CENTURILE VAN ALLEN ŞI MAREA EVADARE A ELECTRONILOR!!!

 În timpul anilor 1950 și chiar înainte de începutul ”Cursei Spațiale”, oameni de știință precum Kristian Birkeland, Carl Stormer și Nicholas Christofilos au început să acorde atenție unei teorii ce implica un inel de particule încărcate prizoniere în jurul Terrei. Această gogoașă de plasmă ținută pe loc de către câmpul magnetic al planetei noastre a fost mai târziu confirmată de către primele trei misiuni Explorer coordonate de către Dr. James Van Allen. Alimentate probabil de vânturile solare sau razele cosmice, aflarea existenței acesteia a generat serii de coșmar pentru publicul neavizat. În timp ce ”radiația” poate afecta obiectele care traversează această zonă, ea nu ajunge pe Terra însă această amenințare aparentă a fost de ajuns pentru a stimula teama de moarte. Totuși, există încă multe întrebări fără răspuns despre Centurile de Radiație Van Allen, întrebări care mistifică știința modernă. De-a lungul timpului am învățat că aceste zone de radiație sunt READ MORE … Continuare …

29 martie în istoria astronomiei. Naveta americană Mariner 10, fără echipaj uman, a devenit în 1974 prima navetă spațială care a vizitat planeta Mercur, trimițându-ne peste 2000 de imagini ale acestei planete

Mariner 10 a fost o sondă spațială robotică lansată de NASA pe 3 noiembrie 1973, pentru a zbura către planetele Mercur și Venus. Ea a fost lansată la aproximativ 2 ani după Mariner 9 și a fost ultima navă din programul Mariner (Mariner 11 și 12 au post relocate programului Voyager și au fost desemnate ca Voyager 1 și Voyager 2). Obiectivele misiunii au fost măsurarea mediului planetei Mercur, atmosfera, suprafața și caracteristicile telurice, și realizarea unor investigații similare asupra planetei Venus. Obiectivele secundare au constat în realizarea de experimente în mediul interplanetar și obținerea de experiență cu o misiune asistată gravitațional de două planete. Mariner 10 a fost prima navă spațială care să utilizeze manevre de ”praștie gravitațională” interplanetară, utilizând Venus pentru corectarea căii și a aduce periheliul său până la nivelul orbitei lui Mercur. Această manevră, inspirată de către calculele mecanicii orbitale ale italianului Giuseppe Colombo, a pus READ MORE … Continuare …

Proiectul de cartografiere a planetei Marte confirmă prezența apei din abundență. Cazul Hellas Planitia.

Diverse misiuni trimise pe Marte de către NASA și ESA au demonstrat în ultimii ani faptul că zone întinse ale planetei roșii au fost cândva acoperită cu apă. Acum, un efort ce combină toate datele misiunilor anterioare pe planeta vecină oferă o perspectivă mai largă asupra lui Marte, așa cum arăta în trecut. Pe Marte nu a existat apă, cel puțin în ultimul miliard de ani, explică experții, însă corpul planetei a reținut cumva importante rezerve de apă lichidă înainte ca orbita sa să se schimbe dramatic. Toată apa care odată acoperea suprafața planetei acum poate fi găsită la baza craterelor de mare adâncime, de-a lungul planetei precum și dedesubtul unei fâșii subțiri, insulare, de nisip din zona celor doi poli. Ultimele descoperiri au fost evidențiate de către Landerul Phoenix Mars în 2008. Experții știu de prezența apei pe Marte din datele geologice colectate de către roverele Spirit și Opportunity, READ MORE … Continuare …

Observatorul stratosferic al NASA – SOFIA – va ajuta la dezlegarea misterelor galaxiei noastre

Cum a fost posibil ca milioane de stele tinere să se formeze în centrul galaxiei noastre Calea Lactee, în prezența unei găuri negre enorme, cu masa de 4 milioane de ori mai mare ca a soarelui nostru? Acesta și alte subiecte importante își vor găsi răspuns în cadrul misiunii SOFIA a NASA, care este programată să realizeze în lunile următoare primele măsurători științifice. Continuare …

A fost identificat un sistem solar ce ar putea avea șapte planete. La 127 de ani lumină de Terra, în jurul stelei HD 10180, se află cea mai apropiată planetă ca mărime de cea a noastră!

Astronomii au descoperit un nou sistem solar care pare să aibă aproape tot atâtea planete ca al nostru. Ei au identificat 5 – 7 planete care orbitează o stea similară Soarelui nostru (ca tip), incluzând o planetă care pare să fie stâncoasă și care are nu mai puțin decât 1,5 ori mărimea Terrei. Steaua, etichetată HD 10180 rezidă la 127 de ani lumină de noi, în constelația Hydra, șarpele de apă. Colecția sa de lumi cosmice a fost detectată utilizând un telescop gigant operat de către Observatorul European de Sud de la Silla, de pe un vârf de munte din Chile. Un dispozitiv foarte sensibil, numit HARPS sau ”vânătorul de planete” a fost utilizat pentru analiza luminii colectate de telescopul cu o oglindă de 3,6 metri anvergură, timp de 6 ani. Acesta a demonstrat evidența pentru cinci planete gigant similare ca dimensiune cu Uranus sau Neptun din sistemul nostru solar. READ MORE … Continuare …

”SAY HELLO TO HUBBLE!” LA PLANETARIUL BAIA MARE DE NOAPTEA EUROPEANĂ A MUZEELOR

Planetariul Baia Mare, departament al Muzeului de Mineralogie Baia Mare, să alătură în 2010 instituţiilor băimărene care vor organiza evenimente dedicate Nopții Europene a Muzeelor (noaptea de 15 spre 16 mai 2010), într-un circuit tematic numit ”Say Hello to Hubble!” care marchează aniversarea a 20 de ani de descoperiri realizate de telescopul spațial Hubble. Noaptea albă de la Planetariul Baia Mare vă va surprinde cu vizionări de filme documentare, vizitarea în avanpremieră a noii expoziții permanente ”Sistemul Solar”, vernisajul printului aniversar și a unei expoziții neconvenționale dedicată telescopului spațial Hubble”, un miniconcert de muzică tânără, observații astronomice, testări ale echipamentelor din astromagazin, prezentări tematice și aceasta nu este totul. Alături de Observatorul Astronomic ”Vasile Urseanu” din București și Observatorul Astronomic al Universității ”Ștefan Cel Mare”, Planetariul Baia Mare este al treilea centru oficial din România care găzduiește manifestări dedicate aniversării lui Hubble, în colaborare cu centrul educațional al Agenției Spațiale READ MORE … Continuare …