ASTĂZI 30 iunie 2017 este ZIUA INTERNAȚIONALĂ A ASTEROIZILOR. ÎNVĂȚÂND COMPUTERELE SĂ MONITORIZEZE TRAIECTORIILE ASTEROIZILOR, CERCETĂTORII UNIVERSITĂȚII WASHINGTON AR PUTEA SALVA PLANETA

Peste numai cinci ani, un telescop din Chile care va scana cerul, ar urma să înceapă vânătoarea asteroizilor poziționați eventual pe un curs de impact cu Terra. Cercetătorii de la Universitatea Washington se află în prima linie pe această platformă de salvare a Terrei.

La Universitatea Washington, oamenii de știință concep algoritmi computaționali care, într-o bună zi, fără exagerare, ar putea salva planeta de o coliziune cu un asteorid. În cadrul secției de fizică și astronomie, acești cercetători învață computerele cum să gestioneze cantitățile uriașe de informație pentru identificarea asteroizilor ce au curs de coliziune cu Terra.

Echipa de lucru, ce cuprinde peste 80 de specialiști de la Washington și alte șase universități, sunt parte a unui proiect mult mai mare și mai ambițios de catalogare a spațiului cosmic, utilizând cea mai mare cameră digitală construită vreodată.

Peste numai cinci ani, telescopul aflat în construcție în Chile va începe scanarea cerului și va realiza capturi ale cerului de noapte cu o cameră de 3.200 megapixeli. Telescopul va avea puterea de pătrundere a sistemului solar și dincolo de acesta, și să monitorizeze traiectorile obiectelor mici care nu au putut fi identificate înainte, incluzând asteorizii, fărâmele de rocă rămase în urma formării sistemului solar.

Atunci când va fi funcțional, Large Synoptic Survey Telescope (LSST) va produce în fiecare noapte un volum de 20 terabiți de imagini și va putea fotografia jumătate din cerul de noapte o dată la fiecare trei zile, a spus Andrew Connoly, unul dintre astronomii implicați în proiect.

LSST va înlocui vechiul telescope Sloan Digital Sky Survey, care funcționează din 1998 și care avea capacitatea de monitorizare de numai 1/8 din suprafața cerului, într-un interval de zece ani. Misiunea LSST diferă de cea a telescopului spațial Hubble al NASA, care trimite fotografii specifice ale unor regiuni din spațiu, dar nu realizează sondaje vaste ale obiectelor de pe cer.

Această misiune, care va însemna înregistrarea unor volume uriașe de date, care apoi vor fi preluate de computere, ce vor simula traiectoriile obiectelor identificate ca potențial periculoase, reprezintă o conlucrare între astronomie și știința computerelor, a spus directorul Institutului B612 pentru asteorizi, Ed Lu, fost astronaut NASA, dedicat protejării Terrei de loviturile asteroizilor.

Ziua Internațională a Asteroizilor, sărbătorită astăzi – 30 iunie 2017, reprezintă o campanie globală de conștientizare asupra pericolelor pentru Terra, reprezentate de dansul haotic în spațiu al acestor asteroizi și generarea unui efort global de protecție prin stimularea interesului politic, social, economic și tehnologic în identificarea de soluții de monitorizare și deviere pentru obiectele aflate în curs de coliziune cu Terra. Asteroidul Apophis, cu un diametru de 325 de metri, în 2029 este așteptat să treacă razant, la numai 20.000 km de Terra, iar în 2036 există o posibilitate foarte mare a unui curs de coliziune cu Terra.

Actualmente, se consideră, că pentru realizarea unei tehnologii de deviere și plasare în spațiul cosmic a contra-măsurii, în ipoteza unui obiect major situat în curs de coliziune, este necesar un interval de timp de un deceniu. Așadar … proiectarea ar trebui să înceapă chiar de MÂINE!

Sursa: Seattletimes.com, Descoperă.ro
Original by Katherine Long, cu modificări și adăugiri
Traducere, adaptare și completare: Ciprian Crișan


Ziua internațională a asteroizilor. Cine și cum ne va salva?
Versiune audio - via Ruxandra Munteanu

A fost identificat un sistem solar ce ar putea avea șapte planete. La 127 de ani lumină de Terra, în jurul stelei HD 10180, se află cea mai apropiată planetă ca mărime de cea a noastră!

Astronomii au descoperit un nou sistem solar care pare să aibă aproape tot atâtea planete ca al nostru. Ei au identificat 5 – 7 planete care orbitează o stea similară Soarelui nostru (ca tip), incluzând o planetă care pare să fie stâncoasă și care are nu mai puțin decât 1,5 ori mărimea Terrei.

Steaua, etichetată HD 10180 rezidă la 127 de ani lumină de noi, în constelația Hydra, șarpele de apă. Colecția sa de lumi cosmice a fost detectată utilizând un telescop gigant operat de către Observatorul European de Sud de la Silla, de pe un vârf de munte din Chile.

Un dispozitiv foarte sensibil, numit HARPS sau ”vânătorul de planete” a fost utilizat pentru analiza luminii colectate de telescopul cu o oglindă de 3,6 metri anvergură, timp de 6 ani.

Acesta a demonstrat evidența pentru cinci planete gigant similare ca dimensiune cu Uranus sau Neptun din sistemul nostru solar. Dar există semnale care conduc către prezența altor două planete, una dintre ele fiind cea mai mică, până acum considerate a orbita o altă stea.

Pozițiile planetelor în noul sistem solar urmează de asemenea un timpar similar celui pe care îl are familia de  8 planete a Soarelui nostru, cu fiecare planeta în ordine de la Soare, de două ori mai mare decât cea anterioară.

Utilizând 190 de măsurători realizate de către spectograful HARPS, echipa de astronomi au analizat micile balansuri în poziția stelei, produse de  atracția gravitațională a planetelor sale. Cele cinci obiecte (planete) cu atracție mai puternică au fost diagnosticate a avea de 13 și până la 15 ori mai mare masa sau dimensiunea Terrei, orbitând steaua pe o scară a timpului ce variază între 6 și 600 de zile.

Celelalte două planete suspectate sunt, una de mărimea lui Saturn, care orbitează steaua în 2.00 de zile sau 6 ani tereștri. Cealaltă ar fi cea mai cea mai puțin masivă planetă care a fost vreodată identificată orbitând în jurul unei stele,  raportul comparativ cu masa Terrei fiind de 1,4 – deci doar puţin mai mare decât Pământul.

Asemănările se sfârşesc aici întrucât această planetă este poziţionată de 50 de ori mai departe de steaua mamă, decât este Terra faţă de Soare şi se roteşte în jurul Soarelui ei într-un interval de 1,18 zile (atât durează anul pe acea planetă!). Cele cinci planete gigant confirmate, toate rezidă, comparativ, în interiorul orbitei planetei Marte din sistemul nostru solar.

Vânătorii de extratereștri vor fi încurajați de această evidență că planetele sunt loc comun în galaxie, existând astfel multe locații potențiale pentru dezvoltarea vieții. Câteva au o poziționare similară cu a planetei Terra în sistemul nostru solar. Iar oamenii de știință pot chiar căuta urme ale activității extratereștrilor în atmosferele planetelor.

Semnalând descoperirea echipei sale într-o publicație franceză, astronomul Cristophe Lovis a precizat: ”Am identificat ceea ce poate fi numit sistemul cu cele mai multe planete descoperite până acum. Această remarcabilă descoperire subliniază de asemenea faptul că intrăm acum într-o eră nouă a cercetării exoplanetelor, depășind identificarea planetelor individuale: studiul sistemelor planetare complexe”.

Descoperiri similare celor realizate de HARPS, au fost făcute de sonda spațială europeană ”Corot”. Rețeaua de senzori de la sol, numită Super WASP și telescopul spațial Kepler, al NASA.

Sursa: The Christian Science Monitor – articol de Paul Sutherland, Skymania News / August 24, 2010