SCHIMBĂRI DRAMATICE PRODUSE DE GHEAȚA CARBONICĂ DE PE MARTE

Evantaie luminoase sunt create atunci când condițiile de la suprafață cauzează eliberarea dioxidului de carbon (NASA/JPL/University of Arizona)

Evantaie luminoase sunt create atunci când condițiile de la suprafață cauzează eliberarea dioxidului de carbon (NASA/JPL/University of Arizona)

Dacă planeta Marte nu este activă tectonic, asta nu înseamnă că nimic nu se întâmplă pe suprafața planetei roșii.

Acest video de la Jet Propulsion Laboratory al NASA arată schimbările sezoniere dramatice care au loc în regiunile polare ale planetei Marte atunci când dioxidul de carbon înghețat – așa numita ”gheață uscată” ce acoperă dunele de nisip bazaltic începe să se dezghețe, apărând fisuri prin care sunt eliberate jeturi de CO2 sublimat care poartă material întunecat în sus și spre exterior, colorând suprafața înghețată a dunelor. Imaginați-vă cum ar fi să vă aflați în apropiere când erup aceste jeturi!

Acest proces se produce în fiecare primăvară la latitudini superioare ale planetei Marte și este responsabil pentru decolorările pestrițe – uneori întunecate, alteori luminoase – observate de-a lungul terenului acoperit cu dune de nisip.

Dacă un vânt puternic se întâmplă să bată atunci când gazele sunt evacuate prin fisurile în gheață, indiferent de materialul pe care îl poartă, acesta va fi răspândit peste dune, în dungile și fantele acestora.

”Este un proces dinamic uimitor. Mult timp am crezut în altă paradigmă – aceea că toate acțiunile de pe planeta Marte s-au produs cu miliarde de ani în urmă.. Datorită abilității de a monitoriza modificările prin Orbiterul Mars Reconnaissance, una dintre paradigmele noi este că pe Marte există astăzi multe procese active”, a precizat Candice Hansen, de la Institutul de Știință Planetară.

Imaginile din acest video au fost obținute de către camera HiRISE de la bordul Orbiterului Mars Reconnaissance, care a orbitat planeta și a observat detalii fără precedent ca și calitate tim de 6 ani. Mai multe imagini ale suprafeței planetei Marte găsiți AICI

Sursa: UniverseToday

Proiectul de cartografiere a planetei Marte confirmă prezența apei din abundență. Cazul Hellas Planitia.

Diverse misiuni trimise pe Marte de către NASA și ESA au demonstrat în ultimii ani faptul că zone întinse ale planetei roșii au fost cândva acoperită cu apă. Acum, un efort ce combină toate datele misiunilor anterioare pe planeta vecină oferă o perspectivă mai largă asupra lui Marte, așa cum arăta în trecut.

Pe Marte nu a existat apă, cel puțin în ultimul miliard de ani, explică experții, însă corpul planetei a reținut cumva importante rezerve de apă lichidă înainte ca orbita sa să se schimbe dramatic.

Toată apa care odată acoperea suprafața planetei acum poate fi găsită la baza craterelor de mare adâncime, de-a lungul planetei precum și dedesubtul unei fâșii subțiri, insulare, de nisip din zona celor doi poli. Ultimele descoperiri au fost evidențiate de către Landerul Phoenix Mars în 2008.

Experții știu de prezența apei pe Marte din datele geologice colectate de către roverele Spirit și Opportunity, de către orbiterul Mars Odyssey – care au determinat circulația apei pe planetă, precum și din informațiile oferite de către orbiterele MRO și sonda Mars Express a Agenției Spațiale Europene (ESA).

Împreună, toate aceste mașinării au colectat un volum imens de informații, de-a lungul deceniilor, atât de pe suprafața planetei, cât și de pe orbită și acum – experții sunt pe cale să furnizeze toate aceste informații într-un singur calup.

Scopul este înțelegerea modului în care apa a fost distribuită pe suprafața planetei Marte și de ce. Concluzia cea mai importantă care a derivat până acum este că regiunia cunoscută sub numele de Hellas Planitia, care este localizată în emisfera sudică marțiană, a fost cândva acoperită cu apă. Zona are un diametru cam de 2000 de kilometri. O reconstituire a felului în care probabil a arătat această zonă, vedeți în imagine. Proiectul de cartografiere este condus de către experți de la Institutul de Știință Planetară din Tucson, Arizona. Conform acestei hărți, importante cantități de depozite sedimentare pot fi văzute ca straturi fine de aflorimente de-a lungul zonei Hellas, în noua vizualizare. Rocile au fost depozitate acum 4,5 sau 3,5 miliarde de ani, imediat după formarea Planetei Marte.

”Cartografierea noastră, evaluarea formelor de relief și materialelor din regiunea Hellas de la marginea bazinului și până la bază oferă o panoramă complexă a regimurilor climatice marțiene și a abundenței, distribuției și fluxului volatilelor în istorie” , a afirmat expertul PSI și conducătorul echipei, Dr. Leslie Bleamaster.

El a adăugat că Hellas Planitia – ca și caracteristică de peisaj – a fost produsă în urma unui impact masiv la începutul istoriei planetei roșii. Structura este chiar și acum cel mai mare bazin de impact de pe planetă.

”Aceasta confirmă că într-adevăr a existat cândva un ocean pe Marte”, explică Mark Richards, profesor, expert în studiul Terrei și al științei planetare de la Universitatea California, din Berkeley.

Sursa: News.Softpedia.com