EVENIMENTELE ASTRONOMICE ALE LUNII IULIE 2017

EVENIMENTELE ASTRONOMICE ALE LUNII IULIE 2017 PE CERUL BĂII MARI

1 iulie 2017 

Roiul stelar deschis IC 4756, din constelația Serpens este bine plasat pentru observații astronomice, atingând cel mai înalt punct pe cer către miezul nopții (ora locală). Din Baia Mare, acest obiect va fi vizibil întreaga noapte, devenind vizibil către ora 23:15, la 39 grade deasupra orizontului sud-estic. Va dispărea în lumina zorilor către ora 93:46, la 38 de grade deasupra orizontului sud-vestic. Cu o magnitudine de 5.0, IC 4756 este prea difuz pentru a fi perceput cu ochiul liber, însă ar putea fi observat cu binoclul sau un telescop mic.

Cometa 71P/Clark la periheliu. Această cometă atinge punctul său cel mai apropiat de Soare, la o distanță de 1,59 unități astronomice. Din Baia Mare nu va fi ușor de observat, de vreme ce rezidă atât de departe spre sud, încât nu va răsări niciodată pe o poziție mai înaltă de 8 grade, deasupra orizontului.

Luna în primul pătrar. Luna va domina cerul de seară, până către miezul nopții, când va apune. Din Baia Mare, Luna va deveni vizibilă către ora 21:49, la 32 grade deasupra orizontului sud-vestic. Va apune la ora 01:31. În cadrul ciclului fazelor Lunii, aceasta va apărea pe jumătate luminată.

Conjuncție Lună și Makemake. Luna și planeta pitică 134472 Makemake se vor afla pe aceeași ascensie dreaptă, cu Luna trecând la 26°43′ sud de Makemake. Luna va avea o vârstă de 7 zile. Din Baia Mare, perechea va deveni vizibilă către ora 21:50, la 56 grade deasupra orizontului sud-vestic. Vor trece împreună sub linia orizontului la ora 03:52. Luna va avea magnitudinea de -11,9 în constelația Virgo, iar Makemake – cu magnitudinea de 17.1, se va afla în constelația vecină Coma Berenices.

Apropiere Lună și Jupiter, la ora 12.15, cu distanță de pasaj de numai 2°33′. Vârsta Lunii: 7 zile. Din Baia Mare, perechea va deveni vizibilă către 21:50, la 30 grade deasupra orizontului sud-vestic. Vor apune împreună la ora 01:27. Luna va avea magnitudinea de -11,9, iar Jupiter -2,1, ambele fiind situate în constelația Virgo. În telescop vor apărea cu o separație prea mare, așadar opțiunea optimă de vizualizare este prin binoclu.

3 iulie 2017

Conjuncție Lună și planeta pitică Haumea, la ora 00:02. Luna și 136108  vor împărți aceeași ascensie dreaptă, cu Luna trecând la 24°58′ sud de Haumea. Vârsta Lunii: 8 zile. Din Baia Mare, perechea va deveni vizibilă către ora 21:47, la 57 grade deasupra orizontului sud-vestic. Vor apune împreună la 04.10. Luna va avea magnitudinea de -12,1 în constelația Virgo, iar Haumea – magnitudinea de 17,4, în constelația vecină Bootes.

Terra la afeliu, ora 23:12. Mișcarea anuală poartă Terra pe orbita în jurul Soarelui către cel mai îndepărtat punct față de Soare – afeliul său – la o distanță de 1,02 unități astronomice. Distanța Terrei față de Soare variază cu 3%, în timpul anului, deoarece orbita sa este ușor ovală sau eliptică. Practic, această variație este foarte mică, orbita terestră fiind aproape circulară (dacă ar fi să ne raportăm cu alte planete, este aproape perfect circulară). Acest moment marchează apariția ușor mai mică în dimensiune a soarelui pe cer decât în orice alt moment al anului. Modificările anuale ale vremii, comparativ între vară și iarnă, sunt dictate nu de această variație ci de înclinarea axei de rotație a Pământului.

6 iulie 2017

Apogeul Lunar survine la ora 07:29. Luna atinge cel mai îndepărtat punct de-a lungul orbitei sale în jurul Terrei și va apărea ușor mai mică decât în alte perioade. Distanța Lună-Terra variază întrucât orbita lunară nu este perfect circulară, ci mai degrabă eliptică. Pe măsură ce Luna traversează această traiectorie eliptică lună de lună, distanța sa față de Terra variază cu 10%, între 363.000 km și 405.000 km. Dimensiunea sa unghiulară variază de asemenea, cu același factor, iar strălucirea Lunii se modifică de asemenea, deși în practică este dificil de sesizat asta, dat fiind faptul că fazele Lunii se modifică în același timp. Apogeul din 6 iulie 2017 va surveni când Luna se va afla foarte aproape de faza de Lună Plină, așa încât va apărea ușor mai mică și mai puțin strălucitoare decât în alte perioade ale anului.

7 iulie 2017

Apropiere Lună și Saturn, la ora 06:50, cu pasaj de numai  3°13′, între cele două obiecte. Vârsta Lunii: 13 zile. Din Baia Mare, perechea va deveni vizibilă pe cerul de seară, către ora 21:47, la 14 grade deasupra orizontului sud-estic. Împreună vor atinge cel mai înalt punct pe cer la ora 23:50 și vor rămâne observabile până la 03:07 când apun împreună, la 7 grade deasupra orizontului sud-vestic. Luna va avea magnitudinea -12,5 și Saturn 0,0 – ambele fiind situate în constelația Ophiucus.

8 iulie 2017

Dușul meteoric al Capricornidelor va atinge maximum de activitate pe 8 iulie (cu o rată de 5 meteori pe oră), dar unele dintre stelele căzătoare asociate acestui curent meteoric ar putea fi vizibile în fiecare noapte din iulie până în august. Pentru a observa totuși 5 meteori pe oră, se presupune că ne aflăm într-o noapte cu cer perfect vizibil pentru că radiantul se află chiar deasupra capului. Din Baia Mare, radiantul dușului meteoric va apărea la 17 grade deasupra orizontului sud-estic la miezul nopții, așteptările pentru această poziție de observare implicând doar un meteor pe oră, radiantul fiind într-o poziție foarte joasă.

Conjuncție Jupiter – Makemake, la ora 09:58, cele două obiecte împărțind aceeași ascensie dreaptă, cu Jupiter trecând la 29°26′ sud de Makemake. Din Baia Mare, perechea va deveni vizibilă către ora 21:47, la 52 grade deasupra orizontului sud-vestic și vor apune împreună la ora 03.24. Magnitudine Jupiter: -2,0 în constelația Virgo, iar Makemake: 17,1 – în constelația Coma Berenices.

9 iulie 2017

Luna la afeliu, la ora 00:08. Orbita lunară în jurul Terrei va purta satelitul nostru natural către cel mai îndepărtat punct față de Soare, afeliul Lunii, la o distanță de 1,0193 față de Soare. Aceasta se întâmplă atunci când Luna se află pe orbita terestră în partea îndepărtată față de Terra, așa cum se poate vedea de pe Soare, cam la momentul când traversează faza de Lună Plină.

Lună Plină, la ora 07:58. În acest moment din ciclul lunar al fazelor Lunii, satelitul natural al Terrei este plasat exact în partea opusă Soarelui, pe cer, Luna fiind plasată mare parte a nopții mult deasupra liniei orizontului. La momentul când atinge faza de Lună Plină, Luna rezidă la o declinație de -19°14′ în constelația Sagittarius, motiv pentru care va apărea într-o poziție foarte înaltă pe cer.

Conjuncție Lună și Pluto, la ora 09:41. Luna și 134340 Pluto vor împărți aceeași ascensie dreaptă, cu Luna trecând la 2°18′ de Pluto. Vârsta Lunii: 15 zile. Din Baia Mare, perechea va fi vizibilă între orele 22:13 și 04:51, cu răsăritul la 7 grade deasupra orizontului sud-estic și cu zenit la ora 01:34, la 20 grade deasupra orizontului sud-estic. Luna va avea magnitudinea de -12,5 iar Pluto – magnitudinea de 14,8, ambele obiecte fiind situate în constelația Sagittarius. Cele două obiecte sunt observabile împreună doar cu binoclul.

13 iulie 2017 

Apropiere Lună și Neptun, la ora 21:19. Cele două obiecte se vor afla în trecere apropiată la numai 0°49′ unul de celălalt. Vârsta Lunii: 19 zile. Din Baia Mare, perechea va deveni vizibilă pe cerul dimineții, cu acces de la ora 00:24, când vor răsări împreună la 7 grade deasupra orizontului estic. Vor atinge cel mai înalt punct pe cer la ora 05:02, la 35 grade deasupra orizontului sudic. Vor dispărea la 05:18, la 35 grade deasupra orizontului sudic. Ambele obiecte se vor afla în constelația Aquarius și vor prezenta magnitudini de -12,4 (Luna) și 7,8 (Neptun).

15 iulie 2017

Conjuncție Uranus și Eris, la 17:41. Cele două obiecte vor împărți aceeași ascensie dreaptă, cu Uranus trecând la 12°28′ Nord, de 136199 Eris. Din Baia Mare, însă – perechea nu va fi observabilă, pentru că aceste obiecte vor atinge zenitul în timpul zilei, iar la apusul Soarelui nu se vor afla la o poziție mai înaltă de 21 grade deasupra orizontului. Uranus va avea magnitudinea de 5,8 în constelația Pisces, iar 136199 Eris, magnitudinea de 18,8 – în constelația vecină Cetus.

16 iulie 2017

Luna în ultimul pătrar, la ora 22,27. Luna va deveni proeminentă pe cerul de noapte, răsărind către miezul nopții. Din Baia Mare, va fi observabilă pe cerul de noapte, răsărind la ora 00:58, atingând o altitudine de 39 grade deasupra orizontului sud-estic înainte de a dispărea în lumina zorilor, către ora 05:22.

20 iulie 2017 

Conjuncție Lună – Venus, la ora 14:13. Luna și planeta Venus vor împărți aceeași ascensie dreaptă, cu Luna trecând la 2°43′ sud de Venus. Vârsta Lunii 26 zile. Cam la același moment, cele două obiecte vor realiza o trecere apropiată, numită tehnic apuls. Din Baia Mare, perechea va deveni vizibilă pe cerul de dimineață, răsărind la 02:55 și atingând cea mai mare altitudine de 22 grade, deasupra orizontului estic înaintea de a dispărea în lumina zorilor, către ora 05:24. Ambele obiecte vor fi în constelația Taurus, prezentând magnitudini de -10,5 (Luna) și -4,0 (Venus).

21 iulie 2017

Dușul meteoric al alfa Cygnidelor atinge maxim de activitate, cinci meteori pe oră, cu vizibilitate dificilă datorită prezenței radiantului chiar deasupra.

Perigeu lunar, la ora 20:13. Luna va atinge cea mai apropiată poziție de Terra, pe orbita terestră și va apărea ușor mai mare decât în alte perioade. Perioada exactă a ciclului lunar între perigeu (cea mai mare apropiere de Terra) și apogeu (cea mai mare depărtare de Terra) și reluare ciclu – cuprinde 27,555 zile, perioadă numită luna anomalistică, perioadă foarte apropiată de cea orbitală a Lunii (27,322 zile), dar ușor mai lungă. Întrucât perigeul din 21 iulie 2017 va surveni foarte aproape de faza de Lună nouă, Luna va apărea ca o semilună crescândă foarte subțire. Cu această ocazie, Luna se va afla la o distanță de 361.000 km față de Terra.

23 iulie 2017

Lună nouă, la ora 12:47. Luna va trece aproape de Soare și va deveni invizibilă în strălucirea solară timp de câteva zile. Mișcarea orbitală a Lunii în jurul Terrei, o dată la fiecare patru săptămâni, are ca rezultat ciclul fazelor Lunii:Lună Nouă, Primul Pătrar, Lună Plină și Ultimul Pătrar, un ciclu de 29,5 zile. Această mișcare înseamnă, de asemenea, că Luna călătorește mai mult de 12 grade de-a lungul cerului, de la o noapte la alta, provocând răsăritul și apusul Lunii cu o oră întârziere, de la o zi la alta. În faza de Lună Nouă, Terra – Luna – Soarele sunt poziționate într-o linie aproape dreaptă, cu Luna în mijloc, apărând în fața strălucirii solare. În această configurație, noi vedem aproape exact partea opusă a Lunii care este luminată de Soare, făcând-o de dublu neobservabilă, pentru că partea pe care am vedea-o (dar nu o vedem) nu este luminată de Soare.

24 iulie 2017

Luna la periheliu, la ora 09:35. Cel mai apropiat punct de Soare al Lunii, pe orbita în jurul Terrei, la o distanță de 1,0134 unități astronomice față de Soare. Periheliul se produce atunci când Luna se află pe orbită între Soare și Terra, cam la același moment cu pasajul de Lună Nouă. La momentul periheliului lunar, Terra va rezida la o distanță de 1,0158 unități astronomice în raport cu Soarele, iar distanța dintre Lună și Terra va fi de 366.000 km. Soarele și Luna se află în constelația Racul.

25 iulie 2017

Conjuncție Lună și Mercur, la ora 11:50. Luna și Mercur vor împărți aceeași ascensie dreaptă, cu Luna trecând la 0°51′ nord de Mercur. Vârsta Lunii: 2 zile. Din Baia Mare, perechea nu va fi observabilă – pentru că cele două obiecte vor atinge cea mai înaltă poziție pe cer în timpul zilei, iar în amurg se vor la 6 grade deasupra orizontului. Magnitudinea Lunii va fi de -9,5 iar a lui Mercur, de 0,2 – ambele obiecte fiind în constelația Leo.

27 iulie 2017

Planeta Marte: conjuncție solară la ora 04:17. Marte va trece foarte aproape de Soare pe măsură ce orbita poartă această planetă către partea îndepărtată a sistemului solar, văzut de pe Terra. La cea mai mare apropiere, Marte va apărea cu o separație de numai 1°06′ în raport cu Soarele, devenind total neobservabilă timp de câteva săptămâni în care se va pierde în strălucirea solară. Cam la același moment, Marte se va afla de asemenea în punctul cel mai îndepărtat față de Terra, îndepărtându-se la o distanță de 2,66 unități astronomice, de vreme ce aceste două planete vor rezida în părți opuse ale sistemului solar. Dacă Marte ar putea fi observat la acest moment, și-ar face cea mai mică și mai difuză apariție dintre toate, dată fiind distanța uriașă și ar măsura un diametru de 3,5 secunde de arc.

28 iulie 2017

Mercur la dihotomie – ora 02:18. În emisfera sudică, Mercur va fi bine plasat pentru observații astronomice pe cerul de seară, strălucind cu o magnitudine de 0,2. Din Baia Mare însă, Mercur nu va fi observabil – atingând cel mai înalt punct pe cer în timpul zilei și nu se va afla în amurg la o altitudine peste 2 grade deasupra orizontului. Orbita lui Mercur este mai apropiată de Soare, decât orbita terestră, însemnând că întotdeauna va apărea mai aproape de Soare și va fi dificil de observat cea mai mare parte a timpului. Mercur este observabil doar câteva zile de câte ori atinge cea mai mare elongație față de Soare. Fazele lui Mercur depind de poziția sa relativă față de Terra. Când Mercur trece între Soare și Terra, de exemplu, partea care este întoarsă către Terra este în întregime neiluminată, la fel ca în cazul Lunii Noi. Dar, atunci când rezidă în zona opusă Terrei, pe orbita sa, trecând aproape în spatele Soarelui, Mercur apare în întregime iluminat, precum Luna Plină. Totuși, la acest moment, se află poziționat la cea mai mare distanță față de Terra, așa încât este un obiect mult mai difuz decât în alte perioade. Mercur prezintă și o fază intermediară, numită dihotomie, aproape de momentul când apare în cea mai îndepărtată poziție față de Soare, la marea elongație. Cele două momente pot diferi într-un interval temporal de numai câteva ore, numai pentru că orbita lui Mercur nu este perfect aliniată cu ecliptica.

30 iulie 2017

Mercur la Marea Elongație Estică – ora 03:24. Orbita lui Mercur este mai apropiată de Soare, decât orbita terestră, însemnând că întotdeauna va apărea mai aproape de Soare și va fi dificil de observat cea mai mare parte a timpului. Mercur este observabil doar câteva zile de câte ori atinge cea mai mare elongație față de Soare. Aceste apariții se succed alternativ pe cerul de dimineață și pe cerul de seară, în funcție de poziția estică sau vestică față de Soare a lui Mercur. Când este poziționat către est, Mercur răsare și apune la scurt timp după Soare și este vizibil în crepusculul timpuriu al serii. Când rezidă la vest de Soare, Mercur răsare și apune la scurt timp înaintea Soarelui și este vizibil un timp scurt chiar înainte de răsăritul Soarelui.

Luna în primul pătrar – la ora 18:25. Luna va domina cerul de seară, apunând către miezul nopții. La Baia Mare, Luna va deveni vizibilă către ora 21:25, la 26 grade deasupra orizontului sud-vestic. Apoi va coborî către orizont, apunând la ora 00:45. La acest moment, în ciclul fazelor, Luna va apărea aproape exact jumătate luminată.

Sursa: In-The-Sky.org

Traducere și adaptare: Ciprian Crișan


Evenimentele astronomice ale lunii iulie 2017
Versiune audio - via Ruxandra Munteanu

GHIDUL PLANETELOR VIZIBILE ȘI AL EVENIMENTELOR ASTRONOMICE DIN LUNA APRILIE 2017

GHIDUL PLANETELOR VIZIBILE ȘI AL EVENIMENTELOR ASTRONOMICE DIN LUNA APRILIE 2017

Cu planeta Venus părăsind acum scena cerului vestic de seară, ne direcționăm atenția după apus către est – pentru observarea noului Luceafăr de seară, o planetă luminoasă, cu totul diferită: prea-puternicul Jupiter.

Un succesor de seamă al strălucitoarei Venus, Jupiter va deveni în cele ce urmează noul Luceafăr de Seară, care va predomina cerul de noapte al primăverii și verii. Între timp, deasupra vestului vom surprinde planeta Marte cu o strălucire mai redusă, iar în prima decadă a lui Aprilie, Mercur se va arăta destul de luminos dedesubtul și la dreapta lui Marte. Saturn răsare la miezul nopții iar la apariția zorilor va atinge cel mai înalt punct în sud și – precum Venus, rezidentă acum pe cerul de dimineață – realizează un salt în câmpul nostru vizual deasupra orizontului estic.

Evenimente astronomice notabile

1 aprilie 2017 – Mercur la Marea Elongație Estică. Planeta Mercur ajunge la marea elongație estică, de 19 grade în raport cu Soarele. Este momentul optim pentru a vedea planeta Mercur, întrucât se va afla la cel mai înalt punct al său deasupra orizontului pe cerul de seară. Căutați această planetă jos, pe cerul vestic, imediat după apusul Soarelui.

7 aprilie 2017 – Jupiter la Opoziție. Planeta gigant va atinge cea mai mare apropiere de Terra, iar fața sa va fi iluminată în întregime de către Soare. Jupiter va fi mai strălucitor decât în orice altă perioadă a anului și va fi vizibil întreaga noapte. Este momentul optim pentru astro-fotografierea planetei și a sateliților săi. Un telescop de putere medie ar putea fi capabil să vă arate unele detalii din benzile cu nori ale planetei.

11 aprilie 2017 – Lună Plină. Luna va fi situată în partea opusă Terreim față de Soare, iar discul lunar va fi luminat în întregime, așa cum poate fi observat de pe Terra.

22-23 aprilie 2017 – Dușul meteoric al Lyridelor. Lyridele sunt un curent meteoric mediu, producând în mod obișnuit cam 20 meteori pe oră, la vârf. Acest duș este produs de particulele de praf lăsate în urmă de cometa C/1861 G1 Thatcher, descoperită în 1861. Dușul meteoric se afirmă anual în perioada 16 – 25 aprilie, dar vârful său este atins în noaptea de 22, respectiv dimineața de 23 aprilie. Acești meteori pot produce uneori dâre de praf luminoase ce pot dura câteva secunde bune. Cel mai bun moment pentru a observa acești meteori este miezul nopții, dintr-o locație întunecată. Meteorii vor radia dinspre constelația Lyra, însă vor apărea pretutindeni pe cer.

26 aprilie 2017 – Lună Nouă. Luna va fi situată de aceeași parte a Terrei, față de Soare și nu va fi vizibilă pe cerul de noapte. Această fază survine la ora 12:17 UTC. Momentul optim este pentru a privi prin telescoape obiecte deepsky, precum galaxii și roiuri stelare, în absența interferenței luminii lunare.

29 aprilie 2017 – Ziua Internațională a Astronomiei. Reprezintă un eveniment anual intenționat să faciliteze interacțiunea dintre publicul larg și profesioniști, grupuri de specialitate și amatori entuziaști ai astronomiei. Tema zilei astronomiei este „Bringing Astronomy to the People”, iar în această zi cluburile astronomice și alte organizații din lumea întreagă vor organiza evenimente speciale. Puteți afla detalii privind evenimentele speciale locale, contactând clubul local sau planetariul din raza în care locuiți.

Sursa: Space.com, Seasky.org

Traducere și adaptare: Ciprian Crisan


Evenimentele astronomice ale lunii aprilie 2017
Versiune audio - via Ruxandra Munteanu

2017: GHIDUL PLANETELOR. UNDE SĂ PRIVIM DUPĂ PLANETE ÎN ANUL 2017?

 

planets

Când vom avea perspectiva cea mai bună asupra planetelor de-a lungul anului 2017? Acest ghid îți va spune tot ce ai nevoie pentru a privi aceste corpuri pe cerul anului 2017. De asemenea va prezenta acele momente particulare, când o planetă va trece în apropierea altei planete sau a unei stele strălucitoare. Nu în ultimul rând, ne va familiariza cu constelațiile ocupate de planete în timpul anului precum și circumstanțele variate – conjuncții, opoziții și elongații – ce sunt programate a se produce.

ssi-mercur

MERCUR

Mercur, ca Luceafăr de seară, apare pe cerul vestic și apune cam la o oră după apusul Soarelui. Ca Luceafăr de dimineață, apare pe cerul estic, răsărind cam la o oră înaintea Soarelui. Mercur apare ca o ”stea luminoasă” cu un aspect de galben sau ocru. Poate fi urmărită diminețile, între 5 ianuarie – 14 februarie, în serile dintre 23 martie – 8 aprilie, în diminețile dintre 29 aprilie – 7 iunie, în serile dintre 5 iulie – 7 august, în diminețile dintre 6 – 20 septembrie, în serile dintre 2 noiembrie – 4 decembrie și în diminețile intervalului 20 – 31 decembrie.

Planeta Mercur este cea mai strălucitoare și mai ușor de surprins pe cerul de seară din perioada 23 martie – 8 aprilie și în diminețile intervalului 6 septembrie – 20 septembrie.

ssi-venus

VENUS

Planeta Venus, luminoasă întotdeauna, strălucind într-o puternică nuanță argintie, apare ce cerul vestic la amurg în perioada 1 ianuarie – 16 martie, iar pe cerul estic către apariția zorilor între 3 aprilie și 13 noiembrie. De la mijlocul lunii februarie și până la începutul lui mai, Venus este vizibilă ca o semilună subțire prin binoclurile mai puternice sau prin telescoape. Venus este cea mai strălucitoare pe cerul de seară între 30 ianuarie și 1 martie, atingând cea mai mare luminozitate pe 17 februarie. Pe cerul de dimineață, Venus este mai strălucitoare în perioada 15 aprilie – 14 mai, atingând cea mai mare strălucire pe 30 aprilie.

Planeta trece spre nord de mult mai difuza stea albăstrie Regulus (din constelația Leo) în dimineața de 20 septembrie; Lenus și Regulus vor apărea jos pe cerul nord-estic dinaintea zorilor, cu o separație de numai o jumătate de grad. În dimineața de 5 octombrie, Venus trece la numai o pătrime de grad nord de Marte, . Și înainte de a dispărea în crepusculul luminos al dimineții de 13 noiembrie, Venus va trece la numai 0,3 grade nord de Jupiter, cele două planete realizând un spectacol superb, stând laolaltă jos, pe cerul sud-estic către apariția zorilor.

ssi-marte

MARTE

Planeta Marte, strălucind ca o ”stea”, cu un aspect galben-portocaliu, poate varia considerabil în strălucire. O vom putea urmări în serile perioadei 1 ianuarie – 6 iunie și în diminețile dintre 11 septembrie – 31 decembrie. Nu este un an la superlativ pentru planeta roșie, întrucât aceasta nu va avea deloc perioade de strălucire puternică sau de evidențiere. Atinge afeliul (cel mai îndepărtat punct față de Soare) pe 7 octombrie, când se va afla la 249,3 milioane km față de Soare și la 378 milioane km față de Terra.

În ciuda acestei perspective aparent negativă, trebuie să reținem că următorul an va veni cu o apariție excepțională a lui Marte; de fapt, către sfârșitul lunii iulie 2018, planeta Marte va ajunge la cea mai mare apropiere de Terra, din ultimii 15 ani (reflex august 2003). Împreună cu apropierea sa de Venus de pe 5 octombrie, Marte face echipă și cu planeta Mercur în dimineața de 16 septembrie, când cele două planete se vor apropia la mai puțin de o treime de grad, jos, pe cerul estic.

ssi-jupiter

JUPITER

Jupiter apare destul de strălucitor, într-o nuanță alb-argintie. Căutați această planetă în diminețile intervalului 1 ianuarie – 6 aprilie, în serile perioadei 7 aprilie – 6 octombrie și – din nou – în diminețile dintre 13 noiembrie – 31 decembrie.

O mare parte a anului 2017, Jupiter strălucește ca o stea argintie ne-sclipitoare, în comparație cu fundalul stelar mai difuz din Virgo, fecioara, eventual trecând către Balanța, pe 15 noiembrie. Jupiter trece apoi către nord de steaua albăstrie Spica, cea mai strălucitoare stea din Virgo, pe 12 septembrie.

Cea mai mare strălucire pe care o va atinge Jupiter în 2017 este între 28 martie și 19 aprilie. Jupiter este în opoziție cu Soarele pe 7 aprilie. Pe măsură ce planeta începe să evadeze din lumina de crepuscul a zorilor, Jupiter trece foarte aproape de Venus – cu o separație de numai o treime de grad – pe 13 noiembrie.

ssi-saturn

SATURN

Saturn strălucește ca o stea alb-galbenă cu o luminozitate moderată. Inelele sale faimoase sunt vizibile numai într-un telescop cu putere de mărire 30x. Inelele sunt deschise spectaculos pentru observare și vor avea o înclinație maximă spre Terra – pe 17 octombrie, de 26,98 grade.  Saturn își face debutul în acest an în constelația Ophiucus, omul cu șarpele și traversează apoi Sagittarius, arcașul, pe 23 februarie. Mișcarea retrogradă provoacă trecerea înapoi a planetei inelate în Ophiucus, pe 18 mai, unde Saturn va rămâne până va trece înapoi în Sagittarius, pe 18 noiembrie. Putem urmări această planetă în diminețile dintre 1 ianuarie – 14 iunie și serile din perioada 15 iunie – 4 decembrie.

Saturn are cea mai mare strălucire între 12 – 17 iunie. Saturn este în opoziție cu Soarele pe 15 iunie.

ssi-uranus

URANUS

Uranus foarte fi surprins cu ochiul liber ca un obiect pe cer numai de către acei norocoși dotați cu o acuitate vizuală foarte mare, numai dacă cerul este senin, numai dintr-o poziție liberă de poluare luminoasă, numai dacă nu există alte obiecte luminoase în preajmă și – cel mai important – numai  dacă știi să te uiți unde trebuie. Planeta Uranus strălucește la o magnitudine de + 5,7 și poate fi ușor urmărită cu binoclurile. Un telescop mic ar putea revela micuțul disc verzui al lui Uranus. Planeta petrece anul 2017 în Pisces. Îl putem observa în serile dintre 1 ianuarie – 29 martie, diminețile intervalului 30 aprilie – 18 octombrie și în serile dintre 19 octombrie – 31 decembrie.

Cea mai mare strălucire a lui Uranus în 2017: Între 27 august și 7 decembrie. Planeta Uranus ajunge în opoziție față de Soare pe 19 octombrie. Marte trece la mai puțin de 0,6 grade de Uranus în seara de 26 februarie, oferind o bună ocazie pentru localizarea celei de-a șaptea planete de la Soare.

ss-is-neptun

NEPTUN

Planeta Neptun petrece anul 2017 în constelația Aquarius (Vărsătorul). La un vârf de magnitudine +7,8, această lume albăstrie este vizibilă numai prin binocluri puternice sau un telescop. Fixați acest obiect serile dintre 1 ianuarie – 15 februarie, diminețile din intervalul 18 martie – 4 septembrie și din nou în serile dintre 5 septembrie – 31 decembrie.

Cea mai mare strălucire a planetei: 13 iulie – 28 octombrie. Ajunge la opoziție pe 5 septembrie. În seara de 12 ianuarie, putem utiliza Venus pentru a ne ghida către Neptun, când Venus va fi situată la mai puțin de o,4 grade dreapta sus față de Neptun. Binoclurile bune sau telescoapele mici vor putea surprinde cea mai îndepărtată planetă din sistemul solar, însă ar trebui să reținem că va străluci de 80.000 de ori mai difuz în raport cu Venus.

Sursa: space.com

Traducere și adaptare: Ciprian Crișan


Ghidul planetelor vizibile în anul 2017
Versiune audio - via Ruxandra Munteanu

DE CE PLANETA MARTE A MURIT ȘI TERRA A SUPRAVIEȚUIT?

Acest video are în vedere cea mai importantă întrebare dintre toate: de ce noi oamenii explorăm spațiul cosmic?

Roverul marțian Curiosity este integrat celei mai recente misiuni marțiene dintr-o serie lungă de misiuni: landeri trimiși pentru a săpa în sol și a-i studia rocile, orbiteri trimiși pentru ai cartografia văile și crestele.

Aceeași întrebare revine. Oare vreodată apa lichidă a curs în această lume uscată și prăfuită? Și există oare indicii rămase pe care le-am putea găsi? Cunoașterea rezultată din aceste misiuni ar putea ajuta la aflarea răspunsului unei întrebări mult mai profunde, mai filozofice.

Planeta noastră Terra este oare regula, într-o galaxie cu multe planete purtătoare de viață? Sau Terra este o perlă rară cu un statut unic și o istorie care i-a permis să dea naștere formelor de viață? Pe planeta Marte, Curiosity a observat pietricele și alte roci frecvent asociate apelor curgătoare.

Acestea au fost identificate în ceeea ce pare a fi urma unui vechi râu prin care apa se scurgea către Craterul Gale. Acest lucru este o indicație că la un moment dat, în trecut, Marte a avut o atmosferă, un cer noros și ape curgătoare. Și atunci, ce anume ar fi putut transforma planeta Marte într-o lume pustie, așa cum o știm în prezent?

Unul dintre procesele care aproape sigur a avut un rol, are numele neștiințific de ”pulverizare”. Ca și alte planete din sistemul nostru solar, Marte este ținta fotonilor de înaltă energie proveniți de la Soare. Când unul dintre acești fotoni intră în atmosfera unei planete, se poate prăbuși într-o moleculă, ciocnirea cauzând pierderea unui electron și transformarea într-un ion. Vntul solar aduce altceva: un câmp magnetic gigantic. Atunci când o parte a câmpului magnetic întâlnește planeta, poate atrage ioni pe care apoi îi lansează în spațiul cosmic.

O altă parte ar putea zburătăci ionii chiar în atmosferă, la viteze de până la 1000 de kilometri pe secundă. Ionii se prăbușesc în alte molecule, trimise apoi în toate direcțiile ca într-un joc de biliard. Într-un interval de miliarde de ani, acest proces ar putea să fi deposedat literalmente planeta Marte de atmosfera sa, în special în perioada timpurie a sistemului solar, când vântul soalr a fost mult mai intens decât este astăzi.

”Pulverizarea” a fost, de altfel, reperată direct pe o altă planetă ”moartă”: Venus. Misiunea Venus Express a constatat că vânturile solare sunt vinovate de ”dezbrăcarea” planetei de molecule ușoare de hidrogen și oxigen. Ele reușesc să se salveze pe partea întunecată a planetei … apoi urmează brizele solare care le expulzează în spațiul cosmic.

Acest proces a lăsat Venus cu o atmosferă dominată de dioxid de carbon, un compus cu capcane de căldură care a condus la transmiterea unor temperaturi de suprafață de până la aproximativ 400 grade Celsius. Pierderile din atmosfera lui Venus s-au produs cel mai probabil de-a lungul a milioane de ani, în special în timpul exploziilor solare cunoscute sub numele de ejecții de masă coronală.

Dacă aceste valuri explozive masive au curățat Venus și Marte de o atmosferă capabilă de a susține viața, cu a fost posibil ca Terra să evite o asemenea soartă? Putem observa răspunsul pe măsură ce furtuna solară se apropie de Terra. Planeta noastră a avut ceea ce Marte și Venus nu au avut: un câmp magnetic foarte puternic generat adânc în miezul său.

Acest câmp de protecție deviază multe dintre particulele de energie înaltă lansate de Soare. În fapt acesta este doar prima noastră linie de apărare. Mare parte din energia solară care reușește să treacă de câmpul magnetic este reflectată înapoi în spațiu de către nori, gheață și zăpadă.

Energia pe care planeta noastră o absoarbe de la soare este doar cea suficientă pentru a alimenta un motor planetar remarcabil: clima. Este pus în mișcare de către încălzirea solară neuniformă, datorată în parte ciclurilor de succesiune zi-noapte și datorată anotimpurilor. Aceasta cauzează vânturile tropicale fierbinți cu deplasare către poli și deplasarea aerului polar rece către ecuator.

Curenții vânturilor conduc și curenții de suprafață ai oceanelor. O simulare de computer ne poate arăta acțiunea vânturilor de-a lungul coastei nord-americane. Acest râu oceanic puternic poartă destul energie termică cât să alimenteze de o sută de ori mai mult decat are nevoie industria mondială.

Acesta se descompune în jeturi masive care răspândesc apele tropicale fierbinți peste mările nordice. Mai jos de suprafață, acestea se amestecă cu curenți reci de adncime care se rotesc în jurul marginilor submarine și munților. Motorul climatic al Terrei are nenumărate părți în mișcare: maree și teren, vânturi încrucișate și curenți – toate în lucru pentru a uniformiza temperaturile de pe glob.

De-a lungul timpului, Terra a dezvoltat un ciclu al carbonului și un mijloc eficient de distribuție a gazelor de seră. Întrebarea ar fi dacă în galaxia noastră regula o reprezintă planetele de tip Marte? Sau pe Terra, Natura a conceput un prototip pentru cel mai mare experiment al său … Viața?

Sursa: SpaceRip – publicat în data de 13.10.2012
Traducere și adaptare: Ciprian Crișan

ZIUA INTERNAȚIONALĂ A ASTRONOMIEI LA PLANETARIUL BAIA MARE

Ziua Internațională a Astronomiei s-a sărbătorit pe mapamond Sâmbătă – 28 aprilie 2012, însă team-ul de la Planetariul Baia Mare a dorit ca prima oară la Baia Mare să fie agățată în calendar această sărbătoare de altele; așa încât am invitat doritorii să se alăture vineri de cu seară Muzeului de Stele (adică Planetariul) pentru observații astronomice și alte momente cultural artistice și științifice …

Și Vineri, 27 aprilie 2012 – peste 600 de participanți s-au bucurat de perspectiva unui cer senin și clar, pictat cu stele, cu planete și cu ce a mai rămas din luna mușcată de vârcolaci!

Astfel a fost admirată spre vest planeta Venus (Luceafărul) aflată în Taur și Luna situată în constelația Gemeni. Spre sud, planeta Marte a strălucit pentru noi în Leu și ne-am lăsat purtați spre ea de către steaua Regulus. Planeta Saturn a fost punctul de atracție al serii, pentru că a fost vizibilă în toată splendoarea ei în constelația Fecioarei. Fiecare, după atenție sau bună vedere a putut număra cei câțiva sateliți vizibili ai planetei logodite.

Observațiile de afară au reprezentat doar una din destinațiile de Ziua Internațională a Astronomiei la Planetariu! Luna și Soarele sau Teoria Stringurilor au fost temele preferate ale filmelor documentare prezentate multiplex , atât în cupolă, cât și în sala multimedia. Voluntarele noastre tinere au oferit ghidaje superlative în expoziția de planete, ”șeful” a oferit un ghidaj special în cupolă, iar experimentul inmedia al rotirii cerului artificial în acorduri muzicale ne-a impresionat și pe noi (pentru că ne-a dat idei!!!).

Seara s-a prelungit până către orele două din proaspăta zi internațională a astronomiei și succesul garantat al unei asemenea rețete culturale educative și științifice (dat fiind experimentul!) va fi multiplicat cu ocazia următoarei seri de observații speciale, pe 19 mai 2012 – NOAPTEA EUROPEANĂ A MUZEELOR!!!

Pentru că team-ul de la Planetariu este interactiv și cel puțin simpatic, vă oferim câteva imagini video și din ”culisele” Muzeului de Stele, captate cu habelul de la sol …

Vă mulțumim!

29 martie în istoria astronomiei. Naveta americană Mariner 10, fără echipaj uman, a devenit în 1974 prima navetă spațială care a vizitat planeta Mercur, trimițându-ne peste 2000 de imagini ale acestei planete

Mariner 10 a fost o sondă spațială robotică lansată de NASA pe 3 noiembrie 1973, pentru a zbura către planetele Mercur și Venus. Ea a fost lansată la aproximativ 2 ani după Mariner 9 și a fost ultima navă din programul Mariner (Mariner 11 și 12 au post relocate programului Voyager și au fost desemnate ca Voyager 1 și Voyager 2). Obiectivele misiunii au fost măsurarea mediului planetei Mercur, atmosfera, suprafața și caracteristicile telurice, și realizarea unor investigații similare asupra planetei Venus. Obiectivele secundare au constat în realizarea de experimente în mediul interplanetar și obținerea de experiență cu o misiune asistată gravitațional de două planete.

Mariner 10 a fost prima navă spațială care să utilizeze manevre de ”praștie gravitațională” interplanetară, utilizând Venus pentru corectarea căii și a aduce periheliul său până la nivelul orbitei lui Mercur. Această manevră, inspirată de către calculele mecanicii orbitale ale italianului Giuseppe Colombo, a pus nava intr-o orbită care i-a permis evadarea spre Mercur. Mariner 10 a utilizat presiunea radiației solare pe panourile sale solare și antena sa mare ca mijloace de control al altitudinii în timpul zborului, fiind astfel prima navetă care să utilizeze controlul presiunii solare active.  Cele 10 instrumente incluse ale lui Mariner 10 au fost: două camere gemene pentru unghi larg cu video-recorder digital, spectrometru de ultraviolete, radiometru de infraroșu, instrumente de analiză a plasmei solare, particulelor încărcate și a câmpurilor magnetice, instrumente de radio ocultație și mecanică celestă.

În timpul primei săptămâni de zbor, Mariner 10 și-a testat sistemul de camere, transmițând 5 imagini mozaic ale Terrei și 6 ale Lunii. A obținut de asemenea fotografii ale regiunii nordice polare a Lunii, zonă acoperită anterior cu mari lacune. Aceasta a oferit o bază pentru cartografi să actualizeze hărțile lunare și să îmbunătățească rețeaua de control lunar.

Croaziera spre Venus. O manevră de corectare a traiectoriei a fost realizată pe 13 noiembrie 1973. A trajectory correction maneuver was made on November 13, 1973. Urmând imediat acestei manevre, trackerul stelar s-a reorientat imediat către un fulg lucios de vopsea de pe navă și a pierdut ghidajul către steaua Canopus. Un protocol automat de siguranță a fost activat și a regăsit Canopus, dar această problemă avea să revină de încă vreo câteva ori. De asemenea, computerul de bord a suferit ocazional unele resetări neprogramate, care au făcut necesară reconfigurarea secvenței ceasului și a sub-sistemelor.  Probleme periodice cu antena principală au apărut de asemenea în timpul croazierei. În ianuarie 1974, Mariner 10 a realizat observații ultraviolete asupra Cometei Kohoutek. O altă corecție medie de curs a fost realizată pe 21 ianuarie 1974.

Survolarea lui Venus. Nava spațială a trecut pe lângă Venus pe 5 februarie 1974, cea mai mare apropiere fiind de 5768 km, la 17.01 UT. Utilizând filtrul de apropiere-ultraviolet, a fotografiat norii venusieni, realizând și alte studii atmosferice. S-a descoperit că un nor extins cu detalii putea fi văzut prin filtrele ultraviolet ale camerelor lui Mariner. Învelișul de nori a lui Venus este o caracteristică aproape sesizabilă în lumina vizibilă. Observații de la sol în ultraviolet au revelat pete nedistincte chiar înainte de Mariner 10, însă detaliile oferite de această sondă au reprezentat o surpriză pentru toți cercetătorii.

Prima survolare a lui Mercur. Prima întâlnire cu Mercur s-a produs pe 29 martie 2974, la 20.47 UT, la o distanță medie de 703 km, trecând peste partea umbrită.

A doua survolare a lui Mercur. După ce a realizat o orbită în jurul soarelui, în timp ce Mercur a completat două orbite, Mariner 10 s-a apropiat din nou de Mercur pe 21 septembrie 1974, la o distanță mai mare, de 48.069 km, sub emisfera sudică.

După pierderea controlului de rulaj, în octombrie 1974, o a treia întâlnire, ultima și cea mai apropiată cu Mercur, a avut loc pe 16 martie 1975, la o distanță de 327 km, trecând aproape peste polul nord.

Cu gazul de manevră aproape epuizat, Mariner 10 a început o altă orbită a Soarelui. Testele inginerești au continuat până pe 24 martie 1975, când epuizarea completă a rezervei de nitrogen a fost semnalată printr-un semnal de alarmă. Au fost transmise imediat comenzi către navă pentru a-și opri transmițătorul și semnalele radio au încetat.

În prezent, Mariner 10 orbitează încă soarele deși este mai mult decât probabil ca electronica sa de bord să fi fost distrusă de către radiațiile solare.

Descoperirile lui Mariner 10. În timpul survolării planetei Venus, Mariner a descoperit evidența unor nori care se rotesc și prezența unui câmp magnetic foarte slab.

Mariner 10 a survolat planeta Mercur de trei ori. Datorită geometriei orbitei sale – perioada sa orbitală a fost de două ori mai mare decât a lui Mercur – aceeași parte a lui Mercur fiind luminată de fiecare dată, așa încât Mariner a reușit să cartografieze cam 40-45% din suprafața lui Mercur, luând cam 2800 de poze. Mariner a revelat o suprafață a lui Mercur mai mult sau mai puțin asemănătoare cu Luna. De aceea a contribuit enorm la înțelegerea de către noi a acestei planete, a cărei suprafață nu a putut fi cu succes rezolvată prin observații cu telescopul. Regiunile cartografiate cuprind mare parte din dreptunghiurile Shakespeare, Beethoven, Kuiper, Michelangelo, Tolstoj și Discovery, jumătate din Bach și Victoria și mici porțiuni ale Solitudo Persephones, Liguria, and Borealis.

Mariner 10 a descoperit de asemenea că Mercur are o atmosferă rarefiată compusă primar din heliu, precum și un câmp magnetic și un miez mare, bogat în fier. Citirile radiometrului său au sugerat că Mercur are o temperatură de noapte de -183 grade Celsius și o temperatură maximă de zi de 187 grade Celsius.

Sursa: Wikipedia

Vreți să călătoriți printre stele? Agentia de turism spatial Baia Mare are o ofertă pentru Dumneavoastră!



Vreți să călătoriți printre stele? Agenția de turism spațial Baia Mare (la sediul planetariului) vă pregătește o ofertă de nerefuzat pentru vara aceasta!

Pentru acest weekend oferta de space travel este numai tentantă: o drumeție în sistemul nostru solar! Voiajul se face în circuit intens, cu îmbarcarea de la Planetariu, începând cu orele 8,00 și cuprinde ca obiective turistice principale Soarele, planetele Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Uranus, Neptun, planetele pitice și grupul local de galaxii. Călătoria se va realiza cu minicarul nostru spațial care atinge în 7 secunde viteza gândului (care este de o mie de ori mai mare ca viteza luminii!). Călătoria va dura 45 de minute! Vă așteptăm!

Planetariul Baia Mare