Noaptea Muzeelor 2017 la Complexul Astronomic Baia Mare – Sambătă 20 mai intre orele 18 si 24

Program de vizitare la EVENIMENTUL  Noaptea Muzeelor LA COMPLEXUL ASTRONOMIC BAIA MARE – 20 MAI 2017: 18.00 – 24.00; INTRAREA LIBERĂ

 

MAȘINA TIMPULUI: CĂLĂTORIE ÎN SPAȚIU ȘI TIMP PÂNĂ LA MARGINEA UNIVERSULUI CUNOSCUT

18.00 – 21.00 – Atelier educațional: Povestim despre extratereștri, îi desenăm și colorăm! Concurs de idei, cu premii;

18.24 – 24.00 Astro-Maratonul video-documentar: proiecții filme documentare cu tematică astronomică diversă;

18.00 – 24.00 Vizitarea expozițiilor deschise: Obiecte Messier, Sistemul Solar, Viața în Univers – Exoplanete: expoziție digitală multimedia;

18.00 – 21.00 Vizitarea Observatorului Astronomic. Ghidaj în viitor spre noul observator așa cum va arăta modernizat.

18.00 – 24.00 Spectacol (special) de planetariu: Unde este centrul Universului? (intrare la 18.00, 19.00, 20.00, 21.00, 22.00, 23.00, 24.00)

21.30 – 24.00 Observații Astronomice: Planeta Jupiter și stelele mai strălucitoare Spica, Arcturus, Vega; Pentru că Luna nu va estompa obiectele din cerul îndepărtat, este Noaptea Obiectelor Deep Sky!


Parteneri: Asociația Team For Youth, Palatul Copiilor Baia Mare, Centrul pentru Excelență în Astronomie al Liceului Vasile Lucaciu, etc.

CUM A FOST NOAPTEA MUZEELOR LA PLANETARIUL BĂIMĂREAN ÎN 2016?


Programul Nopții Muzeelor 2017 la planetariu
Versiune audio - via Ruxandra Munteanu

Proiectul de cartografiere a planetei Marte confirmă prezența apei din abundență. Cazul Hellas Planitia.

Diverse misiuni trimise pe Marte de către NASA și ESA au demonstrat în ultimii ani faptul că zone întinse ale planetei roșii au fost cândva acoperită cu apă. Acum, un efort ce combină toate datele misiunilor anterioare pe planeta vecină oferă o perspectivă mai largă asupra lui Marte, așa cum arăta în trecut.

Pe Marte nu a existat apă, cel puțin în ultimul miliard de ani, explică experții, însă corpul planetei a reținut cumva importante rezerve de apă lichidă înainte ca orbita sa să se schimbe dramatic.

Toată apa care odată acoperea suprafața planetei acum poate fi găsită la baza craterelor de mare adâncime, de-a lungul planetei precum și dedesubtul unei fâșii subțiri, insulare, de nisip din zona celor doi poli. Ultimele descoperiri au fost evidențiate de către Landerul Phoenix Mars în 2008.

Experții știu de prezența apei pe Marte din datele geologice colectate de către roverele Spirit și Opportunity, de către orbiterul Mars Odyssey – care au determinat circulația apei pe planetă, precum și din informațiile oferite de către orbiterele MRO și sonda Mars Express a Agenției Spațiale Europene (ESA).

Împreună, toate aceste mașinării au colectat un volum imens de informații, de-a lungul deceniilor, atât de pe suprafața planetei, cât și de pe orbită și acum – experții sunt pe cale să furnizeze toate aceste informații într-un singur calup.

Scopul este înțelegerea modului în care apa a fost distribuită pe suprafața planetei Marte și de ce. Concluzia cea mai importantă care a derivat până acum este că regiunia cunoscută sub numele de Hellas Planitia, care este localizată în emisfera sudică marțiană, a fost cândva acoperită cu apă. Zona are un diametru cam de 2000 de kilometri. O reconstituire a felului în care probabil a arătat această zonă, vedeți în imagine. Proiectul de cartografiere este condus de către experți de la Institutul de Știință Planetară din Tucson, Arizona. Conform acestei hărți, importante cantități de depozite sedimentare pot fi văzute ca straturi fine de aflorimente de-a lungul zonei Hellas, în noua vizualizare. Rocile au fost depozitate acum 4,5 sau 3,5 miliarde de ani, imediat după formarea Planetei Marte.

”Cartografierea noastră, evaluarea formelor de relief și materialelor din regiunea Hellas de la marginea bazinului și până la bază oferă o panoramă complexă a regimurilor climatice marțiene și a abundenței, distribuției și fluxului volatilelor în istorie” , a afirmat expertul PSI și conducătorul echipei, Dr. Leslie Bleamaster.

El a adăugat că Hellas Planitia – ca și caracteristică de peisaj – a fost produsă în urma unui impact masiv la începutul istoriei planetei roșii. Structura este chiar și acum cel mai mare bazin de impact de pe planetă.

”Aceasta confirmă că într-adevăr a existat cândva un ocean pe Marte”, explică Mark Richards, profesor, expert în studiul Terrei și al științei planetare de la Universitatea California, din Berkeley.

Sursa: News.Softpedia.com

ERIS: 6 ani de la descoperirea planetei de nota 10, care ar fi trebuit să se numească Xena şi a lunii sale, care s-ar fi putut numi Gabrielle!

Pe 5 ianuarie 2005 – o echipă condusă de astronomul Mike Brown a descoperit Eris, considerată la acel moment cea de-a zecea planetă a sistemului nostru solar. Astăzi știm chiar mai mult despre Eris!

Eris, denumită formaș 136199 este cea mai mare dintre planetele pitice cunoscute din sistemul nostru solar și al nouălea corp ca mărime ce orbitează direct Soarele. Diametrul estimat al lui Eris este de 2300-2400 de km, fiind cu 27% mai masiv decât Pluto și având cam 0,27% din masa Terrei.

Eris a fost pentru prima oară identificată în ianuarie 2005 de către o echipă condusă de Mike Brown la Observatorul Palomar, iar identitatea sa a fost verificată ulterior. Este un obiect trans-neptunian (TNO) nativ unei regiuni de spaţiu dincolo de Centura Kuiper, cunoscut sub numele de discul împrăştiat. Eris are o lună (un satelit natural), Dysnomia. Distanţa sa măsurată faţă de soare este în 2010 de 96,6 AU (unităţi astronomice), aproximativ cam de trei ori cât cea a lui Pluto. Cu excepţia unor comete, această pereche cuprinde actualmente cele mai distante obiecte cunoscute din sistemul nostru solar.

Pentru că Eris era presupusă a fi mai mare decât Pluto, descoperitorii săi şi NASA au considerat-o iniţial ca fiind a zecea planetă din sistemul nostru solar. Aceasta, împreună cu proiecţia unor alte obiecte de dimensiuni similare ce urmau a fi descoperite, au motivat Uniunea Astronomică Internaţională să definească termenul de planetă pentru întâia dată. După definiţia aprobată pe 24 august 2006, de către UAI, Eris este o planetă pitică împreună cu Pluto, Ceres, Haumea şi Makemake.

În 2010, rezultate preliminare ale observaţiilor unei ocultaţii stelare de către Eris, de pe 6 noiembrie, au plasat limita superioară a diametrului către 2320 km, respectiv o dimensiune foarte asemănătoare cu cea a lui Pluto.

Eris este numită după zeiţa greacă Eris, o personificare a certei şi discordiei. Acest nume i-a fost atribuit pe 13 septembrie 2006, urmând unei perioade neobişnuit de lungi, în care această „planetă” a fost cunoscută sub numele provizoriu de 2003 UB313, care a fost acordat automat de către Uniunea Astronomică Internaţională conform protocolului de numire a planetelor mici.

Datorită unor incertitudini privind clasificarea acestui obiect ca planetă sau ca planetă mică, precum şi asupra nomenclatorului procedural de clasare, decizia asupra numirii acestui obiect a trebuit să aştepte până pe 24 august 2006, când UAI a hotărât soarta acestui obiect. Ca rezultat, pentru o vreme, acest obiect a fost larg cunoscut sub numele de XENA. Xena a fost un termen informal utilizat intern de către echipa care descoperit acest obiect, iar denumirea a fost inspirată de eroina eponimă din serialul televizat Xena: Prinţesa Războinică.

Dar drumul până la denumirea oficială a continuat cu Lila, după un concept din mitologia Hindu care descria cosmosul ca fiind o expresie a unui joc jucat de Brahma. O altă propunere la care s-ar fi oprit Brown a fost Persephone, soţia zeului Pluto, nume utilizat în literatura SF şi deci, foarte popular. Totuşi, obiectul fiind clasificat ca şi planetă pitică, acest nume nu mai era viabil, întrucât exista deja un asteroid cu numele 399 Persephone. Întrucât regulamentele UAI solicită un nume de inspiraţie mitologică pentru obiecte cu stabilitate orbitală dincolo de orbita lui Neptun, echipa a trebuit să ia în considerare şi această solicitare.

Ei bine, echipa care a descoperit obiectul a propus, pe 6 septembrie 2006, numele de Eris, care a fost acceptat pe 13 septembrie ca nume oficial de către Uniunea Astronomică Internaţională. Brown decisese că întrucât obiectul fusese mult prea mult timp considerat o planetă, merită un nume din mitologia greacă sau romană, ca şi celelalte planete. Totuşi, asteroizii luaseră o mare majoritate a numelor greco-romane. Eris, pe care Brown a descris-o ca fiind zeiţa sa favorită, din fericire a scăpat acestei masive includeri. Numele reflectă discordia din comunitatea astronomică cauzată de dezbaterile asupra naturii acestui obiect, în aceeași măsură a lui Pluto.

Orbita eridiană

Eris are o perioadă orbitală de 557 de ani și în 2009 era situată la 96,7 unități astronomice distanță de soare, la aproape distanța maxim posibilă (afelionul său este 97,5 UA). Eris a ajuns la periheliu între 1698 și 1699, la afeliu către 1977 și va reveni la periheliu către 2256-2258. Eris și satelitul său natural este actualmente cel mai distant obiect cunoscut în sistemul nostru solar, aparținând sistemului de comete de lungă perioadă și sondelor spațiale. Orbita eridiană este foarte excentrică și aduce Eris la o distanță față de soare de numai 37,9 unități astronomice, un periheliu tipic pentru obiecte dispersate. Aceasta se află în interiorul orbitei lui Pluto, totuși în siguranță față de interacțiunea directă cu Neptun (29,8 – 30,4 UA). Pluto, pe de altă parte, ca și alți plutoni, cu orbita mai puțin înclinată și mai puțin excentrică, protejată de rezonanța orbitală, poate intersecta orbita lui Neptun.

Spre deosebire de cele opt planete care toate rezidă aproximativ pe același plan ca și Terra, orbita lui Eris este puternic înclinată, cu un unghi cam de 44 de grade față de ecliptică. Cam peste 800 de ani, Eris se va afla pentru o vreme mai aproape de Soare decât Pluto.

Eris are acum o magnitudine aparentă de 18,7 – fiind așadar destul de luminos pentru a putea fi detectat de telescoapele pentru amatori. Un telescop de 200 mm cu CCD poate detecta Eris, în condiții favorabile.  Motivul pentru care nu a fost notificată până acum este datorat tocmai înclinării orbitale, întrucât cei mai mulți cercetători ai obiectelor mari din sistemul solar, s-au concentrat asupra planului ecliptic, unde au fost găsite cele mai multe dintre obiecte.

Eris se află acum în constelația Cetus. S-a aflat în Sculptor între 1876 și 1929 și în Phoenix, din 1840 și până către 1875. În 2036, Eris va intra în Pești și va sta acolo până în 2065, când va intra în Berbec. Se va muta apoi pe cerul nordic, intrând în Perseus în 2128, și Camelopardalis (când va atinge cea mai nordică declinație) în 2173. Pentru că orbita lui Eris este înalt înclinată, va traversa numai câteva dintre constelațiile zodiacului tradițional.

Luna lui Eris

În anul 2005, echipa de optică adaptativă de la telescoapele Keck din Hawaii au concentrat observații de la patru transneptuniene foarte strălucitoare (Pluto, Makemake, Haumea și Eris), utilizând noul sistem optic cu ghidaj laser. Imaginile luate pe 10 septembrie au relevat prezența unei luni care orbitează Eris. Păstrând conexiunea cu porecla Xena dată lui Eris, inițial, Brown a poreclit luna cea nouă ”Gabrielle”, după partenera de aventură a Xenei. Totuși, acceptarea oficială a lunii lui Eris de către UAI, a condus spre un nou nume, respectiv Dysnomia, după zeiţa greacă a anarhiei, care era fiica zeiţei Eris.

Astronomia este interesantă, nu-i aşa?

Sursa: Wikipedia

Organizăm excursii de neuitat prin sistemul nostru solar!

Prin metoda asocierii fortuite putem ușor identifica Terra ca fiind casa noastră (iar noi, pământenii … o familie!), sistemul nostru solar – cartierul în care locuim, galaxia noastră ca fiind municipiul Calea Lactee … și așa mai departe! Din perspectiva casei noastre … să presupunem că nu a fost inventat curentul electric și … la lumina oscilantă, plină de umbre vesele și ciudate, totodată, a unui foc de tabără ne lăsăm mintea să fiarbă de întrebări! Cred că 1% dintre noi se va întreba dacă spațiul cosmic este un loc periculos! Alți 20% se vor întreba care este treaba cu antena aceea de satelit din curtea Planetariului Baia Mare. Ce face, la ce folosește? Îmi închipui că mai mult de 39% dintre noi avem toate calitățile unui turist: nu ne place să stăm prea mult acasă, ne place acțiunea, vrem să cunoaștem mai mult din ceea ce nu cunoaștem.

Pentru cei 20% care se întreabă ce e cu antena cât și pentru cei 39% care vor să călătorească, Agenția de Turism Spațial Baia Mare, de pe strada Coșbuc, de lângă Billa, are o ofertă antisedentară și anticriză: organizăm excursii de neuitat prin SISTEMUL SOLAR. Oferta poate fi accesată zilnic între orele 8.00 – 16.00, Miercuri chiar mai mult, iar Duminică mult mai puțin! Luni nu se organizează voiaje. Vă așteptăm!

Planetariul Baia Mare

Vernisaj cu surprize la Planetariul Baia Mare – ieri 18 mai 2010

Vernisajul expoziției ”Sistemul Solar” de la Planetariul Baia Mare, de ieri, 18 mai 2010 nu a fost unul fără surprize, iar una dintre acestea a purtat marca și impresiunea timpului coagulat în simțiri, în amintiri și în vibrații.

Evocarea numelui unei mari personalități din istoria Complexului de Astronomie Populară Baia Mare, Găvrilă Tomoiagă, – prezent la datorie imediat după inagurarea instituției noastre, în 1969, dascăl și promotor de excepție al astronomiei până în 1994, când s-a stins din viață și și-a urmat drumul printre stelele pe care le-a iubit atât de mult,- a fost complinită de ”botezarea” cu numele său a noii săli multifuncționale a planetariului, în care este instalată expoziția permanentă ”Sistemul Solar”.

Sala care îi poartă numele cândva era ”camera solară”, în care se făceau observații asupra soarelui prin întermediul unui celeostat polar de 120 mm. După revoluție, în această sală era proiectată o expoziție de astronomie și Istoria astronomiei, precum și contribuții românești la cercetarea spațiului cosmic.

Ca un gest simbolic, punte peste ani, în semn de omagiu pentru acest profesor și îndrumător de excepție, de ale cărui ghidaje printre stele s-au bucurat sute de mii de oameni, sala în care a fost amenajată expoziția ”Sistemul Solar”, îi va purta de acum numele.

Găvrilă Tomoiagă, a fost muzeograf îndrumător între anii 1970 – 1994, șef de secție între anii 1992 – 1994 (în cadrul Muzeului Județean Maramureș) și al doilea director al Planetariului Baia Mare, între anii 1986 – 1992.

A doua surpriză majoră oferită în cadrul vernisajului expoziției Sistemul Solar de la Planetariul Baia Mare, a fost citirea unui mesaj de salut din partea Dr.ing.cosmonaut Dumitru-Dorin Prunariu, Președinte pentru perioada 2010-2012 al Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extaatmosferic, mesaj adresat deopotrivă organizatorilor și participanților:

”Cunoaşterea Universului este o condiţie obligatorie pentru omenire pentru a se cunoaşte mai bine pe ea însăşi. Cine suntem? De unde venim? Care este evoluţia noastră? Mai avem semeni în Univers şi unde se află aceştia? – sunt întrebări esenţiale pentru specia umană, întrebări la care nu vom putea afla răspunsuri decât prin educaţie, prin pregătire ştiinţifică, prin îndrăzneala de a gândi departe, de a pătrunde în spaţiu, de a afla şi a cunoaşte.

Pentru specia umană Pamântul şi Sistemul Solar reprezintă într-un fel casa şi cartierul în care trăim, pe care este bine să le cunoaştem, să le îngrijim şi să le protejăm pentru a ne putea proteja apoi noi înşine în ele.

Este lăudabil faptul că unii oameni cu dăruire pentru cunoaştere în general şi pentru educarea semenilor noştri în a cunoaşte Universul, în particular a Sistemului Solar, organizează activităţi binevenite în acest sens, atât pentru tânara generaţie dar şi pentru cei care au trecut deja prin partea cea mai activă a vieţii.

Felicitări Planetariului din Baia Mare, şi desigur conducerii acestuia cât şi tuturor celor care i-au sprijinit, pentru frumoasa şi utila iniţiativă de a organiza expoziţia „Sistemul Solar”. Bucureşti, 18 mai 2010”

Vă invităm să vizitați noua expoziție permanentă ”Sistemul Solar” de pe strada George Coșbuc, nr.16

Planetariul Baia Mare

Pe 18 mai 2010 muzele vă invită la MUZEE!

Pe 18 mai 2010 muzele vă invită la MUZEE! Urania, muza astronomiei vă invită la Planetariul Baia Mare, departament al Muzeului de Mineralogie Baia Mare!

Muza Urania, fiica lui Zeus si Mnemosyne, este patroana spirituală a astronomiei, dar are ascendente ori antecendente si în ce priveste muzica, cântecul si dansul!

Cuvântul muzeu provine din limba latină, museum (la plural musea), care la rândul său a fost preluat din greaca veche, mouseion, care semnifica un loc sau un templu dedicat muzelor, divinităţi patronatoare a artelor şi literelor în Grecia Antică. Ca atare, mouseion era, pentru grecii antici, o clădire special dedicată studiului şi creaţiei. Spre exemplu, unul din primele muzee create în istorie a fost un institut pentru filosofie şi cercetare de pe lângă biblioteca din Alexandria, fondat de Ptolomeu I Soter, în jurul anului 280 î.Hr.

Muzeul este o instituţie permanentă, aflată în serviciul societăţii, deschisă publicului, care se ocupă cu strângerea, păstrarea, identificarea, catalogarea, analizarea, menţinerea, conservarea şi expunerea de diverse obiecte sau artefacte ce prezintă interes ştiinţific, istoric, artistic, tehnologic, ş.a.m.d., în scopul studierii, educării, relaxării vizitatorilor, a oamenilor de ştiinţă.

Care sunt celelalte muze care vă invită pe 18 mai la muzee?

Calliope – muza poeziei epice; Clio – muza istoriei; Erato – muza poeziei erotice; Euterpe – muza poeziei lirice; Melpomene – muza tragediei; Terpsichore – muza dansului; Thalia – muza comediei; Polyhymnia – muza retoricii.

18 mai este Ziua Internatională a Muzeelor, o zi a portilor deschise, o zi a comunicării libere, non formale, între specialistii muzeelor si publicul larg! Accesul liber este garantat!

Ce puteți vedea la Planetariu? Expoziția tematică ”Sistemul Solar”. Exact unde ne aflăm noi în sistemul solar! Poate nu știați că Mercur e brăzdată de cratere, seamănă cu Luna noastră și deși este cea mai aproape de Soare, nu este cea mai fierbinte! Poate nu știați de paradoxul VENUS! Cum poate o planetă să poarte numele zeiței dragostei și totuși să fie cea mai imposibilă și mai fierbinte planetă din sistemul solar? Ei bine, sora geamănă a Pământului, Venus este o planeta nici mai mică nici mai mare ca a noastră însă … dezvoltă asupra solului o presiune atmosferică atât de mare, încât dacă ne-am afla pe Venus, am fi la propriu ”sub papuc”! 🙂 Marte cel războinic este plin de cicatrice dar ce prezintă mai interesant și mai interesant? Poate … prezența pe suprafața sa a celui mai înalt munte din sistemul solar, Muntele Olimp, poate prezența unor straturi considerabile de gheață la cei doi poli. Jupiter e atât de mare încât ceilalți frați și surori pot ușor să stea pe genunchii săi pentru … o fotografie de familie! Apoi Jupiter era cât pe ce să devină … o stea! De unde oare am fi scris noi aceste rânduri pentru tine, cititorule, dacă s-ar fi întâmplat așa ceva? Jupiter e și foarte supărat, furtunile sale sunt mai mari decât Pământul în dimensiune! Saturn, planeta cu urechiușe, cum i-a spus Galilei, când a privit-o pentru prima oară acum 400 de ani, oferă un spectacol suprarealist cu inele sale. I se mai spune planeta logodită! Ei bine, logodiți, dar mai puțin sunt și Jupiter, Uranus și Neptun! Dacă veniți să vedeți expoziția Sistemul Solar, de la Planetariul Baia Mare, veți înțelege de ce! Pluto, și el de față, își prezintă respectele în expoziția noastră! De ce este Pluto rătăcitor și plecat printre străini, aflați de la noi! La descoperirea sa în 1930, Pluton a fost considerat o planetă pitică! Ei bine şi astăzi, astronomii se întreabă dacă nu este cumva un asteroid!

Dacă am reuşit cumva să vă suscităm interesul, vă aşteptăm la vizionarea expoziţiei!

Urania, în numele

Planetariului Baia Mare

18 mai! Ziua Internațională a Muzeelor la Planetariul Baia Mare

”Muzeele – un sprijin pentru armonia socială” este tema din acest an a Zilei Internaționale a Muzeelor, zi care vă oferă și prin Planetariul Baia Mare, birou al Muzeului de Mineralogie, ocazia de vizitare gratuită și participare în cadrul acestei zile a porților deschise, la vernisajul unui eveniment cultural, respectiv expoziția ”Sistemul Solar”, care va avea loc la orele 13.00, la sediul nostru de pe strada George Coșbuc, nr.16.

Vă invităm, așadar, să intrați în rezonanță cu Universul, pe 18 mai 2010, la Planetariul Baia Mare, când între orele 08.00 – 16.00 accesul va fi gratuit la vizitarea sectoarelor expoziționale.

Dar ce este Ziua Internațională a Muzeelor?

”Ziua Internaționala a Muzeelor – 2010, sărbătorită, începând din 1977, în fiecare an, la 18 mai, va constitui un prilej pentru creșterea gradului de conștientizare a importanței rolului și status-ului muzeelor, în demersul de promovare a armoniei și incluziunii sociale. Anul 2010 va reprezenta, fără îndoială, momentul unui nou record, după ce, în 2009, când tema a fost Muzeele și turismul, Ziua Internaționala a Muzeelor a fost celebrată de circa 20.000 muzee, din peste 90 de țări, cu ateliere, conferințe, vizite insolite și ghidaje nocturne. Suntem convinși că, în 2010, muzeele din întreaga lume, inclusiv, muzeele din România, vor dovedi că armonia socială, care presupune înțelegerea, în ciuda deosebirilor de vederi, și căutarea unui spirit comun, în pofida diferențelor, vor reuși să atragă un număr record de vizitatori, prin programele speciale și prin angajamentul muzeografilor, pentru a aduce muzeele cât mai aproape de public, de cetățean, de comunitate.” (Dr. Virgil Ștefan NIŢULESCU, Președinte, Comitetul Național Român ICOM)

Planetariul Baia Mare