PLANETARIUL BĂIMĂREAN LA 50 DE ANI – DIN TRECUT SPRE ZILELE NOASTRE ȘI UN PAS ÎN VIITOR

PLANETARIUL BĂIMĂREAN LA 50 DE ANI – DIN TRECUT SPRE ZILELE NOASTRE ȘI UN PAS ÎN VIITOR

La 1 iulie 1969, la Baia Mare era inaugurat primul planetariu public din România. Timp de o jumătate de secol, acesta a fost – de asemenea – unicul planetariu public din Transilvania, Maramureș, Crișana și Banat și considerat o incitantă atracție turistică a zonei. Din 2015, prin renovările realizate și achiziția noilor tehnologii de proiecție, planetariul băimărean a devenit – de asemenea – cel mai modern planetariu public din România și Europa de Sud-Est. Din 2014, Complexul Astronomic Baia Mare este – de asemenea – unica instituție de profil din țară de sine stătătoare, iar această situație excepțională reprezintă secretul unei foarte rapide și ample dezvoltări instituționale care va continua în ritm accelerat și care se va transpune în noi oferte de programe și activități pentru publicul larg și proiecte educaționale ample pentru mediul școlar, în cadrul unui centru de excelență în educația astronomică și popularizarea astronomiei și științelor conexe, alături de prezentarea celor mai recente descoperiri cu incidență cosmologică și conectarea cu diverse foruri științifice la nivel internațional. Complexul Astronomic Baia Mare este membru din 2018 al Rețelei Naționale a Muzeelor și din 2019 – al Asociației Internaționale a Planetariilor, agenda sa cuprinzând și intenția creării unei rețele românești de planetarii și turism astronomic, întrucât oferta planetariilor românești este personalizată și poate fi re-considerată ca un pol educațional, turistic și cultural integrabil în strategia națională de promovare a turismului în România.

Complexul Astronomic Baia Mare, în istoria sa recentă, a fost și este un campion al proiectelor care, cele mai multe au avut impact național, iar unele chiar un impact internațional. De pildă – proiectul ”CRT – Constelații Românești Tradiționale” din anul 2012, finanțat de Administrația Fondului Cultural Național a condus la realizarea primei expoziții digitale multimedia din România, și a fost insoțită de implementarea în cadrul softului de planetariu digital STELLARIUM de prezentarea celor 9 constelații originale românești, create de imaginația populară și regăsibile în memoria ancestrală pe întreg teritoriul românesc. Această expoziție s-a transformat în proiect național în următorul an – 2013, când simpozionul național cu participare internațională dedicat astronomiei populare și valorilor sale educaționale ca parte a istoriei astronomiei și identificării particularităților etnice ale acestor frumoase și deloc naive povești despre cer, a debutat prin prezentarea unei platforme internet unde cele nouă constelații inițiale au fost completate cu alte 30, prezentarea în stellarium actualizată, iar constelațiile românești tradiționale au fost mai apoi prezentate sub forma unor animații virtuale ghidate audio în limba română, engleză, franceză, ucraineană etc., proiect de asemenea finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Mai recent, în 2016 și 2017 – pe aceeași platformă a cerului românesc în viziune tradițională, au fost derulate trei proiecte noi, unul – ”Cerul în Mâinile Tale – expoziție multisenzorială”, fiind o altă premieră în România prin deschiderea astronomiei către publicul nevăzător (proiect de asemenea național întrucât a presupus realizarea a șase seturi diferite de planșe tactile și sfere cerești cu stelele constelațiilor prezentate tridimensional, al doilea – de asemenea cu impact național și unicat mondial: realizarea primului planetariu pentru nevăzători din lume, iar al treilea – debutul unei publicații subsumate acestei teme extrem de generoase și inclusive: Anuarul de Astronomie Populară Baia Mare al cărui prim număr a fost publicat în 2017 (finanțat de Administrația Fondului Cultural Național), al doilea în 2018 (dedicat aniversării din 2019 a 50 de ani de la inaugurarea planetariului băimărean), iar al treilea număr este în curs de publicare. Iată că cele mai frumoase, cele mai inovative și cele mai integrative proiecte realizate de Complexul Astronomic Baia Mare au avut un impact și o dezvoltare partenerială cu acoperire națională suscitând reacții extrem de pozitive din parte publicului, experților în domeniu din România și străinătate. În anul 2013 a debutat un proiect internațional finanțat de Comisia Europeană, în care Consiliul Județean Maramureș a fost aplicant, planetariul băimărean – partener și beneficiar principal, la care s-au alăturat Laboratorul de Cercetări Spațiale al Universității Naționale Uzhorod și Asociația Internațională a Instituțiilor de Dezvoltare Regională (IARDI) din Ucraina, proiectul pl@NETour prin care s-au pus – în anii 2014 și 2015 – bazele unei rețele de astro-turism în Maramureș și Transcarpatia și localizat s-au făcut infuzii tehnice și tehnologice printre care un planetariu digital mobil la Uzhorod și un proiector stelar ZEISS la Baia Mare. În perioada 2015 – 2019, noul planetariu băimărean, modernizat cu cupola renovată, cu fotolii confortabile în loc de scaune scârțâitoare, cu sistem de sunet integrat și cu vedeta noastră – proiectorul led ZEISS Skymaster ZKP4 – a primit vizita a peste peste 100.000 de persoane. În 2018, Complexul Astronomic Baia Mare a devenit partener în proiectul Internațional ”Universe to Reach? In planetarium!”, pe platforma programului Erasmus+, proiect care în 2019 este în plină derulare, care oferă ocazia atât a unor schimburi de experiență cu profesioniști ai celor mai mari și mai moderne planetarii din Europa – din Cehia, Polonia, Ungaria, Germania și Slovacia, dar și ocazia de a lucra la un produs științific dedicat influenței tehnologiilor cosmice în viața cotidiană, care va fi transpus într-un spectacol de planetariu digital de înaltă calitate și difuzat gratuit, în anul 2020, la planetariile din România și toate celelalte țări participante.

Privind spre viitor, Complexul Astronomic Baia Mare are șansa de a-și consolida poziția de locație turistică strategică a zonei și de a-și continua dezvoltarea prin îmbrățișarea tehnologiilor digitale ca suport educațional, urmând trendul existent în Europa și în întreaga lume. Datorită costurilor ridicate, proiectorul stelar ZKP4 nu a putut fi achiziționat cu toate dotările pe care le poate conține, însă acest neajuns poate fi compensat mult mai ușor și mai necostisitor prin adăugarea unei unități de proiecție digitală cu care pot fi rulate filme full-dome, iar prezentările în cupolă pot fi augmentate prin imersiune în adâncime, prin tridimensionalitate și un realism mai accesibil al experienței cosmice. Observatorul Astronomic, cu un efor financiar mediu – ar putea deveni o unitate proactivă de observare publică și științifică a cerului de zi și de noapte, prin observații solare, meteori, Lună, planete, sateliți naturali și artificiali, dar și obiecte deep-sky. Pentru aceasta sunt necesare modernizări sistemice, arhitecturale, tehnice și tehnologice, pentru sincronizarea telescopului automat și a cupolei rotative, înălțarea platformei de acces, digitizarea și robotizarea platformei de administrare și afișare informații. Rezumând, în primă fază avem nevoie de un planetariu hibrid, cu proiectoare digitale sincronizate cu proiectul stelar opto-mecanic și un observator astronomic automatizat, aceasta însemnând și conlucrarea cu vecinătățile în vederea rezolvării problemei poluării luminoase locale. O fază intermediară, de FUTURE sau SMART design, presupune crearea de noi spații utile pentru funcții de depozitare și educație permanentă, reinventarea într-o formulă interactivă (ecrane tactile interactive, diorame interactive, expoziții digitale de interacțiune virtuală etc.) a educației astronomice în plin secol XXI și recuperarea … ”timpului pierdut” în raport cu alte instituții de gen din Europa, Asia și America de Nord – unde educația ”conștiinței cosmice” este de multe decenii o prioritate, ce generează plus valoare prin generațiile de oameni de știință, pe care le creează și le stimulează. To la future design am include un parc de cunoaștere interactivă și recreere, unde jucăriile științifice interactive pot explica prin manipulare de către copii mult mai multe decât pot face imaginile de mii de cuvinte sau expunerile verbale.

Citind aceste rânduri, cineva ar putea crede că visăm cu ochii deschiși. Iar noi am putea răspunde că toate realizările marcante ale ultimilor ani, cu care Complexul Astronomic Baia Mare se mândrește, în anul 2008 se aflau publicate pe site-ul nostru, într-o strategie de proiect al viitorului și – iată – acum au devenit realitate. Dar au devenit realitate mai ales datorită interesului extraordinar al publicului pentru instituția noastră și datorită patronajului și suportului oferit de Consiliului Județean Maramureș și – înainte de 2014 – de Muzeul de Mineralogie Baia Mare.

Cât despre trecutul de dincolo de istoria mai recentă a ultimilor 10 ani, zbuciumat în concretitudinea sa plină de penurii și iluzii spulberate de realitățile socio-economice imediate – deocamdată: numai de bine! Să ne imaginăm că ne aflăm într-o mașină a timpului, cu care călătorim în trecut. Fiecare dintre noi, cei aflați în această mașinărie, survolăm temporal, vizual, clădirea planetariului an de an, fiecare an într-o secundă. Sunt 50 de ani în 50 de secunde. Prea puțin timp avem la dispoziție pentru a surprinde oamenii, autorii sau actorii principali, care au făcut această istorie de 50 de ani, care au stimulat imaginația și dorința de a cunoaște a multor generații, care au vorbit sutelor de mii de oameni despre cosmos, despre vibrația universului și despre viața planetei noastre, care au realizat zeci de expoziții și care au stat mii de nopți de pază la stele în cupola observatorului, care au proiectat diapozitive și au lecturat public sute de cărți de știință, care au fugit prin școli explicându-le copiilor de ce planetariul este cea mai grozavă instituție din lume, o oază de cunoaștere și o pepinieră de viitori oameni de știință. Nu le vom da numele aici și acum – nu sunt foarte multe, însă semnificația unei jumătăți de secol în care, din punct de vedere instituțional, planetariul băimărean este unul dintre cele mai vechi centre de știință și cultură ale Maramureșului, este extrem de adâncă și nu am dori să uităm pe cineva, sau să punem accentul mai mult într-o parte și mai puțin în alta. Și apoi, acesta e doar un articol pe un site. De aceea, revin, despre trecut, numai de bine! Aceste nume se vor regăsi în următorul număr al Anuarului de Astronomie al Complexului Astronomic Baia Mare.

Ciprian Petru Crișan – educator muzeal

 

”ALBA-NEAGRA” ÎN COSMOLOGIA ACTUALĂ PE PROBLEMATICA EXISTENȚEI MATERIEI NEGRE. MODELUL MOND NU IMPLICĂ MATERIA INTUNECATĂ CI UN COMPORTAMENT GRAVITAȚIONAL DIFERIT LA ACCELERĂRI REDUSE

Dacă 80% din masa Universului este invizibilă (materie neagră), universul este misterios. Această ipoteză, deși nu poate fi demonstrată convine comunității științifice, pentru că ar explica multe alte relații și fenomene ale universului ”magic” dintr-o perspectivă științifică, cea a actualului model cosmologic. Cealaltă ipoteză, mai nou apărută, susține că masa invizibilă sau lipsă de 80% a Universului, ar putea să nu existe de fel – că nu ar fi nevoie de ea și că, ar fi necesară doar o ajustare a legilor fizicii newtoniene, care să explice de ce la scară cosmologică – velocitatea redusă a unor macro-sisteme se traduce într-o gravitație mai puternică și un comportament structural diferit față de cel preconizat anterior.

Cercetătorii au dezvoltat simulări computerizate complexe pentru a genera un test ce ar putea răspunde la una din întrebările complexe ale astrofizicii: materia neagră există cu adevărat? Legea gravitației Newtoniene ar trebui modificată?

Noul studiu, publicat în jurnalul ”Physical Review Letters”, arată că răspunsul se află în mișcarea stelelor din cadrul galaxiilor satelitare ce se rotesc în jurul Căii Lactee.

Utilizând unul dintre cele mai rapide super-computere din lume, oamenii de știință au simulat distribuția materiei așa-numitelor galaxii pitice satelitare, care sunt structuri mai mici ce orbitează de pildă Calea Lactee sau Andromeda.

Cercetătorii s-au concentrat pe relația numită RAR (relația de accelerație radială). În galaxiile discoidale, stelele se deplasează pe orbite circulare în jurul centrului galactic. Accelerația care le forțează să își modifice constant direcția este cauzată de atracția materiei din galaxie. RAR descrie relația dintre această accelerație și una cauzată numai de materia vizibilă și oferă o imagine a structurii galaxiilor și asupra distribuției materiei în acestea.

”Am simulat acum, pentru prima oară, relația RAR a galaxiilor pitice, asumând că materia neagră există”, a explicaty Prof. Dr. Cristiano Porciani de la Institutul de Astronomie Argenlander, al Universității Bonn.

”Ei bine, acestea (galaxiile pitice) s-au comportat ca niște versiuni la scară mai mică a galaxiilor mari”. Dar ce ar fi dacă acolo nu ar exista materie neagră și în loc de asta, gravitația ar funcționa diferit față de legea Newtoniană?

”În acest caz, relația RAR a galaxiilor pitice” depinde puternic de distanța față de galaxia părinte, ceea ce nu s-ar putea întâmpla dacă materia neagră ar exista”, a explicat cercetătorul Emilio Romano-Diaz.

Diferența face din galaxiile satelitare o probă puternică pentru testarea existenței reale a materiei negre. Sonda GAIA, care a fost lansată de Agenția Spațială Europeană (ESA) în 2013, poate deja să ofere un răspuns.

GAIA a fost proiectată pentru a studia stelele din Calea Lactee și galaxiile satelitare în detaliu fără precedent și a colectat un volum uriaș de date. Însă – probabil – vor fi necesari ani pentru a oferi un răspuns cert. ”Măsurătorile individuale nu sunt de ajuns pentru a testa micile diferențe pe care le-am identificat în simulările noastre.”, a explicat doctorandul Enrico Garaldi. Dar repetând de mai multe ori aceste măsurători – calculele vor fi tot mai precise – și mai devreme sau mai târziu am putea determina dacă galaxiile satelit se comporta ca și cum ar exista sau nu materia neagră în univers.

Materia Neagră reprezintă una dintre cele mai complexe și mai acute problematici ale cosmologiei actuale. Existența materiei negre a fost sugerată în urmă cu peste 80 de ani de către astronomul suedez Fritz Zwicky, care a observat că galaxiile se deplasează atât de rapid în cadrul roiurilor galactice, încât ar trebui să se disipeze. Așa încât Zwicky a postulat prezența unei specii de materie invizibile care, datorită masei proprii, ar exercita o gravitație suficientă pentru a păstra galaxiile pe orbitele lor observate.

În anii 1970, colega sa americană Vera Rubin a descoperit un fenomen similar în galaxii spiralate precum Calea Lactee: ele se rotesc atât de repede, încât forța centrifugă ar trebui să le împrăștie dacă ar fi prezentă doar materia vizibilă.

În prezent, cei mai mulți dintre fizicieni sunt convinși să materia neagră reprezintă 80% din masa Universului. Doarece nu interacționează cu lumina, este invizibilă în telescoape.

Cu toate acestea, existența materiei negre conferă sens unui mare număr de alte observații – cum ar fi distribuția radiației cosmice de fond, o rămășiță energetică a Big-Bang-ului.

Materia neagră oferă de asemenea o explicație bună pentru aranjamentul și rata de formare a galaxiilor în univers. În ciuda numeroaselor eforturi și experimente, nu există până în prezent nici o dovadă directă a existenței materiei negre.

Acest lucru i-a condus pe astronomi către o altă ipoteză, aceea că forța gravitațională în sine ar putea să se comporte în mod diferit față de cum s-a considerat anterior.

Conform teoriei MOND (Dinamica Newtoniană Modificată), atracția dintre două mase se supune legilor newtoniene doar până la un anumit punct.

La accelerări mici, cum sunt cele care prevalează în galaxii, gravitația devine considerabil mai puternică. De aceea, galaxiile nu se disipează datorită vitezelor de rotație iar teoria MOND se poate dispensa de materia neagră.

Noul studiu oferă astfel oportunități pentru ca astronomii să testeze cele două ipoteze.

Sursa: University of Bonn, via www.knowridge.com
Credit foto: E. Garaldi, C. Porciani, E. Romano-Díaz/University of Bonn for the ZOMG Kollaboration.
Traducere și adaptare: Ciprian Petru Crișan

EXPOZIȚIA ”UNIVERSUL MEU” LA EDIȚIA A III-A SAU UNIVERSUL PICTAT DE COPII PENTRU COPII

DSCF3312

În zilele noastre, termenul de ”astronomie” este asociat cel mai adesea ”prețurilor astronomice” sau ”distanțelor astronomice”, însă Universul figurat, așa cum și-l reprezintă copiii, – atunci când îl desenează sau îl pictează, cu multă îndemânare, pasiune, imaginație – devine operă artistică, sub îndrumarea cadrelor didactice.

DSCF3315

Expoziția de artă vizuală ”Universul Meu”, prezentată la Complexul Astronomic Baia Mare, ajunsă la a treia ediție, prezintă o selecție a celor mai valoroase lucrări artistice realizate de elevi de la mai multe instituții de învățământ din România, în cadrul unui concurs național cu același nume, expresie obiectivată a unui proiect educațional național de stimulare prin artă a interesului pentru această știință extraordinară, astronomia.

În cadrul proiectului, micuții artiști s-au documentat, și-au ales o temă favorită și o tehnică de artă vizuală, sub îndrumarea unui cadru didactic, iar odată realizată, lucrarea a fost înscrisă la concursul național ”Universul Meu” și jurizată.

DSCF3323

Expoziția de proiect a concursului național este, actualmente, prezentată la Complexul Astronomic Baia Mare, partener în proiect, gazdă a celor 40 de lucrări premiate în acest an. Expoziția este componentă a turului de vizitare a instituției noastre, iar lucrările sunt admirate și apreciate de mii de vizitatori, în fiecare an.

DSCF3307

Printre temele și titlurile de lucrări alese de micuții artiști premiați, în anul 2015, enumerăm: ”Magnificul Univers”, ”Familia Gummy” de pe planeta Gummy, ”Soarele și Pământul”, ”Venirea regelui”, ”Cosmos”, ”În jurul Soarelui”, ”Iubire pe Terra”, ”Zbor intergalactic”, ”Răsăritul”, ”Exploratorul Universului”, ”O călătorie prin Univers”, ”Printre planete”, ”În jurul Soarelui” și ”Visul meu”.

Ilustrări uluitoare ale talentului artistic, ale imaginației debordante, ale cunoștințelor dobândite și a interesului pentru astronomie, aceste lucrări, fără doar și poate, ar putea constitui plus valoarea oricărei galerii de artă contemporană din România și din lumea întreagă.

DSCF3327

Concursul național de creații plastice și literare ”Universul Meu” (cu 109 școli participante, din 37 de județe, cu 755 de lucrări înscrise și 176 de cadre didactice ce i-au asistat pe micuții artiști) a fost coordonat și în acest an, la ediția a III-a, de către Școala Gimnazială ”Octavian Goga” din Baia Mare, prin profesorii de învățământ primar Lăcrămioara Hosciuc și Cristina Șimf, partenerii proiectului fiind Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, Casa Corpului Didactic Maramureș, Complexul Astronomic Baia Mare, Fundația de Voluntari Somaschi, Centrul Comunitar Francisc de Assisi Baia Mare, Liceul cu program sportiv Baia Mare.

Ciprian Crișan

UNIVERSUL PICTAT DE COPII PENTRU COPII
Versiune audio - via Ruxandra Munteanu

14 – 30 IULIE 2015: ”ASTRO-MANIA” LA COMPLEXUL ASTRONOMIC BAIA MARE – PROGRAM EDUCAȚIONAL DE INTRODUCERE ÎN ASTRONOMIE

astromania - program educațional

14 – 30 IULIE 2015: ”ASTRO-MANIA” LA COMPLEXUL ASTRONOMIC BAIA MARE – PROGRAM EDUCAȚIONAL DE INIȚIERE ÎN ASTRONOMIE

Complexul Astronomic Baia Mare a pregătit o surpriză de vacanță iubitorilor astronomiei: un program educațional intensiv de introducere în astronomie, care sub titulatura de ASTRO-MANIA, este ceva între o școală de vară și o tabără de vacanță, îmbinând cunoașterea și demonstrația, cu recreația, divertismentul, mișcarea și practica.

Așadar, în perioada 14 – 30 iulie 2015, săptămânal, în zilele de MARȚI-MIERCURI-JOI, între orele 10.00 – 14.00 se desfășoară la sediul instituției noastre din George Coșbuc, nr. 16, cursuri de introducere în astronomie pentru grupele de vârstă ”debutant” (clasele I-IV – între orele 10.00 -12.00) și ”avansat” (clasele V-VIII – între orele 12.00 – 14.00), susținute de lectori de la Centrul de Excelență în Astronomie CN Vasile ”Lucaciu”, de la Palatul Copiilor Baia Mare, precum și de la Complexul Astronomic Baia Mare, instituția gazdă.

Îmbinând teoria cu practica, demonstrația cu joaca și concentrarea cu mișcarea, acest program educațional ambițios dezvoltă câteva teme majore de interes din domeniul mare al astronomiei și privește evoluția tehnicii astronomice, cosmologia – structura și tipologia complexă a Universului, identificarea pe cer a ”siluetelor” cosmice – a constelațiilor de pe bolta cerească, ghidul practic al cerului pe anotimpuri. Mai mult, vom călători prin sistemul solar, pentru a vedea locul și rolul planetei noastre printre alte planete, vom face observații astronomice de zi și de noapte, vom studia în cadrul unor ateliere astro-filatelia și astro-fotografia, dar ne vom ocupa și cu cercetarea unora dintre cele mai interesante mistere ale Universului, puzzle-uri nerezolvate ale astronomiei și cercetarea fenomenului OZN și al vieții extraterestre etc. Printre altele, mici și mari, vom modela avioane și alte figurine tematice, vom desena și vom prezenta propriile creații și studii asupra unor fenomene, ne vom juca diverse jocuri tematice, vom pregăti o emisiune tv-online cu temă astronomică și vom elabora o publicație electronică, a cărei apariție va continua în funcție de interesul Dvs.

Elevii claselor I-VIII au toate motivele să participe la acest program educațional intensiv de introducere în astronomie, oferit de Complexul Astronomic Baia Mare, iar înscrierile se pot face începând din data de 9 iulie 2015, la sediul instituției din str. George Coșbuc 16., telefonic – la nr. 0262 275 206, sau prin e-mail, pe adresa planetariubm@gmail.com.

Participarea la acest program educațional se face cu o taxă minimală, respectiv 3 lei/persoană/zi, astfel încât costul participării integrale la program, pentru 9 ședințe este de 27 lei. Participanții cu prezență la toate cursurile de pregătire vor primi și o diplomă onorifică de participare la program. Informații suplimentare vor fi publicate foarte curând pe site-ul www.planetariubm.ro

Ovidiu Ignat, Ciprian Crișan

PS: Complexul Astronomic Baia Mare a demonstrat deja că pasiunea pentru astronomie nu ține cont de vârstă! Cel mai tânăr participant la activitățile noastre a avut puțin sub vârsta de o săptămână și a apreciat tot ce se întâmplă cu un gângurit fericit! Programul educațional ASTROMANIA se adresează, însă, unor grupe de vârstă selectate: elevii claselor I-VIII (7 – 15 ani). Pentru alte categorii de vârstă vom elabora programe similare, începând din toamna acestui an.

 

 

HAI LA PLANETARIU!

Hai la Planetariul Baia Mare, cel mai modern planetariu din Romania! Știință, cultură, divertisment într-o experiență inedită și superlativă!
www.planetariubm.ro

SCIENCE SMS – ASTRONOMIA SPAȚIALĂ A VIITORULUI POARTĂ NUMELE DE JAMES WEBB SPACE TELESCOPE (JWST)

JAMES WEBB SPACE TELESCOPE (JWST), cunoscut anterior sub denumirea Next Generation Space Telescope (NGST), este un observator spațial planificat pentru lansare în 2018, optimizat pentru observații în infraroșu și este un succesor științific al Telescopului Spațial Hubble și a Telescopului Spațial Spitzer. Principala caracteristică tehnică o reprezintă o oglindă mare și foarte rece, cu diametrul de 6,5 metri și patru instrumente specializate la o poziție de observație îndepărtată de Terra, obitând punctul L2 Terra – Soare. Combinația acestor caracteristici îi va conferi lui JWST o rezoluție fără precedent și o sensibilitate unică de la lungimile de undă lungi, vizibile, către infraroșiile medii, făcând posibilă atingerea celor două obiective principale – studiul nașterii și evoluției galaxiilor și formarea stelelor și a planetelor.

Proiectat în 1996 ca Nwext Generation Space Telescope, cu un cost inițial de 500 milioane de dolari, proiectul rebotezat după numele celui de-al doilea administrator al NASA James E. Webb, care a jucat un important rol in programul Apollo și dezvoltarea NASA, a căpătat dimensiuni extraordinare, atât prin costurile estimate acum la 8 miliarde dolari, cât și prin tehnologiile de înaltă generație ce au fost asociate, între timp, acestui ochi cosmic de înaltă rezoluție.

Read more

SCIENCE SMS – 21.000 DE PLANETE NOI VOR FI DESCOPERITE PÂNĂ LA SFÂRȘITUL ANULUI 2018

Într-un studiu recent publicat, cercetătorii de la Universitatea Princeton și Universitatea Lund din Suedia argumentează că un număr de 21.000 planete noi vor fi descoperite până la sfârșitul anului 2018.

Mai mult, considerând rata identificărilor din prezent, acest număr ar putea crește la 70.000 de noi planete, până în anul 2023. Este adevărat, astronomii vor avea, în curând, foarte multe planete de studiat.

Dar cum vor fi descoperite aceste planete? Conform cercetătorilor de la cele două universități, aceste predicții au fost formulate în legătură cu activitatea satelitului GAIA al Agenției Spațiale Europene care va documenta existența acestor zeci de mii de planete în afara sistemului nostru solar.

Observatorul spațial GAIA a fost lansat în decembrie 2013, așa încât acesta zboară deja de peste 10 luni de zile în spațiu, studiind structura galaxiei noastre și va face acest lucru încă mulți ani de zile.

Agenția Spațială Europeană menționează că, de-a lungul unei perioade de numai 5 ani, satelitul GAIA va colecta informații privind mișcarea, aspectul și distanța față de Terra a peste 1 miliard de corpuri cerești, cele mai multe fiind stele.

Observatorul spațial va detecta planetele îndepărtate prin studiul efectului lor asupra stelei părinte. Conform opiniei specialiștilor, stelele care par să tremure, fac asta datorită planetelor ce le orbitează.

Read more

SCIENCE SMS – CE S-A ÎNTÂMPLAT CU PULSARII DISPĂRUȚI? MISTERUL DIN CENTRUL GALAXIEI NOASTRE

Centrul galactic este un loc dinamic, cu foarte mult gaz, praf, stele și stele binare surprinzătoare ce orbitează o gaură neagră super-masivă, echivalentul în dimensiune a trei milioane de sori. Cu atât de multe stele, astronomii estimează existența a sute de stele moarte. Însă, până în prezent, oamenii de știință au identificat doar un singur pulsar tânăr în centrul galactic, acolo unde ar fi trebuit să se găsească aproximativ 50 de pulsari.

Așa încât o întrebare este binevenită: unde sunt acele corpuri stelare dense rotitoare ultrarapide, cunoscute sub denumirea de pulsari? Joseph Bramante, de la Universitatea Notre-Dame și astrofizicianul Tim Linden, de Universitatea Chicago au identificat o soluție la problema lipsei pulsarilor, pe care au descris-o într-o lucrare acceptată pentru publicare în jurnalul Physical Review Letters.

Poate că acei pulsari sunt absenți datorită materiei negre, care este prezentă din plin în centrul galactic, atașată pulsarilor, care acumulează până ce aceștia devin atât de denși încât colapsează într-o gaură neagră. Practic, au dispărut în structura spațiu-timp, devenind atât de masivi încât au iscat o gaură prin aceștia.

Read more

O NOUĂ DEMONSTRAȚIE A VIRTUOZITĂȚII SALE: NEBULOASA CAP DE CAL SURPRINSĂ DE TELESCOPUL SPAȚIAL HUBBLE CU OCAZIA ÎMPLINIRII A 23 DE ANI DE LA LANSAREA PE ORBITA PĂMÂNTULUI

A FOST 19 APRILIE. ZIUA LUI HUBBLE. ACEST EXTRAORDINAR INSTRUMENT ASTRONOMIC, OCHIUL CU CARE CIVILIZAȚIA UMANĂ A SCRUTAT UNIVERSUL VIZIBIL PÂNĂ LA LIMITELE POSIBILITĂȚII, DEGAJÂND UMBRELE MIRACULOASE A PESTE 100 DE MILIARDE DE GALAXII … A ÎMPLINIT 23 DE ANI. LA MULȚI ANI, NASA/ESA HUBBLE SPACE TELESCOPE!

Acest episod Hubblecast celebrează 23 de ani ai Telescopului spațial Hublle ale NASA/ESA, prin dezvăluirea unei imagini frumoase și șocante a nebuloasei Horsehead (cap de cal).

Gazda Hubblecast-ului este Dr. Joe Liske (alias Dr. J) care explică secretele norilor de gaz și praf cosmic ale nebuloasei care a fost în timp subiectul unor imagini astronomice spectaculoase. Nebuloasa Cap de Cal este una dintre cele mai semnificative nebuloase, și este acum prezentată într-o nouă lumină, datorită unei capturi extraordinare în spectru infraroșu – revelând mănunchiuri delicate de gaz care în mod obișnuit sunt ascunse de praful subțire care au făcut faimoasă această formă familiară de cap de cal.

Credit: ESA/Hubble

Planete locuibile? Noile sisteme planetare Kepler în imagini

Dimensiunile relative ale planetelor din zona locuibilă descoperite de misiunea Kepler pe 18 aprilie 2013. De la stânga spre dreapta: Kepler-22b, Kepler-69c, Kepler-62e, Kepler-62f, și comparativ Terra (cu excepția planetei noastre, acestea sunt simulări artistice). Credit: NASA/Ames/JPL-Caltech.

Dimensiunile relative ale planetelor din zona locuibilă descoperite de misiunea Kepler pe 18 aprilie 2013. De la stânga spre dreapta: Kepler-22b, Kepler-69c, Kepler-62e, Kepler-62f, și comparativ Terra (cu excepția planetei noastre, acestea sunt simulări artistice). Credit: NASA/Ames/JPL-Caltech.

Misiunea Kepler a descoperit două noi sisteme planetare în care aflăm trei planete de tip super-Terra în ”zona locuibilă” (zona de aur), acea zonă în care distanța față de steaua mamă permite temperaturii de la suprafață a unei planete ce o orbitează să poată reține apa în stare lichidă.

Sistemul Kepler-62 are 5 planete: 62b, 62c, 62d, 62e and 62f. Sistemul Kepler-69 are două planete: 69b and 69c.
Kepler-62e, 62f și 69c sunt planete de tip super-Pământuri, ca și mărime.

Noile planete descoperite reașează totalul exo-planetelor confirmate la 861. Conform Laboratorului de Habitabilitate Planetară, acum există nouă lumi potențial locuibile în afara sistemului nostru solar, și alte 18 planete candidate potențial locuibile identificate de Kepler, așteptând confirmarea. În plus, astronomii apreciază că există 25 exo-Luni potențial locuibile.

Aici regăsim parte din imageria (sunt doar conceptualizări artistice), grafici și materiale video utilizate în informarea de presă a noilor descoperiri, precum și unele materiale de la Planetary Habitability Laboratory.

Aici avem o survolare a sistemului Kepler 62:

Here’s a flythrough of the Kepler 62 system:

Foarte asemănător cu sistemul nostru solar, Kepler-62 este gazda a două lumi locuibile. Micul obiect strălucitor vizibil în dreapta lui Kepler-62f este Kepler-62e. Orbitând în interiorul graniței zonei locuibile, Kepler-62e este cu 60% mai mare decât Terra.Image credit: NASA Ames/JPL-Caltech.

Foarte asemănător cu sistemul nostru solar, Kepler-62 este gazda a două lumi locuibile. Micul obiect strălucitor vizibil în dreapta lui Kepler-62f este Kepler-62e. Orbitând în interiorul graniței zonei locuibile, Kepler-62e este cu 60% mai mare decât Terra.Image credit: NASA Ames/JPL-Caltech.

Diagrama oferă comparații ale planetelor din sistemul solar interior cu Kepler-62, un sistem cu cinci planete situat la aproximativ 1.200 de ani lumină de Terra. Image credit: NASA Ames/JPL-Caltech

Diagrama oferă comparații ale planetelor din sistemul solar interior cu Kepler-62, un sistem cu cinci planete situat la aproximativ 1.200 de ani lumină de Terra. Image credit: NASA Ames/JPL-Caltech

Exo-planetele cunoscute în prezent ca fiind potențial locuibile. Credit: Planetary Habitability Laboratory/University of Puerto Rico, Arecibo.

Exo-planetele cunoscute în prezent ca fiind potențial locuibile. Credit: Planetary Habitability Laboratory/University of Puerto Rico, Arecibo.

Exo-planetele potențial locuibile cunoscute în prezent cu noile confirmate: Kepler-62e and Kepler-62f. Credit: Planetary Habitability Laboratory/University of Puerto Rico, Arecibo.

Exo-planetele potențial locuibile cunoscute în prezent cu noile confirmate: Kepler-62e and Kepler-62f. Credit: Planetary Habitability Laboratory/University of Puerto Rico, Arecibo.

Comparațe între orbita și dimensiunea exoplanetelor din sistemul Kepler-62 cu planetele terestre din sistemul nostru solar. Zona verzuie întunecată corespunde ”zonei conservative locuibile”, în timp ce marginile sale mai luminoase corespund unei extensii prin ”zonă optimistic locuibilă”. Dimensiunile planetelor și orbitele nu sunt poziționate la scară între ele.Credit: Planetary Habitability Laboratory/University of Puerto Rico, Arecibo.

Comparațe între orbita și dimensiunea exoplanetelor din sistemul Kepler-62 cu planetele terestre din sistemul nostru solar. Zona verzuie întunecată corespunde ”zonei conservative locuibile”, în timp ce marginile sale mai luminoase corespund unei extensii prin ”zonă optimistic locuibilă”. Dimensiunile planetelor și orbitele nu sunt poziționate la scară între ele.Credit: Planetary Habitability Laboratory/University of Puerto Rico, Arecibo.

 

by NANCY ATKINSON on APRIL 18, 2013
Sursa: UniverseToday.com
Traducere&adaptare: C. Crișan