Constelația Serpens este unică – fiind singura ce a fost divizată în două părți. Serpens Cauda reprezintă jumătatea sudică. Serpens a fost una dintre cele 48 de constelații cartografiate de către astronomul Ptolemeu, în secolul 1 și a rămas pe lista celor 88 de constelații moderne. Constelația ocupă 637 de grade pătrate ale cerului și conține 9 stele principale în asterismul său, precum și 57 de stele cu denumiri Bayer/Flamsteed. Serpens Caput are la graniță constelațiile Aquilla, Sagittarius, Scutum și este separată de către corespondentul său de către Ophiuchus. Serpens Cauda poate fi văzută de către toți observatorii situați între latitudinile de +80 și -80 de grade și cel mai bine poate fi urmărită la culminația sa în timpul lunii iulie.
În mitologie, Serperns reprezintă un șarpe uriaș ținut de constelația Ophiuchus. Poate fi referit fie ca ”Serpens”, fie prin jumătatea sa vestică (Caput – Capul Șarpelui) sau prin jumătatea estică (Cauda – Coada Șarpelui). Ophiuchus era considerat a fi fiul lui Apollo și un vindecător. Conform legendei, șarpele este de asemenea reprezentarea vindecării, simbolizată prin înlocuirea pielii.
Să începem turul binocular al constelației Serpens Cauda cu cea mai strălucitoare stea a sa – Eta Serpentis – simbolul „n” de pe hartă. Eta Serpentis este aproximativ la 61 de ani lumină de Terra și este o stea gigantă portocalie de tip K cam de 15 ori mai luminoasă decât Soarele nostru. Nu uitați de Xi, forma de la granița sudică … deși este strict o stea dublă vizuală, acest grup situat la 105 ani lumină este foarte atractiv în binocluri.
Sunteți gata pentru mai mult? Atunci fixați către M16 (RA 18 : 18.8 Dec -13 : 47). În timp ce clusterul deschis NGC 6611 a fost descoperit de către Cheseaux în 1745, Charles Messier l-a catalogat ca și obiectul Messier 16. Și a fost primul care a sesizat nebuloasa din apropiere IC 4703, acum cunoscută sub numele de Nebuloasa Vultur. La depărtare de 7000 de ani lumină, acest cluster și nebuloasă de magnitudine 7 prezintă vizibilitate în binocluri, dar este numai o sugestie. Ca parte a aceluiași nor gigant de gaz și praf ca și vecina M17, Vulturul este de asemenea un loc de naștere al stelelor, iluminat de aceste tinere stele de energie înaltă, care au o vârstă cam de 5,5 milioane de ani. În telescoapele mici și medii, clusterul de 20 de stele strălucitoare sunt aduse la viață cu o ușoară nebulozitate care tinde să fie mai strălucitoare în trei zone.
Pentru telescoape mari, puterea mică este esențială pentru Messier 16. În bune condiții, este posibil să vedeți zonele de întunecare și minunata crestătură unde sunt situați ”Stâlpii Creației”. Imortalizați de către Telescopul Spațial Hubble, nu îi vom vedea nici pe departe de colorați așa cum i-a surprins Hubble, dar este bine de știut că aceștia sunt aici!
Pentru binocluri și toate telescoapele, să aruncăm o privire către IC 4756 (RA 18 : 39.0 Dec +05 : 27). Acest uriaș cluster stelar deschis este cumva referit ca ”Clusterul Graff”. Situat cam la 13.000 de ani lumină depărtare de sistemul nostru solar, veți vedea în acest câmp mai multe stele decât puteți număra.
Sursa: UniverseToday; Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian
