Constelația Serpens este unică – singura divizibilă în două părți. Serpens Caput reprezintă jumătatea vestică. Serpens a fost una dintre cele 48 de constelații listate de către astronomul din secolul I – Ptolemeu și a rămas una dintre cele 88 de constelații moderne. Întreaga constelație ocupă 637 de grade pătrate pe cer și conține 9 stele principale în asterismul său și 57 de stele cu denumiri Bayer/Flamsteed. Serpens Caput are graniță cu constelațiile Hercules, Corona Borealis, Virgo, Libra, Bootes și este separară de către cealaltă jumătate a sa de constelația Ophiuchus. Serpens Caput poate fi văzută de către toți observatorii situați între latitudinile +80 și -80 de grade și cel mai bine poate fi urmărită la culminația sa în timpul lunii iulie.
În mitologie, Serperns reprezintă un șarpe uriaș ținut de constelația Ophiuchus. Poate fi referit fie ca ”Serpens”, fie prin jumătatea sa vestică (Caput – Capul Șarpelui) sau prin jumătatea estică (Cauda – Coada Șarpelui). Ophiuchus era considerat a fi fiul lui Apollo și un vindecător. Conform legendei, șarpele este de asemenea reprezentarea vindecării, simbolizată prin înlocuirea pielii.
Să începem turul lui Serpens Caput cu binoclurile, cu cea mai luminoasă stea a sa – Alpha Serpentis, simbolul „a” de pe hartă. Alpha Serpentis mai este cunoscută sub numele propriu Unukalhai, avâns sensul vag de „inima șarpelui”. Alpha Serpentis este situată la aproximativ 73,2 ani lumină de Terra și este o stea binară excelentă pentru micile telescoape. Primara, Alpha Serpentis A este o stea gigantă portocalie de tip K, de 15 ori mai mare ca Soarele nostru și steaua B de magnitudine 11 se află la 58 de secunde de arc de pramară. Dar nu vă opriți aici! Dacă cerul este senin, amplificați pentru a ajunge la steaua C de magnitudine 13, situată la 2,3 minute de arc de A.
Acum potriviți telescopul către Theta – forma „8” de pe hartă. Theta Serpentis este situată la 132 de ani lumină de sistemul nostru solar și are numele de Alya, ceea ce înseamnă „coada grasă”. Ghiciți? Este de asemenea un sistem stelar multiplu! Atât Theta 1 Serpentis, cât și Theta 2 Serpentis sunt stele pitice de tip A în secvență principală, foarte apropiate în magnitudine și separate de 22 de secunde de arc, dar Theta Serpentis C este o stea galbenă de tip G care este separată de perechea sa de 7 minute de arc.
Pentru binocluri și toate telescoapele, să luăm la ochi Messier 5 (RA 15 : 18.6 Dec +02 : 05). Aproape vizibilă cu ochiul liber, o să vă placă acest obiect! Al cincelea cel mai strălucitor cluster globular de pe cer este considerat unul dintre cele antice, având o vârstă de 13 miliarde de ani. Situat destul de departe de centrul prăfos al galaxiei, rezoluția explodează pe măsură ce urcăm în apertură. Ușor de văzut ca o minge rotundă de stele nerezolvate în binocluri, micile telescoape încep să selecteze stelele individuale ca puncte la magnificare înaltă. Dacă priviți cu atenție, veți vedea că M5 nu este perfect rotundă. Cele mai strălucitoare stele ale sale, de magnitudine 11 și 12 sunt distribuite aleator dar par să fie dispuse în arce mari.
Pentru un telescop mare, avem în mediu NGC 6118 (RA 16 : 21.8 Dec -02 : 17). Este o galaxie în spirală cu o strălucire de suprafață joasă, destul de mare, însă greu de sesizat în telescoapele mici. Această calitate a condus către porecha de ”Galaxia Licăritoare”. Aflată la 80 de milioane de ani depărtare, NGC 6118 are marele design spiralat în unghi, cu o bară centrală foarte mică și armele spiralei foarte strânse. Mulțumită imaginilor captate de VLA, acum știm mai mult despre această galaxie decât am știut vreodată. În 2004, un eveniment de supernova s-a produs aproape de centrul galaxiei – eveniment considerat a fi coliziunea a două stele binare!
Sursa: UniverseToday; Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian
