PUBLICAȚII


2012. CONSTELAȚII ROMÂNEȘTI TRADIȚIONALE – PLANISFERĂ

Una dintre publicațiile de vârf realizate de Planetariul Baia Mare în 2012 a fost Planisfera mobilă – sau Harta Stelară pe care sunt poziționate alături de constelațiile UAI – constelațiile românești tradiționale. Produs al proiectului ”Constelații Românești Tradiționale”, proiect finanțat de către Administrația Fondului Cultural Național, această hartă a întrunit deja multiple aprecieri fiind unul dintre reperele importante ale proiectului nostru. Harta Stelară – Planisfera – s-a distribuit gratuit până la epuizarea stocului realizat.

Sursă bibliografică: Matei Alexescu – Harta Cerului, Ed. Științifică, 1967; Grafica: Aldmagic.

Această prezentare necesită JavaScript.

2012. CONSTELAȚII ROMÂNEȘTI TRADIȚIONALE – BROȘURĂ

Această publicație este unul din produsele tipărite și difuzate gratuit – ale proiectului Constelații Românești Tradiționale, finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, realizat în anul 2012 la Planetariul Baia Mare. Publicația cuprinde o serie de articole ce ilustrează viziunea populară românească despre cer – diversele componente structurale ale concepției tradiționale din astronomia populară românească și o serie de completări care au apar online pe pagina proiectului http://www.planetariubm.ro/constelatiiromanesti/

2011. BROȘURA – MINERALE&ASTRE – CONSTELAȚIILE ECLIPTICE ȘI COMORILE LOR ASCUNSE

Un ghid pragmatic ilustrat al expunerii tematice ”Constelațiile ecliptice și comorile lor ascunse” ce completează proiectul expozițional ”Minerale și Astre” pus în scenă la Muzeul de Mineralogie Baia Mare, cu ocazia inaugurării noului pavilion multifuncțional al muzeului (expoziție deschisă în perioada 22 decembrie 2011 – 10 aprilie 2012).

În latina târzie ”constellatio” se traduce ca ”set (sau grup) de stele”. În astronomia modernă, o constelație este o zonă definită și acceptată la nivel internațional de pe sfera cerească. Aceste zone sunt grupate în jurul asterismelor, tipare formate din stele proeminente într-o vecinătate aparentă a unora față de celelalte pe cerul de noapte al Terrei. Există 88 de constelații standard, recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională, încă din 1922. Majoritatea acestora amintesc de cele 48 de constelații definite de astronomul, matematicianul și geograful grec din Alexandria, Ptolemeu, în lucrarea Almagest (sec. II d.Hr). Peste jumătate dintre acestea au o istorie mult mai veche, probabil începând cu Epoca târzie a Bronzului, în special constelațiile zodiacale, cunoscute a fi fost primele constelații ce au suscitat interesul omului. Restul constelațiilor, mai recente, au fost definite în secolele 17-18, cele mai multe aparținând emisferei sudice cerești, fiind definite de Nicolas Louis de Lacaille (1763) în lucrarea Coelum australe stelliferum. Există și numeroase constelații istorice ce nu sunt recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională, sau constelații tradiționale regionale, ce aparțin astronomiei sau astrologiei, parte a culturii chineze, hindu sau a aborigenilor australieni. Sensul modern astronomic al constelației, acela de ”zonă de pe sfera cerească în jurul unui asterism specific” datează de la mijlocul secolului al 16-lea. Demersul secției Planetariu în cadrul proiectului expozițional „Minerale și Astre” își propune o incursiune în adâncurile constelațiilor ecliptice pentru a aduce mai aproape de ochii privitorului frumusețile neasemuite și nemaivăzute vreodată de cei mai mulți dintre noi. La fel cum minerul trudește în subteran pentru a scoate la suprafață minunatele eșantioane minerale, aproape în același mod, astronomul, un alt lucrător al beznei, scrutează orizonturile nopții pentru a obține priveliști nebănuite și pentru a le face cunoscute tuturora. Până nu cu mult timp în urmă, acest lucru era aproape de neimaginat, dar odată cu explozia tehnico-științifică și media din zilele noastre, dorința oamenilor de a „vedea” dincolo de ceea ce vedem în mod uzual cu ochiul liber a devenit posibilă și perfect realizabilă. De ce, totuși, constelații ecliptice? Pentru că ele sunt mult mai cunoscute sub numele de constelații zodiacale, iar Planetariul Baia Mare își propune o abordare astronomică a acestora în detrimentul celei astrologice. Pentru astronomi, un semn zodiacal nu este același lucru cu respectiva constelație ecliptică ce determină acel semn zodiacal. În astronomie, o constelație este o regiune a cerului care ocupă un anumit număr de grade pătrate de cer foarte bine delimitată de granițe, în timp ce în astrologie este subliniat doar „tiparul” stelar al constelației care, în opinia astrologilor influențează atât planeta cât și ființa umană.Să precizăm din capul locului că Soarele traversează pe rând în decursul unui an aceste constelații și că ele sunt în număr de 13 și nu 12 ca în viziunea astrologilor. Nepotrivirea se explică prin faptul că una dintre constelatiile zodiacale, a 13-a, a fost relativ recent desemnată prin extinderea constelației boreale Ophiucus și asupra unei porțiuni care conține vreo 15 grade din ecliptică. De altfel, imediat după cel de-al doilea război mondial, a fost lansată pentru prima dată ipoteza existenței celei de a 13-a zodii. Faptul de netăgăduit este că Soarele traversează și constelația Ophiucus, această constelație fiind situată între constelațiile Scorpion și Săgetător. În opinia astrologilor moderni, zodia ce poartă denumirea constelației ar trebui să urmeze imediat Scorpionului, fiind de fapt a 11-a din grupul zodiacal. Această idee nu a fost însă acceptată de majoritatea astrologilor. În 1995, ipoteza existenței zodiei a fost lansată din nou și a fost considerată drept scandaloasă, nefiind acceptată de specialiștii renumiți în domeniu.

2009. BROȘURA – 40 DE ANI DE LA INAUGURAREA PLANETARIULUI BAIA MARE

Un număr – special – al revistei Pl@netariu, bun de lansat pe 1 iulie 2009, data la care aniversam 40 de ani de la inaugurarea primului planetariu public din România: Planetariul Baia Mare. Această ediție a revistei, care are și o versiune tiparita sub forma unei brosuri cu titlul ”1969-2009: 40 de ani de astronomie la Planetariul Baia Mare” este editia cu numarul de aur si cuprinde o serie de articole mai mult decât interesante, referitor la istoria planetariului nostru, istoria din toate timpurile … a planetariilor, o escapadă sub cupola planetariului, prezentarea unei expozitii documentare ce poartă numele primului cosmonaut român, o etalare sugestivă a colecției filatelice Aurel Festilă cu tema ”Omul în spațiul extraterestru” si multe altele pe care va lasam să le descoperiti.

Este anul international al astronomiei – 400 de ani de la primele observatii cu luneta ale lui Galileo Galilei, 40 de ani de la primii pasi pe Lună, făcuti de membrii misiunii Apollo 11, 40 de ani de la inaugurarea primului planetariu public din România si singurul din Transilvania! O invitatie la un festin astronomic, caci Planetariul Baia Mare este poarta dumneavoastră către Univers! Vă invităm să-i ”gustati” limpezimea, frumusetea si magia!

2009. REVISTA PL@NETARIU – NR. 2/3 IANUARIE 2009

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s