EPILOG LA PROGRAMUL EDUCAȚIONAL DE VACANȚĂ ASTROMANIA 2017 DE LA COMPLEXUL ASTRONOMIC BAIA MARE

În perioada 4 – 14 iulie 2017, Complexul Astronomic Baia Mare a organizat cea de-a treia ediție a programului educațional de vacanță ASTROMANIA, sub forma unei tabere de știință la care s-au înscris 122 de copii, iar în cele două săptămâni de expuneri, demonstrații, proiecții, jocuri și aplicații, au fost înregistrate 543 de participări, cu o medie zilnică de participare de 36 copii la grupa I și 31 la grupa celor mai mari. Lectorii noștri, Ovidiu Ignat, Ciprian Crișan, Mircea Lițe, Ioan Bob, Lucian Stoian, Ilie Tudorel și Andrei Avram au oferit copiilor o lecție de cunoaștere a lumii înconjurătoare și a Universului ca întreg, această aventură a cunoașterii demonstrând că știința poate fi la îndemâna copiilor și poate fi înțeleasă intuitiv sau explicativ și de cei mai mici dintre ei, prin intermediul demonstrației. Atelierele de creație și de experimente, prezentarea ”invențiilor” aduse de muzeologul Andrei Avram au capacitat la maximum interesul copiilor, iar joaca cu mingea, tenisul de masă, șahul chiar, baloanele și avioanele de hârtie au fost distracții menite să-i elibereze de surplusul de energie specific … vacanțelor! Mulțumim copiilor pentru participare, iar părinților, bunicilor, însoțitorilor în general, pentru că zi de zi i-au adus pe cei mici în tabăra noastră de știință. Copiii au primit diplome de participare, iar ultima zi poate fi suprinsă cel mai bine în filmul epilog.

Ciprian Crișan


Epilog la programul educațional Astromania 
Versiune audio - via Ruxandra Munteanu

CE ESTE PARADOXUL FERMI? MISTERUL SAU MOTIVUL STRANIU PENTRU CARE NU ÎI PUTEM GĂSI PE EXTRATEREȘTRI

Astăzi avem cât de cât o idee mai realistă despre vastitatea sau dimensiunea uriașă a universului. Cum este posibil ca într-un univers atât de mare – dată fiind expansiunea chiar a galaxiei noastre – să nu îi fi contactat până în prezent pe extratereștri? Aceasta este esența Paradoxului Fermi.

Ideea este următoarea: nu ar trebui exclusă ipoteza existenței mai multor civilizații sofisticate în galaxia noastră. Dată fiind vârsta de 13,21 miliarde ani a galaxiei Calea Lactee, chiar și o fracțiune de timp (cum ar fi 10 milioane de ani) ar trebui să fie de ajuns pentru ca un anumit tip de contact să se producă.

Fizicianul italian Enrico Fermi este creditat cu mobilizarea acestei întrebări în atenția și câmpul științei. Conform legendelor, geneza Paradoxului Fermi s-a produs în 1950 în timpul unei discuții la cină împreună cu colegii săi. Toți considerau că este rezonabil să speculezi că nu suntem singura planetă cu viață inteligentă și că, cel mai probabil, avem foarte multă companie în galaxie. Iar Fermi a început să se minuneze: dacă acest lucru este adevărat, unde este toată lumea, unde sunt extratereștrii?

Haideți să ne gândim la această problemă în termenii propriilor achiziții și dezvoltări spațiale ale umanității. Ne aflăm foarte aproape de călătoria spațială interstelară și este foarte posibil ca primele sonde interstelare să fie trimise în misiune câteva decenii începând de acum. Asta înseamnă mai puțin de un secol de la prima călătorie în spațiu a omului. În sute, mii, dacă nu milioane de ani, ce vom putea face?
Acest argument nu a fost pierdut din vedere de către Fermi și amicii săi, cu ani buni înainte ca oamenii să se întrebe același lucru în spațiul cosmic. O rasă extraterestră nu ar trebui să aibă probleme în colonizarea galaxiei, având la dispoziție o cantitate decentă de tehnologie a rachetelor și alte mijloace imperiale – în special în 10 milioane de ani.

Însă oamenii de știință au nevoie de dovezi, și există foarte puține dovezi, dacă există, acceptate științific, care să susțină că nu suntem singuri în univers. Chiar și așa, utilizând fizica pentru a scuza limitarea vitezei oricărei nave spațiale extraterestre, tot nu se leagă lucrurile în ce-i privește pe extratereștri.

Să luăm ca exemplu, Proxima Centauri. Chiar dacă ar călători cu 1/4 din viteza luminii, o navă extraterestră ar putea să parcurgă distanța până la Terra în 16 ani, iar dacă ar pleca de pe planetele din jurul sistemului Gliese, 60 de ani. Cât ar dura călătoria de la planetele potențial locuibile din jurul sistemului Trappist 1? Cam 160 de ani. Da, este o perioadă lungă, însă departe de cei aproape 10 milioane de ani despre care povesteau Fermi și colegii săi și o picătură într-o găleată, comparat cu vârsta galaxiei noastre Calea Lactee.

Ecuația lui Drake. Să schimbăm uneltele, pentru a înțelege pe mai departe de ce Paradoxul Fermi oferă astrofizicienilor argumente. Ecuația Drake este o formulă matematică simplă propusă de astronomul Frank Drake în 1961. Pe scurt, încearcă să estimeze numărul societăților avansate tehnologic cu posibilități de comunicare prezente în galaxie. Această ecuație cuantifică rata medie a formării stelare, fracțiunea stelelor bune care au sisteme planetare, numărul planetelor din jurul acestor stele din zona de aur propice vieții, fracțiunea acelor planete unde viața se dezvoltă, fracțiunea unor specii vii inteligente, fracțiunea unor specii inteligente cu tehnologie de comunicare, durata de viață a ”fazei comunicative”.

De-a lungul anilor, mulți astrofizicieni au încercat să estimeze fiecare dintre valori și iată ce a rezultat. Rata medie a formării stelare poate fi luată și ca număr consistent al stelelor galaxiei noastre, cel de 100 miliarde de stele. Chiar și în formulă optimistă, facțiunea de stele bune cu sisteme planetare este considerat a fi undeva la 20%, iar cele ce dețin atmosfere ce pot susține viața, de dragul argumentării- să spunem că avem o planetă per fiecare stea rămasă. Să continuăm tirada și să admitem că undeva la 10% din cele rămase ar putea într-adevăr dezvolta forme de viață inteligente capabile de comunicare. Am eliminat destul de multe posibilități, de vreme ce avem 10% din 10% din 10%. În sfârșit L – este o fracțiune a timpului în care pe planetă s-a născut viața comunicabilă. Vom asuma că acesia s-au aflat pe planeta lor atâta timp cât s-a aflat și omul, așa încât ajungem la 1/100.000.000. Deci, am fost destul de pesimiști? Care este rezultatul nostru? DOI sau DOUĂ. Deci noi și încă cineva, altcineva. Este greu însă de crezut că alte civilizații nu au rezistat pe planeta lor mai mult decât cea umană. Există probabil multe alte civilizații pre tehnologice cărora ecuația Drake nici măcar nu le ia în considerare. Această ecuație, în loc de un răspuns, produce întrebări suplimentare. Trebuie să menționăm că ecuația Drake a fost utilizată deopotrivă de optimiști și de pesimiști, cu rezultate ce diferă foarte mult. Optimiștii au reușit să extragă un număr între 1.000 și 100.000.000 civilizații doar în galaxia noastră. Însă acest număr uriaș complică și acesta lucrurile pentru că, desigur, nu poate răspunde la întrebarea ”Unde este toată lumea?”

Scara Kardashev. Să adăugăm dezbaterii ceva numit Scara Kardashev. Creată de astronomul rus sovietic Nikolai Kardashev, aceasta clasifică civilizațiile prin cantitatea de energie utilizabilă pe care o valorifică/ Aceste clase sunt: TIPUL I: Această civilizație are abilitatea de a utiliza toată energia disponibilă pe planeta lor; TIPUL II: Această civilizație poate valorifica toată energia radiată de steaua părinte; TIPUL III: Această civilizație poate valorifica energia unei galaxii întregi. Carl Sagan a estimat că omenirea se află undeva la 70% în drumul ei către TIPUL I, și ar putea atinge acest stadiu într-un secol sau două. Calculele estimează că umanitatea ar putea atinge TIPUL II în câteva mii de ani, iar TIPUL III într-o perioadă variabilă, între 100.000 și un milion de ani. O civilizație de tipul II sau III ar trebui să poată accelera de-a lungul galaxiei aproape de viteza luminii sau cu viteze mai mari, dacă au descoperit căi prin care să eludeze legile actuale ale fizicii. Lucrurile devin și mai misterioase.

Deci, care este rezultatul? Problema cu Paradoxul Fermi este că s-ar putea ca niciodată să nu avem capacitatea de a-l confirma sau nega, dacă nu cumva vom obține în viitor tehnologia superioară pentru a scana fiecare planetă din galaxie, găsind extratereștri din inițiativa noastră sau dacă ne vor găsi ei pe noi. Între timp, nu ne rămâne decât să speculăm de ce nu am auzit încă nimic despre vecinii noștri galactici.

MARELE FILTRU. Una dintre explicații poartă numele de MARELE FILTRU. În termeni simplificați, ”Marele Filtru” este un pas evoluționar care este atât de dificil de depășit încât cele mai multe dintre civilizații nu reușesc să-l depășească. Acest filtru previne dezvoltarea capabilităților de zbor spațial de către civilizații, motivul fiind că acestea pur și simplu se autodistrug înainte de a ajunge la pasul zborului spațial. Însă nu există un consens privind localizarea MARELUI FILTRU, pe axa temporală de la originea unei civilizații și până la TIPUL III de pe scara Kardashev. Unii oameni de știință argumentează că umanitatea deja a depășit deja acest filtru sau că, de fapt, există mai multe asemenea filtre. Nu avem cum să știm cât de departe am ajuns, comparativ cu alții, în acest proces, însă am putea fi pur și simplu printre cele mai evoluate specii existente în prezent în galaxie sau în univers.

O altă versiune a Marelui Filtru argumentează că umanitatea nici măcar nu a ajuns încă la aceste bariere și că suntem destinați destrugerii, ca și ”restul”, ca și ceilalți. Descoperirea unor forme de viață complexe fosilizate pe alte planete ar putea da apă la moară acestei teorii – însă acest lucru nu s-a întâmplat încă.

EXISTĂ UN MOTIV PENTRU ACEASTĂ TĂCERE COSMICĂ. O altă direcție de speculație a liniștii arată că Marele Filtru nu este neapărat cauza, putând fi vorba de o gazdă sau alte motive pentru care nu am auzit încă de extratereștri. Aici sunt câteva posibilități:
– EXTRATEREȘTRI SUNT DEJA AICI. Este posibil ca extratereștrii să fi vizitat Terra cu mii de ani în urmă și noi să nu avem vreo posibilitate de a afla asta. Oamenii preistorici nu aveau nici o cale pentru a descrie ceea ce noi experimentăm în timpurile noastre. În fapt, ei ar putea asocia prezența extratereștrilor cu cea a lui Dumnezeu însuși. Dar această teorie merită menționată, întrucât unele structuri construite de omul timpuriu sunt atât de extraordinar de complexe, încât desfid orice explicație chiar și în societatea noastră modernă.
-EXTRATEREȘTRII SUNT FOARTE AVANSAȚI ȘI NU LE PASĂ DE NOI. Societățile ce practică zborurile spațiale avansate ar putea să știe de existența noastră, dar să considere că Terra nu are nimic de oferit. Și ne vor ignora până când vom deveni interesanți pentru ei.
-TRĂIM ÎNTR-O VERSIUNE GALACTICĂ A UNUI GHETOU. Alte porțiuni ale galaxiei ar putea fi colonizate deja, însă Terra și sistemul solar se află într-o zonă îndepărtată, marginală. Acesta ar fi un motiv destul de bun pentru ca Terra să fie greu de găsit și extratereștrii, de asemenea.
-MOTIVE DE SIGURANȚĂ. Chatul interestelar ar putea atrage atenția unor specii agresive ce doresc dominația galactică – gen Borgii din Star Trek. Aceste specii ar fi putut spulbera deja alte specii comunicative, ceea ce este puțin îngrijorător, dacă ne gândim mai bine. Am putea fi următorii.
-SUNTEM PREA PRIMITIVI. Poate că semnalele de la alte civilizații extraterestre sunt deja prezente, însă tehnologiile actuale de comunicație de pe Terra sunt prea primitive pentru a depista acele semnale, sau ascultăm în direcția greșită (aplicarea tehnicilor de comunicare terestre pentru transmisia comunicației către o societate extraterestră care ar putea face lucrurile complet diferit).
– TRĂIM ÎNTR-UN MATRIX. Probabil că cea mai deprimantă explicație este că nimic din această realitate nu este cu adevărat real, fiind doar o simulare. Teoria a căpătat ceva reputație în ultimele două decenii și ar indica că suntem ”singuri în Univers”, pentru că de fapt reprezentăm doar un experiment pentru curiozitatea științifică a unei civilizații mult mai avansate.

Așa cum se poate observa, avem o multitudine de motive – fiecare dintre acestea având o câtime de plauzabilitate – pentru care căutarea vieții extraterestre nu a fost fructificată pe deplin până în prezent. Însă, până ce vom găsi dovezi concrete, Paradoxul Fermi va continua să-i țină ocupați pe astrofizicieni în încercarea de a explica această tăcere galactică.

Sursa: digitaltrends.com, By: Ed. Oswald
Adaptare pentru site și traducere: Ciprian Crișan


Ce este paradoxul Fermi? Unde sunt extratereștrii?
Versiune audio - via Ruxandra Munteanu

11 DESCOPERIRI ȘTIINȚIFICE CARE AU MODELAT ÎNȚELEGEREA ACTUALĂ A UNIVERSULUI

Cu exact un secol în urmă, concepția asupra Universului era cu totul diferită față de cea actuală. Stelele din interiorul Căii Lactee și distanțele între ele erau cunoscute, însă imaginea unui Univers conceput ca fiind static, se limita la dimensiunea calculată a galaxiei noastre, obiectele din adâncime părând să aparțină structurii acestuia. Teoria graviației a lui Newton guverna înțelegerea cosmosului, nefiind încă depășită de teoria revoluționară a lui Einstein, iar idei științifice precum Big-Bang-ul, materia neagră și energia neagră nu apăruseră. Fiecare decadă, începând de acum un veac, a fost marcată prin avans sau salturi conceptuale și tehnologice semnificative, până în zilele noastre și fiecare asemenea avans a condus treptat la modelarea înțelegerii științifice a Universului din prezent.

Anii 1910 – Confirmarea Teoriei lui Einstein . Relativitatea Generală a fost faimoasă pentru că a oferit explicații pe care gravitația newtoniană nu le-a putut da: precesia orbitei lui Mercur în jurul Soarelui. Dar nu este suficient ca o teorie să explice ceva deja observat; trebuie să poată oferi predicții asupra a ceva ce nu a fost încă văzut. În timp ce multe asemenea predicții au fost confirmate de-a lungul secolului trecut, precum dilatarea gravitațională a timpului, deplasarea spre roșu datorită gravitației etc. – prima asemenea confirmare a fost cea a curbării luminii stelare, realizată în timpul unei eclipse solare totale, observată de Eddington și colaboratorii săi, în 1919 – ce confirma teoria lui Einstein și infirma teoria lui Newton. Din acest punct, înțelegerea asupra Universului se va modifica substanțial.

Anii 1920 – Încă nu știam de prezența unui Univers mult mai mare, dincolo de granițele Căii Lactee, dar totul s-a schimbat odată cu contribuția științifică a lui Edwin Hubble. În timp ce observa câteva nebuloase spiralate pe cer, Hubble a reușit să fixeze individual câteva stele variabile de același tip cu cele cunoscute în Calea Lactee. Numai că strălucirea lor era atât de redusă încât ar fi trebuit să fie dispuse la milioane de ani lumină depărtare, plasându-le astfel mult mai departe în raport cu granițele galaxiei noastre. Hubble nu s-a oprit însă aici, ci a măsurat viteza de îndepărtare și distanțele pentru o duzină de galaxii, descoperind vastul Univers în expansiune pe care astăzi îl cunoaștem destul de bine.

Anii 1930 – Mult timp s-a considerat că dacă am putea măsura toată masa cuprinsă în stele și – poate, dacă am adăuga gazul și praful, am putea calcula toată materia din Univers. Totuși, prin observarea galaxiilor dintr-un cluster galactic foarte dens (precum roiul galactic Coma), Fritz Zwicky a arătat că stelele observate și ceea ce cunoaștem ca ”materie normală” (ex. atomi) erau insuficiente pentru a explica mișcările interne din cadrul roiului galactic. El a botezat materia lipsă cu numele de ”materie neagră”, însă observațiile lui Zwicky au fost ignorate până în anii 1970, când materia normală a fost mai bine cunoscută, iar materia neagră a fost arătată a fi prezentă din abundență, individual, în galaxiile aflate în rotație. Acum știm că raportul de masă între materia neagră și materia normală este de 5 la 1.

Anii 1940 – În timp ce marea majoritate a resurselor observaționale și experimentale au fost dirijate spre sateliții de spionaj, realizarea de rachete și dezvoltarea tehnologiei nucleare, fizicienii teoreticieni nu s-au oprit din studiul cosmologiei. În 1945, extrapolarea lui George Gamow aplicată universului în expansiune a condus la următoarea ipoteză: dacă Universul prezent este în expansiune și se răcește, atunci în trecut trebuie să fi fost mai fierbinte și mai dens. Mergând și mai departe în timp, trebuie să fi existat un moment în care a fost atât de fierbinte și de dens, încât atomii neutri nu se puteau forma, iar înainte nici nucleii atomici nu se puteau forma. Dacă toate acestea erau adevărate, atunci înainte chiar ca stelele să se poată forma, acel material din care Universul a început să existe trebuie să fi avut un raport specific al celor mai ușoare elemente și trebuie să fi lăsat o amprentă energetică ce permează Universul actual în toate direcțiile, având o temperatură de numai câteva grade deaupra lui zero absolut. Această concepție este astăzi cunoscută sub denumirea de ”Big-Bang” și reprezintă cea mai importantă idee a anilor 1940.

Anii 1950 – O teorie competitoare pentru ideea Big-Bang-ului a fost cea a modelului Steady-State, propusă de Fred Hoyle și susținută de alți cercetători, de-a lungul timpului. Spectaculos, ambele părți argumentează că toate elementele mai grele prezente pe Terra astăzi s-a format într-un stadiu mai timpuriu al Universului. Argumentul diferit al lui Hoyle și al colaboratorilor săi era că aceste elemente grele nu au fost create însă în timpul unei stări timpurii, fierbinți și dense ale universului, ci mai degrabă în generații anterioare de stele. Hoyle, împreună cu colaboratorii săi, Willie Fowler și Geoffrey și Margaret Burbidge, au detaliat exact cum elementele ar construi tabelul periodic prin fuziunea nucleară ce se produce în stele. Cea mai spectaculoasă a fost predicția fuziunii heliului în carbon printr-un proces care nu a fost niciodată anterior observat: procesul triplu-alfa, necesitând o nouă stare a carbonului pentru a exista. Această stare a fost descoperită de către Fowler câțiva ani după ce a fost teoretizată de Hoyle și este cunoscută sub numele de Starea Hoyle a carbonului. Din această teorie confirmată am învățat că toate elementele existente pe Terra în prezent își datorează originea tuturor generațiilor anterioare de stele.

Anii 1960 – După 20 de ani de dezbatere, observația cheie care va decide istoria Universului a fost dezvăluită: descoperirea acelei amprente energetice, rămășiță a Big-Bang-ului, sau Fondul Cosmic de Microunde. Această radiație uniformă cu valoarea 2,725K a fost descoperită în 1965 de către Anrno Penzias și Bob Wilson, nici unul dintre aceștia ne știind la început ce anume au descoperit. Însă, de-a lungul timpului, întregul spectru a acestei radiații și chiar și fluctuațiile sale au fost măsurate, arătând că universul totuși a început cu un !BANG.

Anii 1970 – La sfârșitul anului 1979, un tânăr om de știință a avut ideea vieții sale. Alan Guth, căutând o cale de rezolvare a unora dintre problemele neexplicate ale Big-Bang-ului – de ce universul era spațial atât de plat, de ce există aceeași temperatură în toate direcțiile și de ce nu sunt prezente relicve ale energiei ultra-înalte, a avut o idee strălucită, cunoscută sub numele de inflație cosmică. Aceasta spune că înainte ca Universul să existe într-o stare fierbinte și densă, se afla într-o stare de expansiune exponențială, în care toată energia era legată în țesătura spațiului însuși. Au fost necesare câteva îmbunătățiri alle ideilor inițiale ale lui Guth, pentru a crea teoria modernă a inflației, însă observațiile subsecvente – incluzând fluctuațiile din CMB, pe structura la scară largă a Universului și asupra felului în care galaxiile se formează și clusterizează – toate sunt confirmări ale predicțiilor teoriei inflației. Universul nu doar a început cu un BANG, ci a existat o stare anterioară producerii Big-Bang-ului.

Anii 1980 – S-ar putea să nu pară prea mult, dar în 1987, cea mai apropiată supernova în raport cu Terra s-a produs în peste 100 de ani. A fost, de asemenea, prima supernovă ce a survenit în momentul când dețineam detectori online capabili să identifice neutrini produși de aceste avenimente. În timp ce multe alte supernove au fost identificate în alte galaxii, nici un asemenea eveniment nu s-a produs atât de aproape, încât neutrinii să poate fi observați. Acești aproximativ 20 de neutrini marchează începutul astronomiei neutrinilor, iar descoperirile subsecvente au condus la descoperirea oscilațiilor, maselor acestora și a neutrinilor produși la distanțe mai mari de un milion de ani lumină. Detectorii actuali, în cazul următoarei supernova din galaxia noastră, ar putea detecta peste o sută de mii de neutrini.

Anii 1990 – Dacă vă gândiți că materia neagră și descoperirea modului în care Universul a început să existe au făcut mare vâlvă, atunci vă puteți imagina șocul produs în 1998 al descoperirii modului în care Universul se va sfârși. Istoric au fost imaginate trei asemenea modele pentru soarta universului: 1. expansiunea universului s-ar dovedi insuficientă în raport cu atracția gravitațională a întregului și universul va colapsa într-un Big-Crunch; 2. Expansiunea universului va fi prea mare pentru gravitația combinată a totului și disiparea în univers va fi infinită, rezultând într-un Big-Freeze (n.t. !”Iarna se apropie!”); 3. Ori ne aflăm la granița dintre cele două cazuri și rata de expansiune va scădea către zero, fără însă a atinge vreodată zero: universul critic.

Realitatea, însă, este că supernovele indepărtate îndică accelerarea expansiunii Universului prin îndepărtarea galaxiilor unele de altele. Nu numai că Universul va îngheța, dar toate galaxiile care nu sunt deja conectate unele de altele vor dispărea în cele din urmă dincolo de orizontul nostru cosmic. În afară de galaxiile grupului nostru local, nici o altă galaxie nu va interacționa cu Calea Lactee, iar soarta noastră va fi una rece și singuratică. Peste 100 de miliarde de ani nu vom mai putea vedea alte galaxii dincolo de galaxia noastră.

Anii 2000 – Descoperirea Fondului Cosmic de Microunde nu s-a încheiat în 1965, ci măsurătorile noastre asupra fluctuațiilor CMB au condus la descoperirea compoziției Universului. Imaginea modernă a Universului arată după cum urmează: 0,01% – radiație în forma fotonilor; 0,1% – neutrini, care contribuie la halourile gravitaționale ce înconjoară galaxiile și roiurile; 4,9% – materie obișnuită, ce include tot ce este compus din particule atomice; 27% – materie neagră, sau particulele misterioase, non-interactive – cu excepția gravitației, care dau Universului structura pe care o observăm; 68% – energie neagră, care este inerentă spațiului insuși.

Anii 2010 – Această decadă nu este încă încheiată, însă până acum deja au fost descoperite primele planete potențial locuibile, asemănătoare Terrei, printre miile de noi exo-planete descoperite de misiunea Kepler a NASA, printre altele. Cu toate acestea, cea mai mare descoperire a deceniului de până acum este însă detectarea directă a undelor gravitaționale prin intermediului sistemului LIGO, o confirmare epocală a imaginii asupra gravitației propusă de Einstein în 1915. La mai bine de un secol de când teoria lui Einstein a început competiția cu cea a lui Newton privind regulile gravitației în Univers, relativitatea generală a trecut toate testele de confirmare.

Povestea nu are sfârșit, pentru că sunt multe alte enigme în Univers și ceva-uri ce așteaptă a fi descoperite. Însă, acești 11 pași realizați într-un secol, ne-au facilitat înțelegerea, dinspre un univers cu o vârstă necunoscută, nu mai mare decât galaxia noastră, compus în mare parte din stele, către un univers în expansiune și răcire, a cărui motor este materia neagră, energia neagră și materia obișnuită, în care planetele locuibile ar putea fi nenumărate, un univers cu vârsta de 13,8 miliarde de ani, cu origine într-un Big-Bang, care în sine a fost produs prin inflație cosmică. Cunoaștem originea Universului nostru, soarta sa, cum arată astăzi și cum a ajuns să arate așa. Probabil că următorii 100 de ani vor conduce la multe alte salturi științifice, revoluții și surprize pentru noi toți.

Sursa: Forbes.com; By Ethan Siegel – contributor
Traducere și Adaptare: Ciprian Crișan


11 descoperiri care au modelat cunoașterea actuală
Versiune audio - via Ruxandra Munteanu

Jurnal de tabără științifică (ziua 5) la Complexul Astronomic Baia Mare


Această prezentare necesită JavaScript.


Ziua de marți a fost dedicată astrofotografiei și mecanismelor robotizate din lemn. Lectorul invitat pentru astrofotografie, dl.Ilie Tudorel este coordonatorul unui club de fotografie profesională, autor pasionat a zeci de mii de fotografii, în special peisagistice, realizate pentru promovarea Maramureșului în lumea întreagă. Domnia sa este, de asemenea un vechi colaborator al planetariului băimărean, prezentând aici expoziții tematice precum ”Simboluri Astrale în arhitectura tradițională maramureșeană” și ”Momente solare”, expoziții vizionate de zeci de mii de vizitatori. Astro-fotografia înseamnă tehnică de fotografiere, dibăcie, talent, antrenament și puțină șansă pentru a surprinde momente spectaculoase. Copiii au învățat cum să folosească aparatele de fotografiat sau telefoanele dotate cu camere foto mai mult sau mai puțin performante – pentru a realiza fotografii cu totul speciale. Domnul Ilie Tudorel a fost asistat de dl. director Ovidiu Ignat, participant la mai multe tabere astronomice regionale sau naționale.

După astrofografie, au urmat experimentele! Jucăriile tehnice interactive prezentate Marți de domnul prof. Andrei Avram au fost de astă dată niște roboți din lemn, acționate micro-hidraulic, niște mecanisme de mișcare, rotative, sau de înălțare, greu de … prezentat în cuvinte. Așa încât vom lăsa imaginile să … vorbească! Desigur, copiii au fost mai mult decât încântați să participe la dansul roboților din lemn! Și uluiți că realizarea unor asemenea mecanisme este posibilă și atât de simplă.

Ciprian Crișan


Jurnal de tabara de vară - ziua 5
Versiune audio - via Ruxandra Munteanu

TRECERI ISS VIZIBILE PE CERUL BĂIMĂREAN (IULIE 2017)

TRECERI ISS VIZIBILE PE CERUL BĂIMĂREAN (IULIE 2017)

Locație: Baia Mare – Complexul Astronomic Baia Mare – 47,6579°N / 23,5637°E;

Orbită: 401 x 408 km, 51.6° (Epocă: 07 Iulie 2017);

Clic pe dată pentru a primi o hartă stelară și alte detalii ale trecerii.


Dată Magnitudine Start Cel mai înalt punct Sfârșit
(mag) Timp Alt. Az. Timp Alt. Az. Time Alt. Az.
08 Jul -2.4 04:43:25 10° SSW 04:46:16 28° SE 04:49:08 10° E
09 Jul -1.8 03:52:57 14° SSE 03:54:11 17° SE 03:56:24 10° E
10 Jul -3.6 04:35:12 13° SW 04:38:01 56° SSE 04:41:14 10° ENE
11 Jul -2.9 03:44:45 26° S 03:45:48 34° SE 03:48:48 10° ENE
12 Jul -2.0 02:54:15 19° ESE 02:54:15 19° ESE 02:56:09 10° E
12 Jul -3.8 04:26:53 12° WSW 04:29:49 81° NNW 04:33:06 10° ENE
13 Jul -3.9 03:36:21 35° SW 03:37:30 66° SSE 03:40:45 10° ENE
14 Jul -3.0 02:45:45 37° ESE 02:45:45 37° ESE 02:48:19 10° ENE
14 Jul -3.1 04:18:28 10° W 04:21:40 52° NNW 04:24:53 10° ENE
15 Jul -1.3 01:55:07 14° E 01:55:07 14° E 01:55:44 10° E
15 Jul -3.7 03:27:45 29° W 03:29:15 71° NNW 03:32:31 10° ENE
16 Jul -3.9 02:37:04 73° ESE 02:37:04 73° ESE 02:40:09 10° ENE
16 Jul -2.6 04:10:25 10° W 04:13:32 41° N 04:16:40 10° ENE
17 Jul -1.9 01:46:21 22° E 01:46:21 22° E 01:47:43 10° ENE
17 Jul -3.0 03:18:58 19° W 03:21:03 48° NNW 03:24:14 10° ENE
17 Jul -2.5 04:54:46 10° WNW 04:57:53 41° N 05:01:02 10° E
18 Jul -3.5 02:28:12 57° WNW 02:28:35 64° NNW 02:31:50 10° ENE
18 Jul -2.4 04:02:17 10° WNW 04:05:23 39° N 04:08:29 10° ENE
19 Jul -2.6 01:37:23 35° ENE 01:37:23 35° ENE 01:39:25 10° ENE
19 Jul -2.5 03:10:00 12° WNW 03:12:51 40° N 03:15:58 10° ENE
19 Jul -3.0 04:46:28 10° WNW 04:49:41 53° NNE 04:52:54 10° E
20 Jul -1.3 00:46:29 13° ENE 00:46:29 13° ENE 00:46:58 10° ENE
20 Jul -2.8 02:19:06 29° WNW 02:20:19 45° N 02:23:29 10° ENE
20 Jul -2.6 03:54:01 10° WNW 03:57:10 43° N 04:00:19 10° E
21 Jul -3.2 01:28:04 55° N 01:28:04 55° N 01:31:01 10° ENE
21 Jul -2.4 03:01:31 10° WNW 03:04:37 39° N 03:07:43 10° ENE
21 Jul -3.8 04:38:05 10° WNW 04:41:21 82° NNE 04:44:37 10° ESE
22 Jul -2.4 00:36:44 31° ENE 00:36:44 31° ENE 00:38:35 10° ENE
22 Jul -2.4 02:09:18 12° WNW 02:12:03 39° N 02:15:09 10° ENE
22 Jul -3.2 03:45:37 10° WNW 03:48:52 58° NNE 03:52:06 10° E
22 Jul -1.9 22:05:32 10° SSE 22:06:55 12° SE 22:08:20 10° ESE
22 Jul -4.0 23:39:39 10° SW 23:42:52 67° SSE 23:46:06 10° ENE
23 Jul -2.6 01:16:20 10° W 01:19:29 43° N 01:22:37 10° ENE
23 Jul -2.7 02:53:09 10° WNW 02:56:19 46° N 02:59:29 10° E
23 Jul -3.8 04:29:39 10° WNW 04:32:52 55° SSW 04:36:04 10° SE
23 Jul -3.5 22:47:24 10° SW 22:50:28 40° SSE 22:53:33 10° ENE
24 Jul -3.1 00:23:42 10° W 00:26:55 52° NNW 00:30:07 10° ENE
24 Jul -2.5 02:00:37 10° WNW 02:03:45 40° N 02:06:51 10° ENE
24 Jul -4.0 03:37:09 10° WNW 03:40:25 87° SSW 03:43:42 10° ESE
24 Jul -2.2 05:14:18 10° W 05:16:30 17° SW 05:18:42 10° S
24 Jul -2.7 21:55:26 10° SSW 21:58:07 24° SE 22:00:51 10° E
24 Jul -3.6 23:31:07 10° WSW 23:34:22 71° NNW 23:37:38 10° ENE
25 Jul -2.4 01:08:02 10° WNW 01:11:08 39° N 01:14:14 10° ENE
25 Jul -3.5 02:44:40 10° WNW 02:47:55 65° NNE 02:51:09 10° ESE
25 Jul -3.0 04:21:21 10° W 04:24:13 28° SW 04:27:03 10° SSE
25 Jul -4.0 22:38:37 10° WSW 22:41:51 78° SSE 22:45:08 10° ENE
26 Jul -2.5 00:15:24 10° W 00:18:30 41° N 00:21:38 10° ENE
26 Jul -2.6 01:52:10 10° WNW 01:54:41 41° NNW 01:54:41 41° NNW
26 Jul -3.6 21:46:16 10° SW 21:49:24 47° SSE 21:52:34 10° ENE
26 Jul -2.9 23:22:44 10° W 23:25:54 48° NNW 23:29:05 10° ENE
27 Jul -2.6 00:59:36 10° WNW 01:02:45 41° N 01:03:07 39° NNE
27 Jul -3.4 22:30:04 10° WSW 22:33:18 64° NNW 22:36:34 10° ENE
28 Jul -2.4 00:07:00 10° WNW 00:10:06 39° N 00:11:56 20° ENE
28 Jul -1.4 01:43:35 10° WNW 01:44:32 18° WNW 01:44:32 18° WNW
28 Jul -3.8 21:37:29 10° WSW 21:40:45 89° S 21:44:02 10° ENE
28 Jul -2.5 23:14:20 10° WNW 23:17:26 40° N 23:20:33 10° ENE
29 Jul -2.6 00:51:03 10° WNW 00:53:29 41° NNW 00:53:29 41° NNW
29 Jul -2.7 22:21:37 10° W 22:24:47 45° N 22:27:57 10° ENE
29 Jul -2.7 23:58:29 10° WNW 00:01:37 43° N 00:02:30 34° NE
30 Jul -0.9 01:34:58 10° WNW 01:35:07 11° WNW 01:35:07 11° WNW
30 Jul -2.5 23:05:51 10° WNW 23:08:57 39° N 23:11:34 13° ENE
31 Jul -2.1 00:42:24 10° WNW 00:44:10 29° WNW 00:44:10 29° WNW
31 Jul -2.5 22:13:09 10° WNW 22:16:15 39° N 22:19:22 10° ENE
31 Jul -3.4 23:49:50 10° WNW 23:53:04 58° NNE 23:53:14 57° NNE
01 Aug -2.9 22:57:14 10° WNW 23:00:23 45° N 23:02:19 20° ENE
02 Aug -1.6 00:33:43 10° WNW 00:34:55 20° WNW 00:34:55 20° WNW
02 Aug -2.6 22:04:35 10° WNW 22:07:41 40° N 22:10:48 10° ENE
02 Aug -3.7 23:41:05 10° WNW 23:44:01 69° WNW 23:44:01 69° WNW
03 Aug -3.6 22:48:29 10° WNW 22:51:44 64° NNE 22:53:08 30° E
04 Aug -1.1 00:25:10 10° W 00:25:45 14° W 00:25:45 14° W
04 Aug -3.1 21:55:51 10° WNW 21:59:03 48° NNE 22:02:13 10° E
04 Aug -2.9 23:32:22 10° WNW 23:34:52 40° WSW 23:34:52 40° WSW
05 Aug -3.9 22:39:40 10° WNW 22:42:57 77° SSW 22:44:02 39° SE

Trecerea Stației Spațiale Internaționale este vizibilă doar în condițiile unui cer senin.

Rubrică realizată de Ciprian Crișan

Sursa: http://www.heavens-above.com

Resurse:

http://iss.astroviewer.net

http://www.issabove.com

http://www.isstracker.com

PRIMUL PLANETARIU PENTRU NEVĂZĂTORI DIN ROMÂNIA – UN PROIECT CO-FINANȚAT DE ADMINISTRAȚIA FONDULUI CULTURAL NAȚIONAL

PRIMUL PLANETARIU PENTRU NEVĂZĂTORI DIN ROMÂNIA - UN PROIECT CO-FINANȚAT DE AFCN

Complexul Astronomic Baia Mare își continuă programul de accesibilizare a produselor și serviciilor oferite categoriilor de public cu dizabilități de vedere prin proiectul ”CERUL ÎN MÂINILE TALE 2 – PLANETARIU PENTRU NEVĂZĂTORI”, clasat pe a doua poziție, cu media de 93 de puncte și o co-finanțare de la AFCN, în valoare de 49.150 lei, în cadrul sesiunii de doua de finanțare, pe anul 2017, la aria Patrimoniu Cultural Imaterial.

Proiectul ”CERUL ÎN MÂINILE TALE 2 – PLANETARIU PENTRU NEVĂZĂTORI”, reprezintă o dezvoltare și extrapolare a proiectului inițial ”Constelații Românești Tradiționale” din anul 2011, care a fost apoi extins la nivel național, în 2013 și apoi a primit o primă rafinare destinată publicului cu dizabilități de vedere în 2016, în cadrul proiectului ”Cerul în Mâinile Tale – expoziție tactilă”, în fapt multisenzorială. Toate cele trei proiecte, din 2011, 2013 și 2016 au fost co-finanțate de Administrația Fondului Cultural Național, fiecare cu valori apropiate de 50.000 lei și fiecare dintre acestea au adus inovație și interactivitate în spațiul muzeal. În 2011, proiectul ”Constelații Românești Tradiționale” a condus la realizarea primei expoziții digitale multimedia din România, dedicată viziunii populare românești asupra cerului.

Conferința națională cu participare internațională ”CERUL ROMÂNESC ȘI COMPARAȚIA CU ALTE MITOLOGII STELARE”, organizată în 2013, pe platforma proiectului ”Constelații Românești Tradiționale – etapa națională”, a reunit cei mai de seamă specialiști în astronomie, etnografie și antropologie din România și chiar din străinătate, care au manifestat interes pentru această problematică a mitologiei stelare românești și a generat o serie de evenimente specifice locale în toate marile orașe ale României, unde expoziția CRT a fost prezentată. Expoziția ”Constelații Românești Tradiționale” a fost de asemenea tradusă în limbile engleză, maghiară, ucraineană, norvegiană iar parțial și în franceză și spaniolă.

Al treilea proiect, dezvoltat de asemenea pe platforma programului ”Constelații Românești Tradiționale”, ”Cerul în Mâinile Tale – expoziție tactilă”, de fapt multisenzorială, proiect derulat în 2016 și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, a presupus adaptarea infrastructurii și conținutului expoziției digitale multimedia CRT la nevoile persoanelor cu dizabilități de vedere sau nevăzătoare, proiectul beneficiind de expertiza unor reprezentați ai Uniunii Naționale a Nevăzătorilor, filiala Maramureș și voluntari ai Asociației Team4Youth. Experiența de la Baia Mare a fost multiplicată la nivel național, prin itinerare la Barlad, Constanța, Craiova, Cluj-Napoca, Bacău, Galați, Suceava și în alte localități – fiind întâmpinată cu deosebită căldură de comunitățile locale și mai ales de cei cărora acest acest proiect le era direct adresat. Prin proiectul ”Cerul în Mâinile Tale”, în premieră națională, nevăzătorii și persoanele cu dizabilități de vedere au putut atinge cerul și au putut citi în Braille, au putut mirosi constelațiile și au putut auzi, în același timp, constelațiile românești tradiționale, componentă a patrimoniului cultural imaterial și a identității naționale.

Dacă proiectul cofinanțat de Uniunea Europeană pl@aNETour a făcut posibil ca la Complexul Astronomic Baia Mare să funcționeze în prezent cel mai modern planetariu public din România și Europa de Sud-Est, viitorul imediat ar putea semnaliza în Baia Mare prezența și a celui mai modern Observator Astronomic complet automatizat și digitalizat din România, interconectat cu rețeaua internațională de observatoare astronomice.

Noul proiect, însă, ”Cerul în Mâinile Tale – 2: PLANETARIU PENTRU NEVĂZĂTORI”, care se va derula pe parcursul anului 2017, aduce profunzime și o perspectivă revoluționară, intenției noastre de a deschide cerul înstelat către publicul cu dizabilități de vedere sau nevăzătoare, prin realizarea unui dispozitiv electro-mecanic și digital de acces la bolta cerească instelată, dinamizând interacțiunea cu cosmosul și creând premisele unei experiențe uluitoare. Un asemenea planetariu cu mobilitate pentru nevăzători, reglabil, ajustabil, interfațabil, reprezintă nu doar o premieră națională în materia popularizării astronomiei pentru categorii speciale de public, ci poartă, de asemenea semnătura, unicității, cel puțin din informațiile pe care le deținem în prezent. Aparținem cu toții unui univers în care toate obiectele și energiile sunt interconectate, iar conștiința universală, sentimentul apartenenței la ceva mult mai mare și mai complex decât putem percepe senzorial și imediat, sunt elemente împărtășite deopotrivă de văzători și nevăzători.

Puteți fi mai aproape de acest proiect, urmărind site-ul internet dedicat constelațiilor românești tradiționale www.crt-ro.com și pagina de facebook asociată fb/crtrocom.

Ovidiu Ignat – manager, Echipa de Proiect
Complexul Astronomic Baia Mare


Primul planetariu pentru nevăzători din România
Versiune audio - via Ruxandra Munteanu

(ȘI A FOST) NOAPTEA EUROPEANĂ A MUZEELOR LA COMPLEXUL ASTRONOMIC BAIA MARE

În acest an, tema centrală abordată cu ocazia Nopții Europene a Muzeelor, la Complexul Astronomic Baia Mare, a fost căutarea ”centrului universului”, în cupola planetariului, cu subteme ce au vizat și identificarea extratereștrilor veseli, în cadrul atelierului educațional (și a concursului cu premii) de desenat și colorat, precum și creionarea altor puncte din sistemul solar și galaxie unde ar putea exista viață sau chiar civilizații extraterestre. Vremea nu ne-a permis să organizăm observații astronomice, atât de așteptate de participanți, însă prezența în număr foarte mare a publicului tânăr și extrem de tânăr a reprezentat o provocare căreia i-am răspuns cu animații comice interesante, invitația la noua facilitate deschisă neoficial – astro-kinetic (noua sală de educație muzeală și video-proiecții documentare 3D) și vizita la observatorul astronomic, pentru o călătorie în viitorul apropiat când, după renovare, vom avea la Baia Mare un OBSERVATOR ASTRONOMIC AUTOMATIZAT.

Așadar, mașina spațiu-timpului, care este proiectorul stelar Zeiss Skymaster Zkp4, cel mai performant planetariu opto-mecanic din România, ne-a facilitat călătorii virtuale în spațiu și timp către Big-Bang și chiar dincolo de acesta, în ipoteticul sau, de ce nu, probabilul Multivers, iar la observator am urmărit ghidaje și demonstrații live ale facilității de acolo, ghidul prezent acolo rememorând amintirile sale din viitor. Norii au persistat pe cer, până la miezul nopții, blocând orice încercări de a pune telescoapele la treabă, însă – promitem că foarte curând, ne vom revanșa în acest sens.

Vremea, însă, nu a fost un impediment serios pentru cei peste 2.000 de vizitatori care au ajuns la Complexul Astronomic Baia Mare de noaptea muzeelor, sau care au așteptat cu răbdare accesul în cupola planetariului pentru călătoria fantastică dincolo de începuturile timpului. Datorită solicitărilor din partea publicului, programul a fost prelungit cu o oră. Mulțumim vizitatorilor noștri și mulțumim voluntarilor prezenți care, cu seriozitate și implicare, au contribuit la succesul imens al acestui eveniment anual!

Ciprian Crișan – PR
Complexul Astronomic Baia Mare


Și a fost Noaptea Europeană a Muzeelor 2017
Versiune audio - via Ruxandra Munteanu

PLANETARIUM SHOW MUST GO ON! Nu că nu am avea vizitatori dar noi vă așteptăm pe Dumneavoastră!

showmgo

Uneori ne surprindem vizitatorii cu accesul … gratuit! Alteori ne oferim să răspundem la 100 de întrebări! Avem și alte surprize. Uneori ne ascundem uimirea aflând că vizita anterioară a avut loc acum 20 – 30 – 40 de ani! La Baia Mare, vă putem spune, avem … cel mai modern planetariu din România! Și cel mai ”prietenos” cu vizitatorii!

Vă invităm la o experiență de neuitat, o călătorie de poveste în spațiu și timp, până la marginile cunoscute ale universului și chiar dincolo de acestea. Vă așteptăm! Nu că nu am avea vizitatori, dar noi vă așteptăm pe Dumneavoastră!

Marți – Duminică: 9.00; 11.00; 13.00 și 15.00
Luni: închis (cel mai adesea!)

Tariful: copii, elevi, studenți și pensionari – mai puțin de un franc francez; adulți – mai puțin de doi dolari.

Complexul Astronomic Baia Mare

E-mail: planetariubm@gmail.com
Tel: 0362 401921

Nu că nu am avea vizitatori! 
Versiune audio - via Ruxandra Munteanu

2017: GHIDUL PLANETELOR. UNDE SĂ PRIVIM DUPĂ PLANETE ÎN ANUL 2017?

 

planets

Când vom avea perspectiva cea mai bună asupra planetelor de-a lungul anului 2017? Acest ghid îți va spune tot ce ai nevoie pentru a privi aceste corpuri pe cerul anului 2017. De asemenea va prezenta acele momente particulare, când o planetă va trece în apropierea altei planete sau a unei stele strălucitoare. Nu în ultimul rând, ne va familiariza cu constelațiile ocupate de planete în timpul anului precum și circumstanțele variate – conjuncții, opoziții și elongații – ce sunt programate a se produce.

ssi-mercur

MERCUR

Mercur, ca Luceafăr de seară, apare pe cerul vestic și apune cam la o oră după apusul Soarelui. Ca Luceafăr de dimineață, apare pe cerul estic, răsărind cam la o oră înaintea Soarelui. Mercur apare ca o ”stea luminoasă” cu un aspect de galben sau ocru. Poate fi urmărită diminețile, între 5 ianuarie – 14 februarie, în serile dintre 23 martie – 8 aprilie, în diminețile dintre 29 aprilie – 7 iunie, în serile dintre 5 iulie – 7 august, în diminețile dintre 6 – 20 septembrie, în serile dintre 2 noiembrie – 4 decembrie și în diminețile intervalului 20 – 31 decembrie.

Planeta Mercur este cea mai strălucitoare și mai ușor de surprins pe cerul de seară din perioada 23 martie – 8 aprilie și în diminețile intervalului 6 septembrie – 20 septembrie.

ssi-venus

VENUS

Planeta Venus, luminoasă întotdeauna, strălucind într-o puternică nuanță argintie, apare ce cerul vestic la amurg în perioada 1 ianuarie – 16 martie, iar pe cerul estic către apariția zorilor între 3 aprilie și 13 noiembrie. De la mijlocul lunii februarie și până la începutul lui mai, Venus este vizibilă ca o semilună subțire prin binoclurile mai puternice sau prin telescoape. Venus este cea mai strălucitoare pe cerul de seară între 30 ianuarie și 1 martie, atingând cea mai mare luminozitate pe 17 februarie. Pe cerul de dimineață, Venus este mai strălucitoare în perioada 15 aprilie – 14 mai, atingând cea mai mare strălucire pe 30 aprilie.

Planeta trece spre nord de mult mai difuza stea albăstrie Regulus (din constelația Leo) în dimineața de 20 septembrie; Lenus și Regulus vor apărea jos pe cerul nord-estic dinaintea zorilor, cu o separație de numai o jumătate de grad. În dimineața de 5 octombrie, Venus trece la numai o pătrime de grad nord de Marte, . Și înainte de a dispărea în crepusculul luminos al dimineții de 13 noiembrie, Venus va trece la numai 0,3 grade nord de Jupiter, cele două planete realizând un spectacol superb, stând laolaltă jos, pe cerul sud-estic către apariția zorilor.

ssi-marte

MARTE

Planeta Marte, strălucind ca o ”stea”, cu un aspect galben-portocaliu, poate varia considerabil în strălucire. O vom putea urmări în serile perioadei 1 ianuarie – 6 iunie și în diminețile dintre 11 septembrie – 31 decembrie. Nu este un an la superlativ pentru planeta roșie, întrucât aceasta nu va avea deloc perioade de strălucire puternică sau de evidențiere. Atinge afeliul (cel mai îndepărtat punct față de Soare) pe 7 octombrie, când se va afla la 249,3 milioane km față de Soare și la 378 milioane km față de Terra.

În ciuda acestei perspective aparent negativă, trebuie să reținem că următorul an va veni cu o apariție excepțională a lui Marte; de fapt, către sfârșitul lunii iulie 2018, planeta Marte va ajunge la cea mai mare apropiere de Terra, din ultimii 15 ani (reflex august 2003). Împreună cu apropierea sa de Venus de pe 5 octombrie, Marte face echipă și cu planeta Mercur în dimineața de 16 septembrie, când cele două planete se vor apropia la mai puțin de o treime de grad, jos, pe cerul estic.

ssi-jupiter

JUPITER

Jupiter apare destul de strălucitor, într-o nuanță alb-argintie. Căutați această planetă în diminețile intervalului 1 ianuarie – 6 aprilie, în serile perioadei 7 aprilie – 6 octombrie și – din nou – în diminețile dintre 13 noiembrie – 31 decembrie.

O mare parte a anului 2017, Jupiter strălucește ca o stea argintie ne-sclipitoare, în comparație cu fundalul stelar mai difuz din Virgo, fecioara, eventual trecând către Balanța, pe 15 noiembrie. Jupiter trece apoi către nord de steaua albăstrie Spica, cea mai strălucitoare stea din Virgo, pe 12 septembrie.

Cea mai mare strălucire pe care o va atinge Jupiter în 2017 este între 28 martie și 19 aprilie. Jupiter este în opoziție cu Soarele pe 7 aprilie. Pe măsură ce planeta începe să evadeze din lumina de crepuscul a zorilor, Jupiter trece foarte aproape de Venus – cu o separație de numai o treime de grad – pe 13 noiembrie.

ssi-saturn

SATURN

Saturn strălucește ca o stea alb-galbenă cu o luminozitate moderată. Inelele sale faimoase sunt vizibile numai într-un telescop cu putere de mărire 30x. Inelele sunt deschise spectaculos pentru observare și vor avea o înclinație maximă spre Terra – pe 17 octombrie, de 26,98 grade.  Saturn își face debutul în acest an în constelația Ophiucus, omul cu șarpele și traversează apoi Sagittarius, arcașul, pe 23 februarie. Mișcarea retrogradă provoacă trecerea înapoi a planetei inelate în Ophiucus, pe 18 mai, unde Saturn va rămâne până va trece înapoi în Sagittarius, pe 18 noiembrie. Putem urmări această planetă în diminețile dintre 1 ianuarie – 14 iunie și serile din perioada 15 iunie – 4 decembrie.

Saturn are cea mai mare strălucire între 12 – 17 iunie. Saturn este în opoziție cu Soarele pe 15 iunie.

ssi-uranus

URANUS

Uranus foarte fi surprins cu ochiul liber ca un obiect pe cer numai de către acei norocoși dotați cu o acuitate vizuală foarte mare, numai dacă cerul este senin, numai dintr-o poziție liberă de poluare luminoasă, numai dacă nu există alte obiecte luminoase în preajmă și – cel mai important – numai  dacă știi să te uiți unde trebuie. Planeta Uranus strălucește la o magnitudine de + 5,7 și poate fi ușor urmărită cu binoclurile. Un telescop mic ar putea revela micuțul disc verzui al lui Uranus. Planeta petrece anul 2017 în Pisces. Îl putem observa în serile dintre 1 ianuarie – 29 martie, diminețile intervalului 30 aprilie – 18 octombrie și în serile dintre 19 octombrie – 31 decembrie.

Cea mai mare strălucire a lui Uranus în 2017: Între 27 august și 7 decembrie. Planeta Uranus ajunge în opoziție față de Soare pe 19 octombrie. Marte trece la mai puțin de 0,6 grade de Uranus în seara de 26 februarie, oferind o bună ocazie pentru localizarea celei de-a șaptea planete de la Soare.

ss-is-neptun

NEPTUN

Planeta Neptun petrece anul 2017 în constelația Aquarius (Vărsătorul). La un vârf de magnitudine +7,8, această lume albăstrie este vizibilă numai prin binocluri puternice sau un telescop. Fixați acest obiect serile dintre 1 ianuarie – 15 februarie, diminețile din intervalul 18 martie – 4 septembrie și din nou în serile dintre 5 septembrie – 31 decembrie.

Cea mai mare strălucire a planetei: 13 iulie – 28 octombrie. Ajunge la opoziție pe 5 septembrie. În seara de 12 ianuarie, putem utiliza Venus pentru a ne ghida către Neptun, când Venus va fi situată la mai puțin de o,4 grade dreapta sus față de Neptun. Binoclurile bune sau telescoapele mici vor putea surprinde cea mai îndepărtată planetă din sistemul solar, însă ar trebui să reținem că va străluci de 80.000 de ori mai difuz în raport cu Venus.

Sursa: space.com

Traducere și adaptare: Ciprian Crișan


Ghidul planetelor vizibile în anul 2017
Versiune audio - via Ruxandra Munteanu

TOCMAI A FOST LANSAT STELLARIUM 0.13.0 – SOFTWARE DE PLANETARIU VIRTUAL – CARE PRINTRE ALTE ÎMBUNĂTĂȚIRI A ADĂUGAT VIZIUNEA POPULARĂ ROMÂNEASCĂ ASUPRA CERULUI: CONSTELAȚIILE ROMÂNEȘTI TRADIȚIONALE

stellarium 0130

Sursa: www.stellarium.org
Aproape nouă luni de zile i-au fost necesare echipei de dezvoltare pentru a pregăti ediția 0.13.0 a binecunoscutului software de planetariu virtual, utilizat de milioane de internauți, cu o rată de aproape 40.000 de descărcări săptămânale.

Principalele îmbunătătțiri aduse vizează nucleul nou, reproiectarea umbrelor, culori aplicate meteorilor sporadici și celor grupați, randarea cozilor de comete, noi texturi, pluginuri noi precum – ecuația timpului, modificări ale câmpului de vizualizare, stele navigaționale – markeri pentru 58 de asemenea stele, ploi meteorice, o nouă versiune a pluginului sateliților și o versiune proaspătă a pluginului exoplanetelor. Alte pluginuri noi vizează quasarii, pulsarii, marker de compas, oculare, supernove istorice, analize de observabilitate și nove strălucitoare.

Au fost, desigur, rezolvate și o serie de buguri și aplicate îmbunătățiri ale performanței programului. A fost actualizat fișierul de configurare și file-ul Sistemului Solar. Dată fiind multitudinea adăugărilor și corecțiilor, cea mai bună cale de a evita problemele și a vă bucura de ce poate oferi noua versiune stellarium este să dezinstalați vechea versiune, cu stergerea configurărilor vechi și să procedați la o instalare nouă.

Una din contribuțiile spectaculoase care au fost atașate acestei versiuni 0.13.0 a planetariului virtual Stellarium este reprezentată de mitologia stelară românească care apare acum figurată în compania unor mitologii stelare istorice prestigioase precum cea arabă, aztecă, chineză, egipteană, indiană vedică, inuită, coreană, lakotă, maori, navajo, norvegiană, polineziană, samită, tongan, tupi-guarani și occidentală.

Este de remarcat faptul că mitologia stelară românească, cu excepția mitologiei astrale norvegiene și a celei occidentale ce vizează proiecția orizontului clasic al mitologiei astrale grecești, preluată în sistematica astronomică modernă – este singura proiecție de astronomie populară națională dintre cele înscrise, conferind o aură cu totul specială constelațiilor românești tradiționale, accesibile acum milioanelor de utilizatori ai acestui software remarcabil de planetariu virtual, unicul de tip open source, care este gratuit și actualizat periodic.

Proiectul Constelații Românești Tradiționale care a vizat prin cele două ediții ale sale popularizarea la nivel regional, național și internațional a viziunii populare românești despre cer și stele, a fost un proiect finanțat de către Administrația Fondului Cultural Național și inițiat de către Planetariul Baia Mare (actualul Complex Astronomic Baia Mare), cu colaborarea unor parteneri locali și la nivel național, reunind la un moment dat cele mai prestigioase instituții astronomice românești.

Mai multe detalii despre proiect, parteneri și secvențele acestui film de mare succes, puteți descoperi pe site-ul proiectului Constelații Românești Tradiționale: www.crt-ro.com

Ciprian Crișan – PR
Complexul Astronomic Baia Mare