ERIS: 6 ani de la descoperirea planetei de nota 10, care ar fi trebuit să se numească Xena şi a lunii sale, care s-ar fi putut numi Gabrielle!

Pe 5 ianuarie 2005 – o echipă condusă de astronomul Mike Brown a descoperit Eris, considerată la acel moment cea de-a zecea planetă a sistemului nostru solar. Astăzi știm chiar mai mult despre Eris!

Eris, denumită formaș 136199 este cea mai mare dintre planetele pitice cunoscute din sistemul nostru solar și al nouălea corp ca mărime ce orbitează direct Soarele. Diametrul estimat al lui Eris este de 2300-2400 de km, fiind cu 27% mai masiv decât Pluto și având cam 0,27% din masa Terrei.

Eris a fost pentru prima oară identificată în ianuarie 2005 de către o echipă condusă de Mike Brown la Observatorul Palomar, iar identitatea sa a fost verificată ulterior. Este un obiect trans-neptunian (TNO) nativ unei regiuni de spaţiu dincolo de Centura Kuiper, cunoscut sub numele de discul împrăştiat. Eris are o lună (un satelit natural), Dysnomia. Distanţa sa măsurată faţă de soare este în 2010 de 96,6 AU (unităţi astronomice), aproximativ cam de trei ori cât cea a lui Pluto. Cu excepţia unor comete, această pereche cuprinde actualmente cele mai distante obiecte cunoscute din sistemul nostru solar.

Pentru că Eris era presupusă a fi mai mare decât Pluto, descoperitorii săi şi NASA au considerat-o iniţial ca fiind a zecea planetă din sistemul nostru solar. Aceasta, împreună cu proiecţia unor alte obiecte de dimensiuni similare ce urmau a fi descoperite, au motivat Uniunea Astronomică Internaţională să definească termenul de planetă pentru întâia dată. După definiţia aprobată pe 24 august 2006, de către UAI, Eris este o planetă pitică împreună cu Pluto, Ceres, Haumea şi Makemake.

În 2010, rezultate preliminare ale observaţiilor unei ocultaţii stelare de către Eris, de pe 6 noiembrie, au plasat limita superioară a diametrului către 2320 km, respectiv o dimensiune foarte asemănătoare cu cea a lui Pluto.

Eris este numită după zeiţa greacă Eris, o personificare a certei şi discordiei. Acest nume i-a fost atribuit pe 13 septembrie 2006, urmând unei perioade neobişnuit de lungi, în care această „planetă” a fost cunoscută sub numele provizoriu de 2003 UB313, care a fost acordat automat de către Uniunea Astronomică Internaţională conform protocolului de numire a planetelor mici.

Datorită unor incertitudini privind clasificarea acestui obiect ca planetă sau ca planetă mică, precum şi asupra nomenclatorului procedural de clasare, decizia asupra numirii acestui obiect a trebuit să aştepte până pe 24 august 2006, când UAI a hotărât soarta acestui obiect. Ca rezultat, pentru o vreme, acest obiect a fost larg cunoscut sub numele de XENA. Xena a fost un termen informal utilizat intern de către echipa care descoperit acest obiect, iar denumirea a fost inspirată de eroina eponimă din serialul televizat Xena: Prinţesa Războinică.

Dar drumul până la denumirea oficială a continuat cu Lila, după un concept din mitologia Hindu care descria cosmosul ca fiind o expresie a unui joc jucat de Brahma. O altă propunere la care s-ar fi oprit Brown a fost Persephone, soţia zeului Pluto, nume utilizat în literatura SF şi deci, foarte popular. Totuşi, obiectul fiind clasificat ca şi planetă pitică, acest nume nu mai era viabil, întrucât exista deja un asteroid cu numele 399 Persephone. Întrucât regulamentele UAI solicită un nume de inspiraţie mitologică pentru obiecte cu stabilitate orbitală dincolo de orbita lui Neptun, echipa a trebuit să ia în considerare şi această solicitare.

Ei bine, echipa care a descoperit obiectul a propus, pe 6 septembrie 2006, numele de Eris, care a fost acceptat pe 13 septembrie ca nume oficial de către Uniunea Astronomică Internaţională. Brown decisese că întrucât obiectul fusese mult prea mult timp considerat o planetă, merită un nume din mitologia greacă sau romană, ca şi celelalte planete. Totuşi, asteroizii luaseră o mare majoritate a numelor greco-romane. Eris, pe care Brown a descris-o ca fiind zeiţa sa favorită, din fericire a scăpat acestei masive includeri. Numele reflectă discordia din comunitatea astronomică cauzată de dezbaterile asupra naturii acestui obiect, în aceeași măsură a lui Pluto.

Orbita eridiană

Eris are o perioadă orbitală de 557 de ani și în 2009 era situată la 96,7 unități astronomice distanță de soare, la aproape distanța maxim posibilă (afelionul său este 97,5 UA). Eris a ajuns la periheliu între 1698 și 1699, la afeliu către 1977 și va reveni la periheliu către 2256-2258. Eris și satelitul său natural este actualmente cel mai distant obiect cunoscut în sistemul nostru solar, aparținând sistemului de comete de lungă perioadă și sondelor spațiale. Orbita eridiană este foarte excentrică și aduce Eris la o distanță față de soare de numai 37,9 unități astronomice, un periheliu tipic pentru obiecte dispersate. Aceasta se află în interiorul orbitei lui Pluto, totuși în siguranță față de interacțiunea directă cu Neptun (29,8 – 30,4 UA). Pluto, pe de altă parte, ca și alți plutoni, cu orbita mai puțin înclinată și mai puțin excentrică, protejată de rezonanța orbitală, poate intersecta orbita lui Neptun.

Spre deosebire de cele opt planete care toate rezidă aproximativ pe același plan ca și Terra, orbita lui Eris este puternic înclinată, cu un unghi cam de 44 de grade față de ecliptică. Cam peste 800 de ani, Eris se va afla pentru o vreme mai aproape de Soare decât Pluto.

Eris are acum o magnitudine aparentă de 18,7 – fiind așadar destul de luminos pentru a putea fi detectat de telescoapele pentru amatori. Un telescop de 200 mm cu CCD poate detecta Eris, în condiții favorabile.  Motivul pentru care nu a fost notificată până acum este datorat tocmai înclinării orbitale, întrucât cei mai mulți cercetători ai obiectelor mari din sistemul solar, s-au concentrat asupra planului ecliptic, unde au fost găsite cele mai multe dintre obiecte.

Eris se află acum în constelația Cetus. S-a aflat în Sculptor între 1876 și 1929 și în Phoenix, din 1840 și până către 1875. În 2036, Eris va intra în Pești și va sta acolo până în 2065, când va intra în Berbec. Se va muta apoi pe cerul nordic, intrând în Perseus în 2128, și Camelopardalis (când va atinge cea mai nordică declinație) în 2173. Pentru că orbita lui Eris este înalt înclinată, va traversa numai câteva dintre constelațiile zodiacului tradițional.

Luna lui Eris

În anul 2005, echipa de optică adaptativă de la telescoapele Keck din Hawaii au concentrat observații de la patru transneptuniene foarte strălucitoare (Pluto, Makemake, Haumea și Eris), utilizând noul sistem optic cu ghidaj laser. Imaginile luate pe 10 septembrie au relevat prezența unei luni care orbitează Eris. Păstrând conexiunea cu porecla Xena dată lui Eris, inițial, Brown a poreclit luna cea nouă ”Gabrielle”, după partenera de aventură a Xenei. Totuși, acceptarea oficială a lunii lui Eris de către UAI, a condus spre un nou nume, respectiv Dysnomia, după zeiţa greacă a anarhiei, care era fiica zeiţei Eris.

Astronomia este interesantă, nu-i aşa?

Sursa: Wikipedia

O poveste mai veche? Poate o auziți în premieră. De ce Pluto nu este o planetă?

De ce PLUTO nu este o planetă? Aceasta s-a dovedit a fi una dintre cele mai înduioșătoare întrebări care mi-a fost adresată. Și mi-a fost adresată de multe ori! Mă așteptam ca, la câțiva ani după decizia controversată a Uniunii Astronomice Internaționale, dezbaterea să se stingă și oamenii să accepte în sfârșit argumentele oferite. Dar nu s-a întâmplat asta și mulți preferă să creadă și în zilele noastre că Pluto este în continuare o planetă, a noua planetă de la Soare!

În acest articol, vom explica evenimentele care au condus la decizia UAI, și ce speranțe sunt pentru viitor, în ce-l privește pe Pluto. Haideți să aflăm de ce Pluto nu mai este considerată o planetă.

Pluto a fost descoperit în 1930 de către Clyde W. Tombaugh, de la Observatorul Lowell din Flagstaff, Arizona. Astronomii suspectaseră de mai mult timp că trebuie să existe în sistemul nostru solar o a noua planetă, care a fost numită PLANETA X. Tombaugh este autorul unei munci laborioase de comparare a plăcilor fotografice. Acestea prezentau două imagini ale regiunii cerului, realizate la două săptămâni diferență. Orice obiect în mișcare, asteroid, cometă sau planetă, trebuia să apară într-o poziție diferită de la o imagine la alta.

După un an de observații, Tombaugh a descoperit în sfârșit un obiect în orbita dreaptă și a declarat că este descoperitorul Planetei X. Pentru că a fost descoperirea lor, echipei Lowell i s-a permis să dea numele acestei … planete. S-au oprit asupra numelui PLUTO, sugerat de o elevă de 11 ani din Oxford, Anglia (nu, nu a fost numit după personajul Disney, ci după zeul roman al lumii subpământene).

Astronomii nu au fost siguri în ce privește masa lui Pluto, până la descoperirea celei mai mari luni (satelit natural) a acestuia – Charon, în 1978. Și cunoscându-i masa (0,0021 din masa Terrei), au putut mult mai precis să-i calculeze dimensiunea. Cele mai precise măsurători indică un diametru de 2400 km.

Ca și comparație, Mercur deși este o planetă mică, are un diametru de 4.880 km. Pluto este mai mic, dar a fost considerat mai mare decât orice alt obiect transneptunian.

În ultimele decenii, observatoare foarte puternice, situate la sol sau în spațiu au schimbat complet referințele noastre asupra Sistemului solar. În loc să fie singura planetă din regiunea sa, cum este cazul în restul sistemului solar, Pluto și sateliții săi sunt cunoscuți ca fiind doar un exemplu al unei colecții de obiecte numite Centura Kuiper. Această regiune, pornind de la orbita lui Neptun, are o întindere de 55 de unități astronomice (de 55 de ori distanța de la Pământ la Soare).

Astronomii estimează că aici, în centura Kuiper, se află cel puțin 70.000 de obiecte de gheață, cu aceeași compoziție ca Pluto, cu dimensiuni de 100 km diametru, sau mai mult. Și potrivit noilor norme, Pluto nu este o planetă. Pluto este doar unul dintre obiectele Centurii Kuiper.

Astronomii au identificat obiecte tot mai mari și mai mari în centura Kuiper. 2005-FY9, descoperit de către astronomul Mike Brown de la Caltech și echipa sa este doar puțin mai mic decât Pluto. Și există câteva alte obiecte din centura Kuiper cu o clasificare similară. Astronomii au înțeles că este doar o problemă de timp până la descoperirea unui obiect mai mare decât Pluto.

Și, în 2005, Mike Brown și echipa sa au lansat bomba! Ei descoperiseră un obiect, mult mai departe de orbita lui Pluto care avea probabil aceeași dimensiune sau era chiar mai mare. Clasat oficial cu indicativul 2003 UB313, obiectul a primit mai târziu numele de ERIS. De la descoperirea sa, astronomii au determinat dimensiunea lui Eris ca fiind aproximativ 2.600 de km în diametru, deci având 25% mai multă masă decât Pluto!

Cu Eris mai mare, constituit din aceeași mixtură de rocă și gheață, și mult mai masiv decât Pluto, concepția că avem nouă planete în sistemul solar, a început să se clatine. Ce este Eris, planetă sau un obiect din Centura Kuiper; ce este atunci, Pluto, din aceeași perspectivă? Astronomii au hotărât să ia o decizie dinală asupra definiției unei planete, cu ocazia celei de o a 26-a Adunări Generale a Uniunii Astronomice Internaționale, din 14-25 august 2006, de la Praga, Republica Cehă.

Astronomilor din cadrul asociației li s-a oferit oportunitatea să voteze asupra definiției planetelor. O versiune a definiției ar fi condus la recunoașterea a 12 planete în sistemul solar; Pluto ar fi fost în continuare o planetă, dar găseam în familia extinsă pe Eris și chiar pe Ceres, care era considerat cel mai mare asteroid cunoscut. O a două propunere, păstra raportul de 9 planete, definind tradițional și familiar planetele, fără un raționament științific. A treia propunere, în sfârșit, reducea numărul planetelor la 8, iar Pluto era scos din clubul planetelor. Dar, atunci .. ce este Pluto?

La sfârșitul dezbaterilor, astronomii au votat pentru decizia controversată a retrogradării lui Pluto (și Eris) și integrarea acestora într-o nouă clasă de corpuri cerești, a planetelor pitice sau a planetoizilor.

Este Pluto o planetă? Se califică pentru acest statut? Pentru ca un obiect să fie o planetă, trebuie să întrunească aceste trei cerințe, definite de către IAU (UAI):

– trebuie să se afle pe o orbită în jurul Soarelui. Din acest punct de vedere, Pluto poate fi considerat … o planetă.

– trebuie să aibă destulă gravitație pentru a căpăta o formă sferică. Și aici, Pluto stă bine (până acum este încă o planetă!!!)

– trebuie ca vecinătatea orbitei sale să fie liberă! – Ei, aici regula este încălcată. Potrivit acestei reguli, Pluto nu este o planetă!

Ce înseamnă vecinătate liberă a orbitei? Pe măsură ce planetele se formează, ele devin corpul gravitațional dominat pe orbita lor în sistemul solar. Pe măsură ce interacționează cu alte obiecte mai mici, fie le consumă, fie le aruncă în exterior prin gravitaţia acestora. Pluto are numai 0,07% din masa obiectelor aflate pe orbita sa. Terra, în comparaţie, are de 1,7 milioane ori masa tuturor obiectelor de pe orbita sa.

Orice obiect care nu întruneşte a treia cerinţă este considerat o planetă pitică. Aşa incât, Pluto este o planetă pitică! Există multe alte obiecte cu mărime şi masă similară lui Pluto prezente în orbita acestuia. Şi până ce Pluto nu se va izbi de acestea pentru a primi mai multă masă, el va rămâne un planetoid. Eris suferă de exact aceeaşi problemă.

Nu este imposibil să imaginăm un viitor, în care, totuşi, astronomii să descopere un obiect distant destul de mare în sistemul solar care ar putea să se califice pentru statutul de planetă. Atunci sistemul nostru solar va avea 9 planete din nou .

Chiar dacă Pluto este un planetoid şi nu mai este recunoscut oficial ca planetă, acesta rămâne o ţintă fascinantă pentru studiu. Acesta este şi motivul pentru care NASA a trimis sonda spaţială New Horizons în întâmpinarea lui Pluto, la care va ajunge în 2015, și va realiza primele imagini de aproape ale suprafeței acestei planete pitice. Entuziaștii se vor minuna de frumusețea și depărtarea lui Pluto, iar amintirea dureroasei decăderi a fostei planete se va estompa. Vom putea să-l apreciem ca fiind Pluto, pur și simplu, și să nu ne îngrijoreze categorizarea sa. Cel puțin, acum știți  că Pluto a fost retrogradat. Și ați aflat, de asemenea, rațiunea suficientă a declasării sale!

Mai multe informații despre Pluto, găsiți mai jos:

More info

Pictures of Pluto

Sursa: Posted in ”Pluto” by Fraser Cain at Universe Today – on april 2008

Vreți să călătoriți printre stele? Agentia de turism spatial Baia Mare are o ofertă pentru Dumneavoastră!



Vreți să călătoriți printre stele? Agenția de turism spațial Baia Mare (la sediul planetariului) vă pregătește o ofertă de nerefuzat pentru vara aceasta!

Pentru acest weekend oferta de space travel este numai tentantă: o drumeție în sistemul nostru solar! Voiajul se face în circuit intens, cu îmbarcarea de la Planetariu, începând cu orele 8,00 și cuprinde ca obiective turistice principale Soarele, planetele Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Uranus, Neptun, planetele pitice și grupul local de galaxii. Călătoria se va realiza cu minicarul nostru spațial care atinge în 7 secunde viteza gândului (care este de o mie de ori mai mare ca viteza luminii!). Călătoria va dura 45 de minute! Vă așteptăm!

Planetariul Baia Mare