CE ESTE O SUPERLUNĂ ȘI CÂND O VOM AVEA PE CER CONECTATĂ CU O ECLIPSĂ LUNARĂ TOTALĂ – LUNA SÂNGERIE?

Eclipsa ”totală” de Lună din dimineața de Luni 28 septembrie 2015 va debuta în Baia Mare la ora 3:12 (cu parțialul la 04:07) și va dura până la 8:23, cu maximum la ora 05:48. Eclipsele lunare totale sunt uneori numite ”sângerii”, datorită aspectului roșiatic pe care îl primește Luna.

total-lunar-eclipse-blood-moon

Super Luna este Luna Plină sau Luna Nouă, atunci când acest satelit natural se află cel mai aproape de Terra, punct numit PERIGEU. O superlună arată cu 12 – 14% mai mare decât contrapartida sa Micro Luna.

eclipse moon 28 sept

În dimineața de 28 septembrie 2015, Superluna sau Perigeul lunar se va produce cu Luna la o distanță de aproximativ 356.900 km la ora 04.46 AM, iar la 05.48 va debuta Eclipsa Totală de Lună (faza de maxim). Peste numai două minute, la ora 05.50 vom avea Lună Plină.

ECLIPSA DE LUNĂ ROȘIATICĂ DIN 28 SEPTEMBRIE ÎN CONTEXTUL SUPER LUNII – ADICĂ LUNĂ PLINĂ ȘI LUNA LA PERIGEU

Perigeu și Apogeu: Orbita Lunii în jurul Terrei nu este un cerc perfect și o elipsă, cu o parte mai apropiată de Terra decât cea opusă. Punctul în care orbita Lunii este cea mai aproape de Terra este numit PERIGEU, iar punctul cel mai îndepărtat – APOGEU.

Aceasta înseamnă că distanța dintre Lună și Terra variază pe parcul unei luni și a anului. Distanța medie este de 382.900 km.

perigee-apogee

Atunci când Luna Plină sau Luna Nouă coincide cu Perigeul, este numită Super-Lună, Super Lună Plină sau Super Lună Nouă.

Microluna este, pe de altă parte, prezența la Apogeu, sau cea mai mare distanță de Terra, a Lunii Pline sau a Lunii Noi. Este numită uneori Mini-Lună, Mini-Lună Plină sau Mini-Lună Nouă.

SUPERLUNA nu este un termen astronomic oficial. Monetizarea acestui termen s-a realizat de către astrologul Richard Nolle, în 1979. Acest astrolog a definit SUPERLUNA ca fiind Luna Nouă sau Luna Plină ce survine când Luna se află la sau aproape de 90% din cea mai mare apropiere de Terra, pe orbita sa. Nici măcar nu este clar de ce a ales 90% – pentru definiția sa.

Fiind o definiție scrisă pe genunchi, nu există nici în prezent reguli oficiale privind cât de aproape sau departe trebuie să fie Luna pentru a se califica în finala concursului de Superluna – Microlună. Diverse stiluri utilizează definiții diferite, așa încât o Lună Plină clasificată ca Superlună de unii este trecută cu vederea și neglijată de alții.

Timeanddate.com utilizează următoarea definiție pentru Super Lună: O Lună Nouă sau o Lună Plină care survine atunci când Luna este situată la mai puțin de 360.000 km de centrul Terrei. Iar Microluna este Luna Plină sau Luna Nouă ce survine când Luna este la o depărtare mai mare de 400.000 km de Terra.

Termenul tehnic pentru o superlună este SISTEMUL PERIGEU-SyZyGy-Pământ-Lună-Soare. În astronomie termenul SyZyGy se referă la configurația în linie dreaptă a celor trei corpuri cerești.
Când Luna este aproape de nodurile lunare pe traiectoria sa de-a lungul SyZyGy, se produce o Eclipsă Solară Totală sau o Eclipsă Lunară Totală.

Pentru că este atât de apropiată de Terra, o Super Lună Plină arată cam cu 7% mai mare ca o Lună Plină obișnuită.

Când o comparăm cu o Micro-Lună, aceasta este cu 30% mai strălucitoare decât o Micro-Lună Plină și cu 16% mai luminoasă decât o Lună Plină obișnuită.

Lunile Pline ce survin înainte și după o Super Lună tind să pară mai mari și mai strălucitoare decât celelalte Luni Pline. Motiv pentru care unele surse le numesc, de asemenea, SUPER LUNI.

SUPER LUNILE ce survin în Emisfera Nordică iarna tind să pară mai mari decât Super Lunile ce survin în restul anului. În acest interval – de Iarnă – Terra este mai aproape de Soare, iar gravitația acestuia atrage Luna mai aproape de Terra, așa încât Super Lunile ce survin Iarna par mai mari decât Perigeele Lunare de vară.

moon-set-over-mountains

Cea mai bună idee este să vă bucurați de Super Lună Plină după ce Luna răsare, când acest obiect se află chiar deasupra orizontului, dacă vremea permite asta. În această poziție Super Luna va arăta mai mare și mai strălucitoare decât atunci când este în înaltul cerului, pentru că puteți compara dimensiunea aparentă a Super Lunii cu elemente din peisaj – dealuri, clădiri, alte elemente din natură. Acest efect este numit iluzia lunară.

Mareele de pe Terra sunt în mare parte generate de atracția gravitațională a Lunii, de la un capăt la celălalt al Pământului. Gravitația lunară poate provoca mici fluxuri și refluxuri mareice continentale. Acestea sunt mai mari în timpul secvențelor de Lună Nouă și Lună Plină, pentru că Soarele și Luna sunt aliniate pe aceeași parte sau în partea opusă Terrei.

Deși alinierea Soarelui și a Lunii provoacă o ușoară creștere a activității tectonice, efectele Super Lunii pe Terra sunt neglijabile. Mulți cercetători au derulat studii și au concluzionat că Super Luna nu poate fi conectată cu dezastrele naturale.

Conform NASA, combinația Lunii aflată la Perigeu cu Luna Plină nu ar trebui să afecteze balanța energiei interne a Terrei, de vreme ce mareea lunară survine în fiecare zi. Există o mică diferență în forțele mareice exercitate de către atracția gravitațională a Lunii la perigeu. Totuși, diferența este prea mică pentru a deregla forțele naturale ale planetei noastre.

Sursa: www.timeanddate.com & www.planetariubm.ro

Traducere și adaptare:

Ciprian Crișan

Astronomie vs. astrologie – calendarul astronomic versus calendarul astrologic

Constelațiile emisferei nordice sunt ilustrări encodate ale unor legende, povestiri deosebit de frumoase transpuse pe cer. Noi credem că Universul este viu, că semințele vieții se perindă prin Univers prinzându-se puternic acolo unde există condiții și rațiunea suficientă a dezvoltării vieții. Acest crez nu este neapărat utopic, nu include și nici nu exclude alte paradigme ce țin de existența spirituală a omului. Așa numitul război dintre astronomie și astrologie este o continuare nu a disputei universalelor, ci mai degrabă un efort al astronomiei de a se sustrage confuziei cu astrologia în conștiința audienței generale, a publicului larg.

Astrologia, în zilele noastre … este nu mai mult (credem noi!) decât o afacere, sperăm că veți admite asta. Nimeni nu-ți va spune ce ți se va întâmpla astăzi, așa moca, ca și cum te-ai duce la o ghicitoare benevolentă. Cine îți spune, îți spune pentru că e trendy, dă o culoare de fazan unor rubrici bine mediatizate, stârnește puțin umorul în tine și, una peste alta, chiar dacă ți se ghicește ziua în care vei muri, acea zi va fi extraordinară și palpitantă pentru tine (pen că e ultima, nu-i așa?), iar la sfârșitul ei, dacă nu se va întâmpla, înseamnă că … ai modificat istoria prin faptele tale! Aceasta este o opinie personală (oricine aș fi eu!), nu implică comunitatea științifică!

Astronomia este o știință care probabil intervine mult mai rar în viața Dumneavoastră, decât astrologia (care e mai băgăreață), însă este o știință limită, de graniță, care în fiecare zi oferă descoperiri noi, dovezi, fapte, cifre … La nivel fundamental, e construită pe modele cosmologice care sunt mai mult sau mai puțin viabile! Dar primează demontrația, chiar dacă uneori este vorba de reducerea la absurd și atât! La celălalt capăt al sforii este astrologia pentru care distincția între ipoteză și ipotenuză este minimă, uneori  un fel de vax albina! Veți spune că astronomia este prea complicată pentru a suscita interesul și că astrologia, pentru că se ocupă atât de mult de personalitatea și destinul individului, este mai bazată, mai pusă pe treabă, mai de actualitate. Admitem influențele pe care le poate avea Luna asupra Pământului … De ce să nu admitem alte influențe … mult mai depărtate … de la zeci de mii de ani lumină?

Acum a venit momentul să ne sustragem … și să reamintim că acest război se datorează numai unei confuzii latente, dar foarte actuale între astronomie și astrologie, prima o știință, a doua o pseudo-știință! Astronomii nu au nimic împotriva astrologilor … atâta timp cât nu sunt confundate cele două … să le spunem … discipline! Astrologii sunt un fel de magi, de proroci inspirați, de magi care prin calcule sofisticate, prin intuiție și viziuni pot atinge niveluri spirituale și zone condense de spiritualitate la care omul comun nu poate ajunge și vedea în viitor, în trecut … tot ce se poate întâmpla semnului tău! Astronomii sunt … în regulă, nu au puteri paranormale, nu sunt obicui, nici măcar omniprezenți! Ei nu citesc din cartea destinului, nu intră în contact cu lumi paralele, nici cu Shambala, nici cu orizonturi păgâne ale altor specii de îngeri, decât cele pe care le știm … deja! Astronomii sunt altceva! Dar ce este astronomia, rămâne de văzut în episodul următor. Până atunci, să vedem niște oarecari diferențe de calcul pozițional realizate de astronomi și astrologi!

În astrologia occidentală, Soarele este în fața BERBECULUI (ARIES) din 21 Martie și până pe 20 Aprilie. Dar în realitate (Zodiacul sideral), Soarele rezidă în prima constelație a zodiacului din 19 Aprilie și până în 14 Mai. În mod frecvent, constelația ARIES este notată cu trei stele, reprezentând coarnele berbecului dar stelele constelației Aries pot fi conectate alternativ pentru a ilustra un berbece sărind.

Soarele este în fața constelației TAURUS – TAURUL între 14 mai si 21 iunie (iar în Astrologie, între  21 Aprilie – 21 Mai). Următoarea constelație din zodiac este GEMINI  sau GEMENII, cu soarele în faţa acestei constelaţii din 21 Iunie şi până pe 21 iulie (în astrologie: 22 Mai – 21 Iunie). Constelaţia a fost numită după gemenii Castor şi Pollux, copii lui Zeus şi Leda. Următoarea constelaţie în zodiac este CANCER sau RACUL. Soarele staționează o perioadă foarte scurtă în această constelație: între 21 iulie și 11 august (în Astrologie: din 22 iunie până în 22 iulie). Constelatia RACUL  este reprezentată ca un ”Y” întors și pentru mulți ea nu seamană ca reprezentare cu un rac. Racul este mic și abia perceptibil. Arealul RACULUI poate fi recunoscut cel mai bine prin poziția sa între Gemeni și Leu.

În vremurile stravechi, Soarele atingea cea mai nordică poziție (Solstițiul de vară) în aceasta constelație. Ciclul corespondent al latitudinii Pământului, unde Soarele apare direct deasupra în acel moment este cunoscut ca ”Tropicul Cancerului” (Tropicul Racului). Dar în timpul precesiei echinoctiilor, Soarele este acum localizat în TAUR la Solstițiul de Vară.

Dupa micul, și abia vizibilul RAC, urmează o constelație mare și evidentă: LEUL.  Soarele staționează în această constelație din 11 august și până pe 17 septembrie (in Astrologie: 23 iulie -23 august). Constelatia contine cateva stele stralucitoare, precum Regulus si reprezentarea sa vorbeste de la sine. Asterismul stelelor marcate mai este numit si: ”SECERA”. Aceste stele reprezinta capul si coama LEULUI.

Apoi, Soarele va ajunge in constelatia: ”Virgo” sau FECIOARA, punct care indică al doilea echinoctiu, cunoscut ca si punctul echinoctiului de toamna (pentru emisfera nordica). Soarele se află în constelatia ”Fecioara” intre 17 Septembrie – 31 Octombrie (in Astrologie: 24 August – 23 Septembrie). Este una dintre cele mai mari constelatii pe cer si poate fi desenata in mai multe moduri. În formula clasică zeița greacă Persefona poartă un snop de grâu în mana stangă, marcat de strălucitoarea stea ”Spica”. Persefona este fiica lui Zeus și zeița greacă a cerealelor și fertilității: ”Demeter”.  În lunile septembrie și octombrie, constelația este prezentă pe cer numai ziua. Este vizibilă însă noaptea în lunile de primavară, când terenurile agricole sunt însămânțate. Iar în august, cand constelația dispare în crepuscul, timpul recoltei a venit din nou! Conform altei interpretari, constelația o reprezintă pe ASTREA, fata lui Zeus și Temis, respectiv pe ZEIȚA JUSTIȚIEI … interpretare interesantă datorită proximității în zodiac a constelației ”Libra” sau ‘BALANȚA.

Setul de scări a fost considerat a ilustra o BALANȚĂ, ținută de fecioara ASTREA și simbol al justitiei. Soarele este in fata acestei constelatii din 31 octombrie si pana in 23 noiembrie (în ASTROLOGIE: 24 Septembrie – 23 Octombrie). Balanța este singura figură care nu personifică o făptură în Zodiac și a fost adăugată mai recent. Balanța este cea mai tânără constelație a zodiacului, deoarece talerele balanței au fost inițial văzute ca și clești ai ”Scorpionului” (sau SCORPIUS), care este următoarea constelație din zodiac.  Soarele stă puțin timp în această constelație: din 23 noiembrie în 30 noiembrie (dar în Astrologie: 24 octombrie -22 noiembrie). Cu toate acestea, este o constelație mare și impresionantă, cel mai adesea localizată în emisfera sudică. Partea de jos a constelației nu poate fi vazută din multe locuri ale emisferei nordice. Considerată în reprezentarea integrală, acesta chiar corespunde imagistic unui scorpion, pregătit de atac. In fundalul acestei constelații, sunt vizibile nebuloase și norii de gaz ai Caii Lactee.

Alături de cele 12 constelații originale, granițele unei a 13-a constelații au fost trasate de astronomi în cadrul zodiacului: Constelatia ”Ophiuchus” sau ”OMUL CU SARPELE”. Soarele se află în fața acestei constelații din 30 noiembrie și până în 18 decembrie. Din această cauză, constelația este de asemenea numită al 13-lea semn (Să fie cu noroc, zicem noi!). Ofiucus este reprezentat ca un bărbat purtând un șarpe. Interpunerea corpului său fracționeaza constelația șarpelui Serpens în două părți, care sunt totuși considerate ca o singură constelație.

Dupa aceea, Soarele ajunge in constelatia: ”Sagittarius” or ”Sagetatorul”. Soarele rămâne în această constelație din 18 decembrie și până pe 19 ianuarie (în Astrologie: 23 noiembrie – 21 decembrie). Săgetătorul are aparența puternică a unei figuri zvelte, ARCAȘUL, desemnându-și ținta în direcția ”Scorpionului” (știe el ce știe, nu-i așa?). Și daca includem alte câteva stele strălucitoare, ARCAȘUL pare a avea un trup de cal.

Din 19 ianuarie și până în 16 februarie, Soarele se află în constelația ”CAPRICORN” sau ”Țapul cu coarne” (în Astrologie: 22 decembrie – 20 ianuarie). Aceasta constelație este una dintre cele mai puțin vizibile pe cer, alaturi de ”Cancer-RAC”, dar în ciuda acestui fapt, este una dintre cele mai vechi constelații care au fost identificate. A fost considerată dintotdeauna foarte importantă, pentru că Soarele atingea cea mai sudica poziție, care este cunoscută în emisfera nordică ca și Solstițiul de Iarnă, după care zilele devin lungi din nou. Linia pe Pamant, unde soarele este direct deasupra este numita ”Tropicul Capricornului”.  Cauzat de ”precesia echinocțiilor”, solstițiul de iarnă are loc în mod curent când Soarele este în constelația Săgetător. Constelatia este de asemenea numita: ”Țapul de mare”, deoarece se află într-o zonă, cunoscută sub denumirea de: ”MAREA”. Iată de ce constelația este adesea ilustrată ca un țap cu o coadă de pește.

Dupa CAPRICORN urmează larga dar puțin impozanta constelație ”Aquarius” sau VĂRSĂTORUL. Soarele se află în această constelație din 16 februarie până în 12 martie (în Astrologie: 21 ianuarie- 19 februarie). Aquarius este una dintre cele mai vechi constelații din Zodiac. Încă din timpuri străvechi, aceasta constelație marca începutul sezonului ploilor. Reprezintă un om cu o galeată din care se scurg fire de apă. Exista și o cale alternativă de a conecta stelele constelației Aquarius, în care este reprezentat alergând în timp ce poartă un vas din care este vărsată apa.

În sfârșit, Soarele ajunge în constelația zodiacală ”Pisces” sau ”PEȘTI”. Punctul echinocțiului de primavară este în prezent localizat în cadrul acestei constelații. Echinocțiul survine din nou pe 20 martie, dar cu aproximativ 6 ore mai tarziu decat în anul anterior.  Ca rezultat, la fiecare 4 ani, echinocțiul se va deplasa cu o zi,  dar din cauza introducerii unei convenții echinocțiul va surveni tot în jurul datei de 20 martie. Soarele este în fața constelației PEȘTI din 12 Martie și până în 19 aprilie (în Astrologie: 20 Februarie – 20 Martie). Este o constelație lungă, conținând însă numai stele puțin vizibile. Constelatia ilustrează doi pești, înotând, depărtându-se unul de celălalt. Dar cozile pestilor sunt legate de acelasi punct sub ecliptica, cu o coarda de lungime mare. Urmând PEȘTILOR, Soarele va ajunge din nou la începutul zodiacului reluând același ciclu…

Sfârșitul episodului 3. Pentru că orice internaut al zilelor noastre vrea ”respect”, cu respect vă așteptăm, foarte curând, la episodul 4 al poveștii unui război de peste 2000 de ani, dintre astronomie și astrologie!

Planetariul Baia Mare

Zodiacul între ASTRONOMIE și ASTROLOGIE

Soarele a jucat dintotdeauna un rol important în multe dintre culturile vechilor civilizații antice. Pozitia sa variabilă față de celelalte stele a avut o semnificație specială. Oamenii nu știau atunci că PĂMÂNTUL este cel care își schimbă poziția, iar nu SOARELE.

In ANTICHITATE și în perioada EVULUI MEDIU, omul înclina spre o viziune GEOCENTRICĂ asupra lumii. GEOCENTRISMUL este teoria inițiată de către Aristotel și dezvoltată mai tarziu de către Hiparch și Ptolemeu, care conferea Pământului statutul de CENTRU AL UNIVERSULUI.

In 1543, Copernic a publicat cartea: ”De Revolutionibus Orbium Coelestium”, care includea referințe asupra HELIOCENTRISMULUI.  Viziunea Heliocentristă asupra lumii a devenit cunoscută când Galileo Galilei și Johannes Kepler au apărat această teorie, oferind date științifice doveditoare. Heliocentrismul, este teoria care poziționează SOARELE în centrul Universului, cu toate corpurile cerești orbitând în jurul său, sau poziționează Soarele în centrul SISTEMULUI SOLAR, cu planetele orbitand în jurul SOARELUI. Din punct de vedere stiintific nu putem alege între cele doua modele, pentru ca nu putem defini UN PUNCT DE REFERINTA STABIL ÎN UNIVERS.

Reflectând asupra mecanicii clasice, care asuma un sistem de referință absolut, Soarele și planetele sale orbitează față de CENTRUL LOR COMUN DE GRAVITATIE (Barycenter=centru de masă).  Centrul de masă este pozitionat foarte aproape de SOARE sau chiar in interiorul acestuia incat se poate spune ca Heliocentrismul este mai corect ca teorie decat Geocentrismul.

Soarele și Pământul se mișcă unul față de celălalt pe un plan eliptic. Văzut de pe Soare, acest plan conține orbita exactă a Pământului în jurul Soarelui. Dar privit de pe Pămant, acest plan este reprezentat de traiectoria aparentă pe care o urmează Soarele în timpul anului.

Zodiacul denota ciclul anual al miscarii aparente a Soarelui pe cer, printre Constelatii. Zodiacul are o vechime de peste 5000 de ani și este recunoscut ca fiind primul sistem cunoscut de coordonate ale cerului. După vechile tradiții astrologice, CALEA APARENTĂ A SOARELUI PE CER a fost împărțită în 12 zone egale sau Semne, cu o longitudine de 30 de grade. Desi, practic, oricare dintre semne poate servi ca punct de plecare al zodiacului, debutul zodiacului a fost preferat cu Soarele la început (Emisfera Nordica) în PUNCTUL ECHINOCTIULUI DE PRIMĂVARĂ. Punctul Echinoctiului de Primavara a fost in semnul (sau constelația): Aries-Berbecul.

Pe parcursul unui an, Soarele traversează toate semnele (sau constelațiile) de pe ecliptică. Aceste constelatii reprezinta personaje umane sau animale, motiv pentru care această zonă a Constelațiilor a fost numită Zodiac (din grecescul  Zooion = ciclul sau calea animalelor).

Spre deosebire de semnele zodiacului în astrologie, care au toate 30 de grade în dimensiune, constelațiile astronomice variază în dimensiuni. Oficial Soarele parcurge într-o lună fiecare constelatie, dar în realitate, aceasta se întamplă într-un interval mai larg sau mai redus.

In antichitatea timpurie, Punctul Echinocțiului de primăvară într-adevăr rezida în constelația Aries-Berbecul. Dar, de-a lungul anilor… și vorbim de o durată multimilenară, punctul echinocțiului de primăvară a avansat.

Punctul echinocțiului de primăvară se modifică față de Soare cu o rată de 50.3 secunde de arc în fiecare an, astfel încat acum Soarele rezidă în Constelatia Peștilor. Și an de an, Soarele avansează spre constelația Vărsător. Avansul punctului echinocțiului de primăvară este cauzat de mișcarea de precesie a axelor Pământului, de asemenea numită: ”precesia echinocțiilor.”

Un echinoctiu este momentul în timp în care centrul Soarelui se află exact deasupra ecuatorului Pământului. În acel moment, Soarele se afla la unul din cele două puncte de opoziție pe sfera cerească, unde ecuatorul ceresc și ecliptica se intersectează.

In prezent, Pământul are o inclinare a axei de 23.5 grade , corespunzatoare unghiului dintre Ecuator și ecliptică. Înclinarea axei Pământului variază între 22.1 si 24.5 grade, într-o perioadă de 41.000 de ani (fenomenul numit  ”oblicitate”). Precesia este schimbarea lentă și continuă a orientării axei Pământului. Această mișcare este cauzată de forțele gravitaționale ale Soarelui și Lunii asupra zonei ecuatoriale a Pamântului în rotație (Pământul nu este o sferă perfectă, ci un sferoid turtit).  Este ca o miscare a unui titirez. Din cauza precesiei și oblicității, axa Pământului urmează acum o formă conică cu o rază unghiulară de 23.5 grade, în jurul polului ecliptic.

Ciclul precesiei se realizează într-o perioadă de 25.800 ani și consecința este o deplasare polară și schimbarea polilor pe bolta cerească.

Astfel, în jurul anului 2800 I.Chr, ‘Thuban’ or ‘alfa Draconis’ a fost steaua polului Nord. În prezent, Polul Nord ceresc este la o depărtare de numai un grad față de ”Polaris” sau ”alfa Ursae Minoris”. Viitoarele stele polare sunt: către anul 4145: ”Errai” sau ”gamma Cephei”, pe la 7530: ”Alderamin” sau ”alpha Cephei” și in jurul anului 14000, ”Vega” sau ”alpha Lyra”, însă niciodată mai aproape de 5 grade față de pol. În jurul anului 27.800, ”Polaris” va indica din nou polul nord.

În ciuda modificării punctului echinocțiului de primavară, Astrologia a preferat sa rețină clasificarea originală, astfel că Soarele ”oficial rezidă” și acum în ”Aries-Berbec”, la începutul primăverii.

Sfârșitul episodului 2. Pentru că orice internaut al zilelor noastre vrea ”respect”, cu respect vă așteptăm, foarte curând, la episodul 3 al poveștii unui război de peste 2000 de ani, dintre astronomie și astrologie!

Planetariul Baia Mare

Astronomie vs. astrologie – la ordinea zilei!!!

Trăim nişte vremuri în care forma primează asupra fondului, în care semnificaţiile unor termeni sau valoarea unor concepte sunt într-o migraţie continuă.

Trăim o eră în care oceanul de informaţie care ne stă la dispoziţie, fie în bibliotecă, fie în media, fie în mediul virtual, aproape ne bruiază simţul navigării printre conceptele fundamentale care explică de ce lucrurile sunt aşa cum sunt. Conceptele fundamentale, devenite ipoteze de lucru şi subiect de conversaţie, înainte vreme aproape deificate, puse pe un piedestal neutru din punct de vedere politic, nu mai pot aprioric convinge un individ de validitatea unei linii de conduită, de o anumită simeză a cunoaşterii şi înţelegerii realităţii şi Universului. Aşa încât dacă, nolens volens, într-un topic sau altul confundăm astronomia cu astrologia, nu ne doare şi nu ne pasă.

Unde şi cu ce am greşit? În fond, din punct de vedere etimologic sunt un fel de surori gemene: astron (stea) şi nomos (aranjare, distribuire), şi astron (stea) şi logos (studiul mişcării stelelor).

La început cele două noţiuni , astronomie şi astrologie, erau sinonime, dar datorită posibilităţii de a calcula exact când vor avea loc anumite fenomene cereşti (poziţia planetelor, eclipse, etc.), astrologia a preluat şi sensul de prezicere de evenimente. Din cauza legăturii mitologice dintre zei şi planete, astrologia a căpătat sensul actual, acela de a prezice viitorul oamenilor după poziţia şi mişcarea astrelor (horoscop). Oare ce este rău în asta? Să ştim ce ne aşteaptă! Să fim pregătiţi pentru urcuşuri sau coborâşuri? Care-i problema! Oare nu suntem educaţi de o manieră de a fi prevăzători în viaţă? Dacă este să cunoşti ce ţi se poate întâmpla bun sau rău, nu este bine să ştii dinainte pentru a putea preîntâmpina, pentru a putea schimba cursul … evenimentelor sau, barem, pentru a fi pregătit pentru ceva anume? Haideţi să punem lucrurile într-o lumină oablă!

Dacă sunteţi creştini cu adevărat, veţi crede mai degrabă în astronomie, decât în astrologie! De ce? Pentru că baza calculului unei existenţe a unui creştin este …alegerea … este liberul arbitru! Pe când admiterea lui … e scris în stele e atât de păgân încât … te-ar putea lua fioriii!!! Nici o problemă! Suntem creștini de 2.000 de ani, iar alții păgâni de 12.000 de ani! …

În posturile ce vor urma pe această PROBLEMĂ, am să vă demonstrez că deși așa îmi vine să cred în validitatea caracteristicilor zodiacale ale semnului meu … și să adopt o conduită de asemenea manieră … chiar dacă anumite trăsături de personalitate mă predispun spre anumite domenii ale cunoașterii și ale percepției … din punct de vedere științific, logic și … universal măsurabil, tot ceea ce este aplicat în astrologie este o aberație pseudo-științifică în care, dacă tu crezi, este posibil să ți se potrivească tocmai pentru că tu crezi! Asupra credinței … nu vom avea nesăbuința să comentăm!

Deci … r ă z b o i !!! E vechi … durează din timpuri imemoriale! E o contradicție în termeni, în sens, în specificații, în rezoluții!!! Război … între astronomie și astrologie!!! Dar este și acum, așa cum a fost dintotdeauna, un război virtual … cum este cel din ”triburile” online!!! De ce? Pentru că … în vremea noastră, cel puțin, forma primează iar fondul are numfereai caracter consultativ.

Apetența pentru iluzie, pentru iluzionism a contemporanilor este aproape totală, iar d.p.d.v psihologic, explicația conduce către o tendință de evadare din realitatea destul de complexă.

Dacă horoscopul ne este prezentat în fiecare zi la televizor, asta nu înseamnă, Doamne ferește, că acesta este o reprezentare indubitabilă a realității. Este doar un jos al posibilelor!

Haideți … să pornim un demers, credem, necesar … pentru a limpezi lucrurile!!! Astrologia și astronomia erau considerate la început același lucru (din latinul astrologia) și numai gradual s-au separat semantic în discursul filosofic occidental al secolului al 17-lea (aşa numita ”eră a rațiunii”).

Încă din secolul al 18-lea ele au fost considerate discipline total diferite. Astronomia, studiul obiectelor și fenomenelor exterioare atmosferei Pământului, este o știință și este o disciplină academică cu o sferă largă de studiu. Astrologia, care utilizează pozițiile aparente ale obiectelor cerești ca și bază pentru psihologie, predicția unor evenimente viitoare, și altă cunoaștere esoterică, nu este larg recunoscută ca și știință și este definită de obicei ca o formă a divinației.

În timpurile pre-moderne, cele mai multe culturi nu au făcut o distincție clară între cele două discipline, înglobându-le pe cele două într-una singură. În vechea Babilonie, faimoasă pentru astrologia sa, nu existau roluri separate pentru astronom ca și predictor al fenomenelor celeste și pentru astrolog ca interpret al acestora; ambele funcțiuni erau realizate de o singură persoană. Asta nu înseamnă însă că astronomia și astrologia au fost confundate întodeauna. În Grecia antică, gânditori presocratici precum Anaximandru, Xenofan, Anaximene și Heraclid au speculat asupra naturii și substanței stelelor și planetelor. Astronomi precum Eudoxus (contemporan cu Platon), a observat mișcările planetelor și ciclurile acestora și au creat un model cosmologic geocentric care va fi acceptat de Aristotel – model în general acceptat până la Ptolemeu, care a adăugat epiciclurile pentru a explica mișcările sigure. În sfârșit, către 250 i.Hr., Aristarh din Samos a postulat o teorie proto-heliocentrică, care nu a fost acceptată timp de 2 milenii, până la Copernic, preferat fiind modelul geocentric al lui Aristotel.

Școala platonică a promovat studiul astronomiei ca parte a filozofiei, întrucât mișcările cerești demonstrau ordinea și armonia Cosmosului. În secolul al 3-lea I.Hr., astrologia babiloniană a început să-și facă simțită prezența în Grecia. Astrologia a fost criticată de către filozofii elenistici. Totuși, noțiunile de Marele An (când toate planetele realizează un ciclu complet și se reîntorc la pozițiile lor relative) și eterna reîntoarcere au fost doctrine stoice care au admis fatalismul și divinația. În lumea elenistică termenii grecești astrologie și astronomie au fost în multe ocazii interschimbabili, dar din punct de vedere conceptual nu sunt același lucru.

Platon, despre astronomie, stipula că fenomenele planetelor ar trebui să fie descrise de un model geometric. Prima soluție a fost propusă de Eudoxiu. Aristotel a preferat o perspectivă fizică a problemei și a adoptat termenul de astrologie. Excentricele și epiciclurile au început să fie considerate ficțiuni utile. Pentru publicul larg distincția principiilor nu a fost evidentă și ambii termeni au fost acceptabili. Pentru practica horoscopului babilonian, termenii specifici erau ”apotelesma” și ”katarkhe” dar altfel aceștia se înscriau sensului dat de Aristotel termenului ”astrologia”. În compilația sa ”Etimologia”, Isidor din Sevilla a semnalat explicit diferența dintre astronomie și astrologie, o distincție asemănătoare fiind relevată și în textele scriitorilor arabi. Mai mult Isidor identificase două dimensiuni diferite în disciplina astrologică, pe care le-a numit astrologia naturală și astrologia superstitioasă.

Astrologia a fost larg acceptată în Europa medievală pe măsură ce textele elenistice și ale astrologilor arabi au fost traduse în latină. În Evul Mediu Târziu, acceptarea sau rejecția astrologiei în societate depindea cel mai adesea de mosul în care era receptată la curțile regale europene. Până la Francis Bacon, astrologia era respinsă sub motivul că aparținea mai degrabă metafizicii scolastice decât observației empirice.

O separație definitivă dintre astronomie și astrologie a intervenit gradual în secolele 17 și 18, când astrologia a fost considerată gradual de către elita intelectuală ca fiind o știință ocultă sau superstiție. Datorită istoriei comune de lungă durată, se întâmplă uneori ca astronomia și astrologia să fie confundate, uneori chiar și în zilele noastre.

Totuși, majoritatea astrologilor contemporani nu revendică astrologia ca fiind o știință dar o consideră ca o formă de divinație precum I-Ching, o artă, sau o parte a unei structuri de credință spirituală (influențată de neoplatonism, neopăgânism, teosofie și hinduism) Caracteristici distincte ale astronomiei și astrologiei Scopul principal al astronomiei este să înţeleagă fizica Universului.

Astrologii utilizează calculele astronomice pentru poziţiile corpurilor cereşti de-a lungul eclipticii şi intenţionează să coreleze evenimente celeste (aspecte astrologice, poziţii ale semnelor) cu evenimente de pe Pământ şi problematica umană. Astronomii utilizează consistent metoda ştiinţifică, presupoziţii naturalistice şi raţionamentul matematic abstract pentru a investiga sau a explica fenomene din Univers.

Astrologii utilizează raţionamentul mistic religios ca şi folclorul tradiţional, simbolismul şi superstiţia, amestecate cu predicţiile matematice, pentru a explica fenomene din Univers. Însă metoda ştiinţifică nu este riguros utilizată de astrologi. Aceştia practică disciplina lor pornind de la perspectiva geocentrică şi consideră universul în armonie, neschimbător şi static, în timp ce astronomii au pus metoda ştiinţifică la treabă pentru a dovedi că Universul nu are un centru fix, că este dinamic aşadar şi în expansiune permanentă.

Astrologii cred că poziţia stelelor şi planetelor pot determina personalitatea unui individ şi viitorul acestuia. Astronomii studiază de asemenea poziţia stelelor şi a planetelor dar nu au identificat nici o dovadă în sprijinul teoriilor astrologice. Psihologii – a căror bază este studiul personalităţii, deşi au generat mai multe teorii ale personalităţii, nici una dintre acestea nu se bazează pe predicţiile astrologiei. Atât astrologii cât şi astronomii consideră planeta noastră ca fiind parte integrantă a Universului, că Pământul şi universul sunt interconectate, iar nu distincte. Totuşi, astrologii creioneată un portret filozofic şi mistic al cosmosului, care ar avea o esenţă divină, metafizică şi supranaturală care influenţează activ evenimentele din lume şi vieţile personale ale oamenilor. Astronomii, membri ai unei comunităţi ştiinţifice, nu pot folosi explicaţiile religioase sau mistice în activitatea lor, indiferent de convingerile religioase personale.

Discursurile ştiinţifice trebuie să ofere explicaţii bazate pe legi ale naturii şi pe cunoaşterea măsurabilă, astfel încât imaginea rezultată explică că Pământul este o parte integrantă a Universului, obiectele cereşti sunt la fel de naturale ca cele de pe planeta noastră, având aceeaşi compoziţie şi controlate de exact aceleaşi forţe şi legi precum obiectele de pe Pământ. Divergenţe istorice Diferenţa dintre Astrologie şi astronomie a fost mult timp imperceptibilă, astrologia preluând o parte din cercetarea astronomică pentru a realiza predicţii cât mai exacte care să fie utilizate în astrologie. În Europa medievală cuvântul astronomia a desemnat ambele discipline, ca şi cum ar fi una singură, fără o reală distincţie; aceasta era chiar una dintre cele şapte arte liberale. Regii şi alţi conducători în general angajau astrologi de curte pentru a-i ajuta în luarea deciziilor în regatele lor, finanţând aşadar cercetări astronomice. Studenţii la universitatea de medicină erau iniţiaţi în astrologie ca parte a practicii medicale.

Astronomia şi astrologia s-au separat în intervalul dintre secolele 17 şi 19. Copernic nu a practicat, de pildă astrologia (dar nici astronomia empirică, munca sa fiind teoretică), dar cei mai importanţi astronomi de până la Isaac Newton au fost astrologi prin profesie precum Tzcho Brahe, Johannes Kepler şi Galileo Galilei. Newton, deşi a respins astrologia, s-a folosit de aceasta, precum şi contemporanul său Christian Huygens) pentru a creşte popularitatea comsmologiei mecaniciste carteziene din perioada Iluminismului. Relevanţă are şi dezvoltarea instrumentelor de calcul al timpului, iniţial create ca adjuvante în navigaţie; îmbunătăţirea măsurării timpului a făcut posibile predicţiile astrologice mai exacte, care puteau fi testate, şi care constant s-au dovedit a fi false!

La sfârşitul secolului al 18-lea, astronomia era una dintre ştiinţele majore ale modelului iluminist, utilizând recent codificata metodă ştiinţifică, şi era întru totul distinctă de astrologie.

Sfârșitul episodului 1.

Pentru că orice internaut al zilelor noastre vrea ”respect”,

cu respect vă așteptăm, foarte curând, la episodul 2 al poveștii unui război de 2000 de ani

dintre astronomie și astrologie!

Planetariul Baia Mare