Eclipsa ”totală” de Lună din dimineața de Luni 28 septembrie 2015 va debuta în Baia Mare la ora 3:12 (cu parțialul la 04:07) și va dura până la 8:23, cu maximum la ora 05:48. Eclipsele lunare totale sunt uneori numite ”sângerii”, datorită aspectului roșiatic pe care îl primește Luna.
Super Luna este Luna Plină sau Luna Nouă, atunci când acest satelit natural se află cel mai aproape de Terra, punct numit PERIGEU. O superlună arată cu 12 – 14% mai mare decât contrapartida sa Micro Luna.
În dimineața de 28 septembrie 2015, Superluna sau Perigeul lunar se va produce cu Luna la o distanță de aproximativ 356.900 km la ora 04.46 AM, iar la 05.48 va debuta Eclipsa Totală de Lună (faza de maxim). Peste numai două minute, la ora 05.50 vom avea Lună Plină.
ECLIPSA DE LUNĂ ROȘIATICĂ DIN 28 SEPTEMBRIE ÎN CONTEXTUL SUPER LUNII – ADICĂ LUNĂ PLINĂ ȘI LUNA LA PERIGEU
Perigeu și Apogeu: Orbita Lunii în jurul Terrei nu este un cerc perfect și o elipsă, cu o parte mai apropiată de Terra decât cea opusă. Punctul în care orbita Lunii este cea mai aproape de Terra este numit PERIGEU, iar punctul cel mai îndepărtat – APOGEU.
Aceasta înseamnă că distanța dintre Lună și Terra variază pe parcul unei luni și a anului. Distanța medie este de 382.900 km.
Atunci când Luna Plină sau Luna Nouă coincide cu Perigeul, este numită Super-Lună, Super Lună Plină sau Super Lună Nouă.
Microluna este, pe de altă parte, prezența la Apogeu, sau cea mai mare distanță de Terra, a Lunii Pline sau a Lunii Noi. Este numită uneori Mini-Lună, Mini-Lună Plină sau Mini-Lună Nouă.
SUPERLUNA nu este un termen astronomic oficial. Monetizarea acestui termen s-a realizat de către astrologul Richard Nolle, în 1979. Acest astrolog a definit SUPERLUNA ca fiind Luna Nouă sau Luna Plină ce survine când Luna se află la sau aproape de 90% din cea mai mare apropiere de Terra, pe orbita sa. Nici măcar nu este clar de ce a ales 90% – pentru definiția sa.
Fiind o definiție scrisă pe genunchi, nu există nici în prezent reguli oficiale privind cât de aproape sau departe trebuie să fie Luna pentru a se califica în finala concursului de Superluna – Microlună. Diverse stiluri utilizează definiții diferite, așa încât o Lună Plină clasificată ca Superlună de unii este trecută cu vederea și neglijată de alții.
Timeanddate.com utilizează următoarea definiție pentru Super Lună: O Lună Nouă sau o Lună Plină care survine atunci când Luna este situată la mai puțin de 360.000 km de centrul Terrei. Iar Microluna este Luna Plină sau Luna Nouă ce survine când Luna este la o depărtare mai mare de 400.000 km de Terra.
Termenul tehnic pentru o superlună este SISTEMUL PERIGEU-SyZyGy-Pământ-Lună-Soare. În astronomie termenul SyZyGy se referă la configurația în linie dreaptă a celor trei corpuri cerești.
Când Luna este aproape de nodurile lunare pe traiectoria sa de-a lungul SyZyGy, se produce o Eclipsă Solară Totală sau o Eclipsă Lunară Totală.
Pentru că este atât de apropiată de Terra, o Super Lună Plină arată cam cu 7% mai mare ca o Lună Plină obișnuită.
Când o comparăm cu o Micro-Lună, aceasta este cu 30% mai strălucitoare decât o Micro-Lună Plină și cu 16% mai luminoasă decât o Lună Plină obișnuită.
Lunile Pline ce survin înainte și după o Super Lună tind să pară mai mari și mai strălucitoare decât celelalte Luni Pline. Motiv pentru care unele surse le numesc, de asemenea, SUPER LUNI.
SUPER LUNILE ce survin în Emisfera Nordică iarna tind să pară mai mari decât Super Lunile ce survin în restul anului. În acest interval – de Iarnă – Terra este mai aproape de Soare, iar gravitația acestuia atrage Luna mai aproape de Terra, așa încât Super Lunile ce survin Iarna par mai mari decât Perigeele Lunare de vară.
Cea mai bună idee este să vă bucurați de Super Lună Plină după ce Luna răsare, când acest obiect se află chiar deasupra orizontului, dacă vremea permite asta. În această poziție Super Luna va arăta mai mare și mai strălucitoare decât atunci când este în înaltul cerului, pentru că puteți compara dimensiunea aparentă a Super Lunii cu elemente din peisaj – dealuri, clădiri, alte elemente din natură. Acest efect este numit iluzia lunară.
Mareele de pe Terra sunt în mare parte generate de atracția gravitațională a Lunii, de la un capăt la celălalt al Pământului. Gravitația lunară poate provoca mici fluxuri și refluxuri mareice continentale. Acestea sunt mai mari în timpul secvențelor de Lună Nouă și Lună Plină, pentru că Soarele și Luna sunt aliniate pe aceeași parte sau în partea opusă Terrei.
Deși alinierea Soarelui și a Lunii provoacă o ușoară creștere a activității tectonice, efectele Super Lunii pe Terra sunt neglijabile. Mulți cercetători au derulat studii și au concluzionat că Super Luna nu poate fi conectată cu dezastrele naturale.
Conform NASA, combinația Lunii aflată la Perigeu cu Luna Plină nu ar trebui să afecteze balanța energiei interne a Terrei, de vreme ce mareea lunară survine în fiecare zi. Există o mică diferență în forțele mareice exercitate de către atracția gravitațională a Lunii la perigeu. Totuși, diferența este prea mică pentru a deregla forțele naturale ale planetei noastre.
Sursa: http://www.timeanddate.com & http://www.planetariubm.ro
Traducere și adaptare:
Ciprian Crișan
