Astronomie vs. astrologie – calendarul astronomic versus calendarul astrologic

Constelațiile emisferei nordice sunt ilustrări encodate ale unor legende, povestiri deosebit de frumoase transpuse pe cer. Noi credem că Universul este viu, că semințele vieții se perindă prin Univers prinzându-se puternic acolo unde există condiții și rațiunea suficientă a dezvoltării vieții. Acest crez nu este neapărat utopic, nu include și nici nu exclude alte paradigme ce țin de existența spirituală a omului. Așa numitul război dintre astronomie și astrologie este o continuare nu a disputei universalelor, ci mai degrabă un efort al astronomiei de a se sustrage confuziei cu astrologia în conștiința audienței generale, a publicului larg.

Astrologia, în zilele noastre … este nu mai mult (credem noi!) decât o afacere, sperăm că veți admite asta. Nimeni nu-ți va spune ce ți se va întâmpla astăzi, așa moca, ca și cum te-ai duce la o ghicitoare benevolentă. Cine îți spune, îți spune pentru că e trendy, dă o culoare de fazan unor rubrici bine mediatizate, stârnește puțin umorul în tine și, una peste alta, chiar dacă ți se ghicește ziua în care vei muri, acea zi va fi extraordinară și palpitantă pentru tine (pen că e ultima, nu-i așa?), iar la sfârșitul ei, dacă nu se va întâmpla, înseamnă că … ai modificat istoria prin faptele tale! Aceasta este o opinie personală (oricine aș fi eu!), nu implică comunitatea științifică!

Astronomia este o știință care probabil intervine mult mai rar în viața Dumneavoastră, decât astrologia (care e mai băgăreață), însă este o știință limită, de graniță, care în fiecare zi oferă descoperiri noi, dovezi, fapte, cifre … La nivel fundamental, e construită pe modele cosmologice care sunt mai mult sau mai puțin viabile! Dar primează demontrația, chiar dacă uneori este vorba de reducerea la absurd și atât! La celălalt capăt al sforii este astrologia pentru care distincția între ipoteză și ipotenuză este minimă, uneori  un fel de vax albina! Veți spune că astronomia este prea complicată pentru a suscita interesul și că astrologia, pentru că se ocupă atât de mult de personalitatea și destinul individului, este mai bazată, mai pusă pe treabă, mai de actualitate. Admitem influențele pe care le poate avea Luna asupra Pământului … De ce să nu admitem alte influențe … mult mai depărtate … de la zeci de mii de ani lumină?

Acum a venit momentul să ne sustragem … și să reamintim că acest război se datorează numai unei confuzii latente, dar foarte actuale între astronomie și astrologie, prima o știință, a doua o pseudo-știință! Astronomii nu au nimic împotriva astrologilor … atâta timp cât nu sunt confundate cele două … să le spunem … discipline! Astrologii sunt un fel de magi, de proroci inspirați, de magi care prin calcule sofisticate, prin intuiție și viziuni pot atinge niveluri spirituale și zone condense de spiritualitate la care omul comun nu poate ajunge și vedea în viitor, în trecut … tot ce se poate întâmpla semnului tău! Astronomii sunt … în regulă, nu au puteri paranormale, nu sunt obicui, nici măcar omniprezenți! Ei nu citesc din cartea destinului, nu intră în contact cu lumi paralele, nici cu Shambala, nici cu orizonturi păgâne ale altor specii de îngeri, decât cele pe care le știm … deja! Astronomii sunt altceva! Dar ce este astronomia, rămâne de văzut în episodul următor. Până atunci, să vedem niște oarecari diferențe de calcul pozițional realizate de astronomi și astrologi!

În astrologia occidentală, Soarele este în fața BERBECULUI (ARIES) din 21 Martie și până pe 20 Aprilie. Dar în realitate (Zodiacul sideral), Soarele rezidă în prima constelație a zodiacului din 19 Aprilie și până în 14 Mai. În mod frecvent, constelația ARIES este notată cu trei stele, reprezentând coarnele berbecului dar stelele constelației Aries pot fi conectate alternativ pentru a ilustra un berbece sărind.

Soarele este în fața constelației TAURUS – TAURUL între 14 mai si 21 iunie (iar în Astrologie, între  21 Aprilie – 21 Mai). Următoarea constelație din zodiac este GEMINI  sau GEMENII, cu soarele în faţa acestei constelaţii din 21 Iunie şi până pe 21 iulie (în astrologie: 22 Mai – 21 Iunie). Constelaţia a fost numită după gemenii Castor şi Pollux, copii lui Zeus şi Leda. Următoarea constelaţie în zodiac este CANCER sau RACUL. Soarele staționează o perioadă foarte scurtă în această constelație: între 21 iulie și 11 august (în Astrologie: din 22 iunie până în 22 iulie). Constelatia RACUL  este reprezentată ca un ”Y” întors și pentru mulți ea nu seamană ca reprezentare cu un rac. Racul este mic și abia perceptibil. Arealul RACULUI poate fi recunoscut cel mai bine prin poziția sa între Gemeni și Leu.

În vremurile stravechi, Soarele atingea cea mai nordică poziție (Solstițiul de vară) în aceasta constelație. Ciclul corespondent al latitudinii Pământului, unde Soarele apare direct deasupra în acel moment este cunoscut ca ”Tropicul Cancerului” (Tropicul Racului). Dar în timpul precesiei echinoctiilor, Soarele este acum localizat în TAUR la Solstițiul de Vară.

Dupa micul, și abia vizibilul RAC, urmează o constelație mare și evidentă: LEUL.  Soarele staționează în această constelație din 11 august și până pe 17 septembrie (in Astrologie: 23 iulie -23 august). Constelatia contine cateva stele stralucitoare, precum Regulus si reprezentarea sa vorbeste de la sine. Asterismul stelelor marcate mai este numit si: ”SECERA”. Aceste stele reprezinta capul si coama LEULUI.

Apoi, Soarele va ajunge in constelatia: ”Virgo” sau FECIOARA, punct care indică al doilea echinoctiu, cunoscut ca si punctul echinoctiului de toamna (pentru emisfera nordica). Soarele se află în constelatia ”Fecioara” intre 17 Septembrie – 31 Octombrie (in Astrologie: 24 August – 23 Septembrie). Este una dintre cele mai mari constelatii pe cer si poate fi desenata in mai multe moduri. În formula clasică zeița greacă Persefona poartă un snop de grâu în mana stangă, marcat de strălucitoarea stea ”Spica”. Persefona este fiica lui Zeus și zeița greacă a cerealelor și fertilității: ”Demeter”.  În lunile septembrie și octombrie, constelația este prezentă pe cer numai ziua. Este vizibilă însă noaptea în lunile de primavară, când terenurile agricole sunt însămânțate. Iar în august, cand constelația dispare în crepuscul, timpul recoltei a venit din nou! Conform altei interpretari, constelația o reprezintă pe ASTREA, fata lui Zeus și Temis, respectiv pe ZEIȚA JUSTIȚIEI … interpretare interesantă datorită proximității în zodiac a constelației ”Libra” sau ‘BALANȚA.

Setul de scări a fost considerat a ilustra o BALANȚĂ, ținută de fecioara ASTREA și simbol al justitiei. Soarele este in fata acestei constelatii din 31 octombrie si pana in 23 noiembrie (în ASTROLOGIE: 24 Septembrie – 23 Octombrie). Balanța este singura figură care nu personifică o făptură în Zodiac și a fost adăugată mai recent. Balanța este cea mai tânără constelație a zodiacului, deoarece talerele balanței au fost inițial văzute ca și clești ai ”Scorpionului” (sau SCORPIUS), care este următoarea constelație din zodiac.  Soarele stă puțin timp în această constelație: din 23 noiembrie în 30 noiembrie (dar în Astrologie: 24 octombrie -22 noiembrie). Cu toate acestea, este o constelație mare și impresionantă, cel mai adesea localizată în emisfera sudică. Partea de jos a constelației nu poate fi vazută din multe locuri ale emisferei nordice. Considerată în reprezentarea integrală, acesta chiar corespunde imagistic unui scorpion, pregătit de atac. In fundalul acestei constelații, sunt vizibile nebuloase și norii de gaz ai Caii Lactee.

Alături de cele 12 constelații originale, granițele unei a 13-a constelații au fost trasate de astronomi în cadrul zodiacului: Constelatia ”Ophiuchus” sau ”OMUL CU SARPELE”. Soarele se află în fața acestei constelații din 30 noiembrie și până în 18 decembrie. Din această cauză, constelația este de asemenea numită al 13-lea semn (Să fie cu noroc, zicem noi!). Ofiucus este reprezentat ca un bărbat purtând un șarpe. Interpunerea corpului său fracționeaza constelația șarpelui Serpens în două părți, care sunt totuși considerate ca o singură constelație.

Dupa aceea, Soarele ajunge in constelatia: ”Sagittarius” or ”Sagetatorul”. Soarele rămâne în această constelație din 18 decembrie și până pe 19 ianuarie (în Astrologie: 23 noiembrie – 21 decembrie). Săgetătorul are aparența puternică a unei figuri zvelte, ARCAȘUL, desemnându-și ținta în direcția ”Scorpionului” (știe el ce știe, nu-i așa?). Și daca includem alte câteva stele strălucitoare, ARCAȘUL pare a avea un trup de cal.

Din 19 ianuarie și până în 16 februarie, Soarele se află în constelația ”CAPRICORN” sau ”Țapul cu coarne” (în Astrologie: 22 decembrie – 20 ianuarie). Aceasta constelație este una dintre cele mai puțin vizibile pe cer, alaturi de ”Cancer-RAC”, dar în ciuda acestui fapt, este una dintre cele mai vechi constelații care au fost identificate. A fost considerată dintotdeauna foarte importantă, pentru că Soarele atingea cea mai sudica poziție, care este cunoscută în emisfera nordică ca și Solstițiul de Iarnă, după care zilele devin lungi din nou. Linia pe Pamant, unde soarele este direct deasupra este numita ”Tropicul Capricornului”.  Cauzat de ”precesia echinocțiilor”, solstițiul de iarnă are loc în mod curent când Soarele este în constelația Săgetător. Constelatia este de asemenea numita: ”Țapul de mare”, deoarece se află într-o zonă, cunoscută sub denumirea de: ”MAREA”. Iată de ce constelația este adesea ilustrată ca un țap cu o coadă de pește.

Dupa CAPRICORN urmează larga dar puțin impozanta constelație ”Aquarius” sau VĂRSĂTORUL. Soarele se află în această constelație din 16 februarie până în 12 martie (în Astrologie: 21 ianuarie- 19 februarie). Aquarius este una dintre cele mai vechi constelații din Zodiac. Încă din timpuri străvechi, aceasta constelație marca începutul sezonului ploilor. Reprezintă un om cu o galeată din care se scurg fire de apă. Exista și o cale alternativă de a conecta stelele constelației Aquarius, în care este reprezentat alergând în timp ce poartă un vas din care este vărsată apa.

În sfârșit, Soarele ajunge în constelația zodiacală ”Pisces” sau ”PEȘTI”. Punctul echinocțiului de primavară este în prezent localizat în cadrul acestei constelații. Echinocțiul survine din nou pe 20 martie, dar cu aproximativ 6 ore mai tarziu decat în anul anterior.  Ca rezultat, la fiecare 4 ani, echinocțiul se va deplasa cu o zi,  dar din cauza introducerii unei convenții echinocțiul va surveni tot în jurul datei de 20 martie. Soarele este în fața constelației PEȘTI din 12 Martie și până în 19 aprilie (în Astrologie: 20 Februarie – 20 Martie). Este o constelație lungă, conținând însă numai stele puțin vizibile. Constelatia ilustrează doi pești, înotând, depărtându-se unul de celălalt. Dar cozile pestilor sunt legate de acelasi punct sub ecliptica, cu o coarda de lungime mare. Urmând PEȘTILOR, Soarele va ajunge din nou la începutul zodiacului reluând același ciclu…

Sfârșitul episodului 3. Pentru că orice internaut al zilelor noastre vrea ”respect”, cu respect vă așteptăm, foarte curând, la episodul 4 al poveștii unui război de peste 2000 de ani, dintre astronomie și astrologie!

Planetariul Baia Mare

Zodiacul între ASTRONOMIE și ASTROLOGIE

Soarele a jucat dintotdeauna un rol important în multe dintre culturile vechilor civilizații antice. Pozitia sa variabilă față de celelalte stele a avut o semnificație specială. Oamenii nu știau atunci că PĂMÂNTUL este cel care își schimbă poziția, iar nu SOARELE.

In ANTICHITATE și în perioada EVULUI MEDIU, omul înclina spre o viziune GEOCENTRICĂ asupra lumii. GEOCENTRISMUL este teoria inițiată de către Aristotel și dezvoltată mai tarziu de către Hiparch și Ptolemeu, care conferea Pământului statutul de CENTRU AL UNIVERSULUI.

In 1543, Copernic a publicat cartea: ”De Revolutionibus Orbium Coelestium”, care includea referințe asupra HELIOCENTRISMULUI.  Viziunea Heliocentristă asupra lumii a devenit cunoscută când Galileo Galilei și Johannes Kepler au apărat această teorie, oferind date științifice doveditoare. Heliocentrismul, este teoria care poziționează SOARELE în centrul Universului, cu toate corpurile cerești orbitând în jurul său, sau poziționează Soarele în centrul SISTEMULUI SOLAR, cu planetele orbitand în jurul SOARELUI. Din punct de vedere stiintific nu putem alege între cele doua modele, pentru ca nu putem defini UN PUNCT DE REFERINTA STABIL ÎN UNIVERS.

Reflectând asupra mecanicii clasice, care asuma un sistem de referință absolut, Soarele și planetele sale orbitează față de CENTRUL LOR COMUN DE GRAVITATIE (Barycenter=centru de masă).  Centrul de masă este pozitionat foarte aproape de SOARE sau chiar in interiorul acestuia incat se poate spune ca Heliocentrismul este mai corect ca teorie decat Geocentrismul.

Soarele și Pământul se mișcă unul față de celălalt pe un plan eliptic. Văzut de pe Soare, acest plan conține orbita exactă a Pământului în jurul Soarelui. Dar privit de pe Pămant, acest plan este reprezentat de traiectoria aparentă pe care o urmează Soarele în timpul anului.

Zodiacul denota ciclul anual al miscarii aparente a Soarelui pe cer, printre Constelatii. Zodiacul are o vechime de peste 5000 de ani și este recunoscut ca fiind primul sistem cunoscut de coordonate ale cerului. După vechile tradiții astrologice, CALEA APARENTĂ A SOARELUI PE CER a fost împărțită în 12 zone egale sau Semne, cu o longitudine de 30 de grade. Desi, practic, oricare dintre semne poate servi ca punct de plecare al zodiacului, debutul zodiacului a fost preferat cu Soarele la început (Emisfera Nordica) în PUNCTUL ECHINOCTIULUI DE PRIMĂVARĂ. Punctul Echinoctiului de Primavara a fost in semnul (sau constelația): Aries-Berbecul.

Pe parcursul unui an, Soarele traversează toate semnele (sau constelațiile) de pe ecliptică. Aceste constelatii reprezinta personaje umane sau animale, motiv pentru care această zonă a Constelațiilor a fost numită Zodiac (din grecescul  Zooion = ciclul sau calea animalelor).

Spre deosebire de semnele zodiacului în astrologie, care au toate 30 de grade în dimensiune, constelațiile astronomice variază în dimensiuni. Oficial Soarele parcurge într-o lună fiecare constelatie, dar în realitate, aceasta se întamplă într-un interval mai larg sau mai redus.

In antichitatea timpurie, Punctul Echinocțiului de primăvară într-adevăr rezida în constelația Aries-Berbecul. Dar, de-a lungul anilor… și vorbim de o durată multimilenară, punctul echinocțiului de primăvară a avansat.

Punctul echinocțiului de primăvară se modifică față de Soare cu o rată de 50.3 secunde de arc în fiecare an, astfel încat acum Soarele rezidă în Constelatia Peștilor. Și an de an, Soarele avansează spre constelația Vărsător. Avansul punctului echinocțiului de primăvară este cauzat de mișcarea de precesie a axelor Pământului, de asemenea numită: ”precesia echinocțiilor.”

Un echinoctiu este momentul în timp în care centrul Soarelui se află exact deasupra ecuatorului Pământului. În acel moment, Soarele se afla la unul din cele două puncte de opoziție pe sfera cerească, unde ecuatorul ceresc și ecliptica se intersectează.

In prezent, Pământul are o inclinare a axei de 23.5 grade , corespunzatoare unghiului dintre Ecuator și ecliptică. Înclinarea axei Pământului variază între 22.1 si 24.5 grade, într-o perioadă de 41.000 de ani (fenomenul numit  ”oblicitate”). Precesia este schimbarea lentă și continuă a orientării axei Pământului. Această mișcare este cauzată de forțele gravitaționale ale Soarelui și Lunii asupra zonei ecuatoriale a Pamântului în rotație (Pământul nu este o sferă perfectă, ci un sferoid turtit).  Este ca o miscare a unui titirez. Din cauza precesiei și oblicității, axa Pământului urmează acum o formă conică cu o rază unghiulară de 23.5 grade, în jurul polului ecliptic.

Ciclul precesiei se realizează într-o perioadă de 25.800 ani și consecința este o deplasare polară și schimbarea polilor pe bolta cerească.

Astfel, în jurul anului 2800 I.Chr, ‘Thuban’ or ‘alfa Draconis’ a fost steaua polului Nord. În prezent, Polul Nord ceresc este la o depărtare de numai un grad față de ”Polaris” sau ”alfa Ursae Minoris”. Viitoarele stele polare sunt: către anul 4145: ”Errai” sau ”gamma Cephei”, pe la 7530: ”Alderamin” sau ”alpha Cephei” și in jurul anului 14000, ”Vega” sau ”alpha Lyra”, însă niciodată mai aproape de 5 grade față de pol. În jurul anului 27.800, ”Polaris” va indica din nou polul nord.

În ciuda modificării punctului echinocțiului de primavară, Astrologia a preferat sa rețină clasificarea originală, astfel că Soarele ”oficial rezidă” și acum în ”Aries-Berbec”, la începutul primăverii.

Sfârșitul episodului 2. Pentru că orice internaut al zilelor noastre vrea ”respect”, cu respect vă așteptăm, foarte curând, la episodul 3 al poveștii unui război de peste 2000 de ani, dintre astronomie și astrologie!

Planetariul Baia Mare