TRANZITUL LUI MERCUR PE DISCUL SOLAR LA COMPLEXUL ASTRONOMIC BAIA MARE

Luni, 9 mai 2016, între orele 14.00 – 20.00, sub rezerva unui cer senin, cu Soarele ”la vedere”, Complexul Astronomic Baia Mare organizează o sesiune de observații astronomice, cu prilejul unui eveniment astronomic destul de rar și spectaculos: TRANZITUL PLANETEI MERCUR PRIN FAȚA DISCULUI SOLAR.

Accesul va fi liber la acest eveniment, iar observarea fenomenului astronomic se va face cu ajutorul noului telescop solar alfa, telescopul Meade cu filtru solar, alte câteva telescoape mici cu filtru, ochelari de eclipsă iar asistența tehnică la acest eveniment va fi oferită de personalul de specialitate al planetariului și de către invitați.

Tranzitul planetei Mercur se produce la momentul pasajului acestei planete între Pământ și Soare. Planeta este vizibilă sub forma unui punct mic negru traversând prin fața discului solar – având ca punct de observație Terra.

Având o frecvență ceva mai mare (13 – 14 asemenea evenimente la 100 de ani) decât tranziturile lui Venus, datorită apropierii mai mari de Soare a planetei Mercur – cu o revoluție mai scurtă în raport cu Venus.

Tranziturile lui Mercur se produc fie în luna mai (la intervale de 13 sau 33 de ani), fie în luna noiembrie (la fiecare 7, 13 sau 33 de ani). Ultimele tranzituri ale lui Mercur datează din 2003 și 2006, iar după TRANZITUL LUI MERCUR DIN 9 MAI 2016, următorul asemenea eveniment se va produce în noiembrie 2019. În timpul tranzitului din Mai, Mercur este aproape de afeliu și are un diametru unghiular de 12 secunde de arc.

Prima observație asupra unui tranzit a lui Mercur datează din 7 noiembrie 1631 și i se datorează lui Pierre Gassendi, după ce acest eveniment fusese prezis de Johannes Kepler.

Câteva informații despre planeta Mercur.

Mercur este cea mai apropiată planetă de Soare și tocmai datorită proximității sale nu este ușor de observat, decât la amurg. Pentru fiecare două orbite ale Soarelui, Mercur realizează trei rotații în jurul axei sale și până către anul 1965 se credea că aceeași față a planetei este constant expusă spre Soare. De treisprezece ori într-un secol, Mercur poate fi observat de pe Terra traversând prin fața Soarelui într-un eveniment numit tranzit, cel mai apropiat ca timp fiind cel de pe 9 mai 2016.

Observată pentru prima oară în secolul 14 î.Chr de către astronomii asirieni, planeta Mercur are un diametru de 4.879 km, iar ca masă un raport de 0,06 mase terestre, distanța orbitală este de 0,39 unități astronomice, iar perioada orbitală de 88 de zile. Temperatura de la suprafața acestei planete variază între – 173 și 427 grade Celsius.

Un an pe planeta Mercur are o durată de doar 88 de zile. O zi solară pe Mercur durează 176 de zile terestre, în timp ce o zi siderală durează 59 de zile terestre. Rotația planetei Mercur a încetinit de-a lungul timpului apropiindu-și perioada de cea a orbitei în jurul Soarelui.

Mercur deține de asemenea cea mai mare excentricitate orbitală în comparație cu celelalte planete, cu o distanța față de Soare ce variază între 46 și 70 milioane de kilometri.

Mercur este și cea mai mică dintre planetele sistemului solar. Fiind una dintre cele 5 planete vizibile cu ochiul liber, lungimea ecuatorului său este de numai 4.879 km, comparată cu cea de 12.742 km a ecuatorului terestru.

Mercur este a doua cea mai densă planetă. Fiecare centimetru cubic are o densitate de 5,4 grame, doar Terra având o densitate mai mare. Densitatea mare a acestei planete se datorează compoziție sale de rocă și metale grele.

Nucleul metalic al lui Mercur reprezintă aproximativ 42% din masa sa, în comparație cu 17 %, câte reprezintă nucleul terestru în raport cu masa planetei noastre. Mercur are încrețituri (cute). Pe măsură ce nucleul de fier al planetei s-a răcit și s-a contractat, suprafața planetei a devenit încrețită. Aceste cute pot avea o înălțimi de aproape o jumătate de km și o lungime de sute de kilometri.

Mercur este doar a doua cea mai fierbinte planetă din sistemul solar. Deși este poziționată mai departe de Soare, Venus experimentează temperaturi mai mari. Suprafața orientată către Soare a planetei Mercur poate atinge temperaturi de 437 grade Celsius, în timp ce fața opusă Soarelui ajunge la temperaturi de – 173 grade Celsius. Această variație foarte mare se datorează absenței unei atmosfere care să regleze temperatura.

Mercur este planeta cu cele mai multe cratere din sistemul solar. Spre deosebire de alte planete, care s-au auto-vindecat în timp prin intermediul proceselor geologice, suprafața lui Mercur este brăzdată de cratere, datorate multiplelor impactări cu comete și asteroizi. Cele mai multe cratere mercuriene au fost denumite după scriitori și artiști celebri. Orice crater cu un diametru mai mare de 250 km, este numit bazin. Bazinul Caloris este cel mai mare crater de impact de pe Mercur, cu un diametru de 1.550 km și a fost descoperit în 1974 de către sonda Mariner 10.

Numai două sonde au vizitat vreodată această planetă, asta datorită proximității față de Soare. În anii 1974 și 1975, Mariner 10 a survolat această planetă de trei ori, timp în care a reușit să cartografieze aproape jumătate din suprafața acestei planete. Pe 3 August 2004, sonda Messenger a fost lansată de la Cape Canaveral și aceasta a fost prima navă ce a vizitat Mercur după anii 70.

Mercur prezintă o gravitație de numai 38% din cea terestră, fiind mult prea redusă pentru a reține o atmosferă.

Mercur a fost numit după mesagerul zeilor romani, Mercur. Data descoperirii acestei planete este imprecisă fiind cu siguranță cunoscută înaintea primei mențiuni istorice, de către sumerieni către anul 3000 î.Chr, fiind cunoscută migrarea cunoștințelor sumeriene către asirieni.

Complexul Astronomic Baia Mare