Ce a fost SN 1961V?

Acolo sus în cer! Este o supernova! Este o erupție luminoasă a unei variabile albastre! Ei bine, nu suntem siguri …   În iulie 1961, o stea din galaxia în spirală NGC 1058 a explodat, dar după un model clasic. A fost nevoie de câteva luni bune până când strălucirea acesteia a atins punctul culminant, la fel cum declinul lin s-a produs pe un platou temporal de trei ani de zile.

Liniile spectrale înguste au revelat o expansiune lină a velocității de 2000 km/s. Unii au propus înscrierea unei supernove neobișnuite. Alții au acreditat ideea unei erupții energetice speciale a unei variabile albastre luminoase (LBV) de tip Eta Carinae. Fritz Zwicky a numit-o ”Supernova de tip V” care desemna o supernova numai prin nume, dar putea fi orice altceva …

Timp de 50 de ani, astronomii au încercat să înțeleagă dacă acest eveniment a fost o supernova „fake”. Preocuparea principală a acestui efort a constituit-o identificarea naturii acestei stele înainte de erupție. Galaxia gazdă oferă aspectul unei galaxii spirală și a reprezentat o țintă tentantă pentru multe observații cu mult timp înainte de erupție. Aceasta a permis astronomilor utilizarea imaginilor de arhivă pentru a determina proprietățile stelei părinte. Și ce păcăleală a fost. Steaua are o magnitudine absolută aproape de -12! Chiar și Eta Carinae, una dintre cele mai masive stele cunoscute în prezent, are o magnitudine de numai -5,5.

Această luminozitate extremă i-a condus pe astronomi către estimările inițiale că ar avea o masă echivalentă cu 2.000 de mase solare! Chiar dacă această estimare este cu siguranță incorectă, ea totuși arată cât de mare a fost progenitorul lui SN 1961V. Cele mai actuale estimări îl poziționează la o scară cu masa între 100-200 mase solare.

O diferență cheie între o supernova și o erupție o dă rămășițele. În cazul unei supernova, este de așteptat ca rezultatul să fie o stea neutronică sau o gaură neagră. Dacă obiectul ar fi fost o erupție, chiar una foarte mare, steaua ar trebui să fi rămas intactă. Din aceste considerente, mulți astronomi au încercat să înspecteze resturile.

Totuși, datorită învelișului de gaz și praf create în oricare dintre aceste două scenarii, scanarea obiectelor s-a dovedit a fi o provocare. În timp ce înainte de eveniment, vinovatul stătea acolo ca un nod în gât, rămăşiţa se pierde într-o ceaţa altor stele.   Multe telescoape şi-au ales ca scop scotocirea acestei zone în sensul studiului rămăşiţei, inclusiv puternicul Hubble, dar multele încercări au rămas neconcludente. Recent, telescopul spaţial Spitzer a primit sarcina să studieze regiunea şi – deşi acesta nu a fost destinat studiului stelelor individuale – vizorul său pentru infraroşu îi permite să pătrundă cu vederea dincolo de pătura de praf şi să identifice potenţial sursa responsabilă. Dacă se află acolo o sursă intensă IR, ar putea însemna că steaua a supravieţuit şi că supernova a fost cu adevărat un impostor.

Această tentativă de identificare a fost recent realizată de către o echipă de astronomi de la Universitatea de Stat Ohio, condusă de Christopher Kochanek. După inspecţie, echipa nu a putut conclude că a identificat o sursă cu suficientă intensitate care să fi supravieţuit unui eveniment SN1961V. Aşa încât, echipa a concluzionat că evenimentul definit de Zwicky ca ”supernova impostor” a fost într-adevăr un impostor de supernova.

Echipa a comparat acest eveniment cu o altă supernova recentă, SN 2005gl, care de asemenea a avut un progenitor supermasiv și a fost observată înainte de detonare. Studiile anterioare privind această supernova au sugerat că, puțin înainte de explozia propriu zisă, steaua a cunoscut o fază heavy de pierdere a masei. Dacă un scenariu similar s-a produs cu 1961V, s-ar putea astfel explica neobișnuita expansiune în velocitate.

În această perioadă, steaua se poate cutremura feroce, imitând erupțiile LBV, ceea ce ar putea explica platoul pre-nova. În vreme ce comparația se bazează pe un singur caz similar, ea subliniază necesitatea ca studiile asupra progenitorilor SN să evolueze de la simple tentative pentru a obține imagini clare ale stelei, pentru a monitoriza comportamentul acesteia în anii dinaintea exploziei. Probabil că studiile și observațiile viitoare vor oferi simulări teoretice îmbunătățite și numeroasele sondaje vor achiziționa suficiente date înaintea unei erupții stelare pentru a suprinde mai bine comportamentul acestor monștri.

Sursa: UniverseToday Legendă imagine: NGC 1058. Image credit: Bob Ferguson and Richard Desruisseau/Adam Block/NOAO/AURA/NSF

Crișan Petru Ciprian

Despre PLANETARIU BAIA MARE

Planetariul din Baia Mare, primul planetariu public din România, și unicul din Transilvania, de mai bine de o jumătate de secol - este un portal cosmic ce vă pune în contact cu Universul. Din 2015 - cel mai modern planetariu analogic din România, iar din 2020 completat cu un planetariu digital - în cadrul Muzeului de Științe Astronomice Baia Mare. Spectacol și cunoaștere într-un singur loc!
Adaugă la favorite legătură permanentă.

Comentarii

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.