MARI MISTERE ALE COSMOSULUI – SATURN!

După Terra și – probabil – Marte, Saturn ar putea fi cea mai notabilă lume din sistemul nostru solar, datorită sistemului său unic și extraordinar de inele.

Aceste inele însă, nu sunt altceva decât partea vizibilă a icebergului, atunci când vine vorba de stranietatea și minunile legate de această planetă. Încă din 2004, Sonda Cassini a NASA a observat detaliat planeta Saturn, inelele și lunile sale. Misiunea Cassini ajută la rezolvarea unora dintre cele mai mari mistere ale lui Saturn, iar acestea sunt următoarele:

DE UNDE PROVIN ACELE INELE?

Deși celelalte trei planete gigante gazoase din sistemul nostru solar – Jupiter, Uranus și Neptun – au de asemenea inele, nici una nu are inele atât de dense, de groase și atât de plăcute ochiului, precum Saturn.

Aceste benzi constituite majoritar din particule de gheață încep la 6.437 km deasupra ecuatorului lui Saturn și se extind până către 120.700 km în spațiu. Numeroase lacune sunt prezente în inele, sculptate de micile luni sau de către interacțiunile gravitaționale cu corpuri orbitale mult mai îndepărtate.

Interesant, inelele pot fi tinere, adică relativ vorbind, cu o vârstă de doar câteva sute de milioane de ani. Sau ar putea data încă de la nașterea lui Saturn, adică peste patru miliarde de ani.

”Nu cunoaștem cum s-au format aceste inele, sau de cât timp sunt ele prezente”, a spus Carolyn Porco, șeful echipei științifice de investigații Cassini și director al Laboratorului Central de Operații CASSINI, de la Institutul de Știința Spațiului din Boulder, Colorado.

Cercetătorii cred că materialul inelelor ar putea avea una din două origini: distrugerea unei luni, zdrobită de gravitația lui Saturn sau spulberată de impactul cu o cometă, sau rămășițe antice din vremea formării lui Saturn.

Înțelegerea proceselor care creează structura inelelor ar putea aduce lumină asupra formării discurilor în întreg universul. ”Aici avem un loc, cel mai apropiat, în care găsim o analogie valabilă pentru toate sistemele disc din cosmos”, a spus Porco. ”Analogia cuprinde alte sisteme solare pe care le cunoaștem și sunt în formare, dar este valabilă și în ce privește spiralele de trilioane de ori mai mari în dimensiune, ce cuprind stele, gaze și praf, pe care le numim galaxii în spirală”

FURTUNI GIGANT

Comparat cu alte gigante gazoase, și mai ales cu Jupiter, cel mai apropiat vecin al lui Saturn, ca dimensiune, lumea inelată are aspectul unui complex de benzi de nori bej. În mod normal, așa este; în decembrie, anul trecut o uriașă furtună albă a erupt în emisfera nordică a planetei.

Astronomii au observat că cea mai puternică dintre aceste furtuni reapare o dată la treizeci de ani, pe o scară de observații în urmă de 180 de ani, a precizat Porco. Un an pe Saturn este egal cu 30 de ani tereștri, sugerând o serie de conexiuni sezoniere cu aceste furtuni. Dar dacă această ipoteză ar fi fost valabilă, marea furtună care bântuie acum ar fi trebuit să survină doar în 2020.

Originea și sursa finală a puterii acestor furtuni masive este necunoscută. ”Aceste furtuni poartă foarte multă energie în ele”, a precizat Porco. ”Acestea ne-ar putea da indicii fundamentale asupra diferențelor de acțiune dintre atmosferele planetelor gigante și atmosferele planetelor precum Terra sau Venus”.

MISTERIOSUL HEXAGON POLAR

În anii 1980, sonda Voyager aflată în trecere a surprins un surprinzător tipar de nori deasupra polului nord al lui Saturn. Cassini i-a urmat, în anii din urmă, apropiindu-se și fotografiind acest fenomen atmosferic cu formă hexagonală, care ar putea cuprinde prin dimensiunea sa patru planete de mărimea Terrei.

Cercetătorii au simulat hexagonul și alte forme poligonale prin învolburarea apei lichide într-un tanc, cu viteze diferite, sugerând că ”hexagonul lui Saturn, ar putea fi o ciudățenie a mecanicii fluidelor pe un corp în rotație”, a spus Porco. În ciuda acestei explicații, remarcabila longevitate și stabilitate a acestui curent va continua să dea bătăi de cap oamenilor de știință și în anii ce vor urma.

MISTER BONUS: ALUNGIREA UNEI ZILE

Surprinderea lungimii unei zile pe Saturn – sau oricare altă planetă gigantă de gaz, este păcălitoare. Spre deosebire de o planetă telurică cu sol tare și peisaje, modelele de nori de pe o planetă gigant de gaz nu reprezintă neapărat mișcarea de rotație internă, a interiorului și a miezului.

Pentru a compensa, cercetătorii înregistrează ritmul de emisii radio naturale generate de planetă. O asemenea tehnică a funcționat foarte bine pentru Jupiter și pare să funcționeze și pentru Saturn, conform datelor de la Voyager. Cu toate acestea, măsurătorile lui Cassini din 2004 au indicat o misterioasă zi mai lungă cu vreo șase minute.

Cel mai recent studiu a arătat că câmpul magnetic al lui Saturn, care produce semnalele radio, nu rămâne în sincron cu rotația planetei.

Global, cercetătorii au trebui să folosească media datelor de la Pioneer, Voyager și Cassini pentru cea mai bună estimare: zilele saturniene durează 10 ore, 32 minute și 35 de secunde (plus sau minus 13 secunde).

O estimare destul de precisă. De-a lungul unui an saturnian, totuși, acea marjă a erorii poate adăuga cam 5 zile în plus sau în minus unui calendar spațial, fapt care ar destrăma complet un planificator meticulos.

Sursa: SPACE.COM

Crișan Petru Ciprian