Etichetă: Terra

Niciun comentariu

Program special de vizitare la sfârșit de lună ianuarie 2026

  de

Întrucât ziua de 24 ianuarie (2026) este zi liberă nelucrătoare prin lege, Muzeul de Științe Astronomice Baia Mare nu va avea program cu publicul, însă Duminică – 25 ianuarie 2026, PLANETARIUL este deschis și vă așteaptă să-l vizitați.  Planetariul, indiferent de vremea de afară, vă oferă un cer minunat de zi și de noapte, fără poluare luminoasă, nebulozități și ozeneuri. De pildă, Duminică, 25 ianuarie 2026, Luna – foarte aproape de primul său pătrar, va fi vedeta serii, fiind prezentă pe cer încă de la apusul Soarelui, în zona sud-estică, urcând lent spre sud. Faza lunară în care ne aflăm promite observații în detaliu ale reliefului lunar și a unui aspect variabil cenușiu al Lunii, produs de lumina solară reflectată de Pământ.  De departe fie spus, din seria planetelor vizibile cu ochiul liber, cele mai categorice prezențe vor fi și în această noapte Jupiter și Saturn (dar vom verdea unde READ MORE … Continuare …

Niciun comentariu

EVENIMENTELE ASTRONOMICE ALE LUNII IULIE 2017

  de , ,

EVENIMENTELE ASTRONOMICE ALE LUNII IULIE 2017 PE CERUL BĂII MARI 1 iulie 2017 Roiul stelar deschis IC 4756, din constelația Serpens este bine plasat pentru observații astronomice, atingând cel mai înalt punct pe cer către miezul nopții (ora locală). Din Baia Mare, acest obiect va fi vizibil întreaga noapte, devenind vizibil către ora 23:15, la 39 grade deasupra orizontului sud-estic. Va dispărea în lumina zorilor către ora 93:46, la 38 de grade deasupra orizontului sud-vestic. Cu o magnitudine de 5.0, IC 4756 este prea difuz pentru a fi perceput cu ochiul liber, însă ar putea fi observat cu binoclul sau un telescop mic. Cometa 71P/Clark la periheliu. Această cometă atinge punctul său cel mai apropiat de Soare, la o distanță de 1,59 unități astronomice. Din Baia Mare nu va fi ușor de observat, de vreme ce rezidă atât de departe spre sud, încât nu va răsări niciodată pe o poziție READ MORE … Continuare …

Niciun comentariu

UN CAZ DE MODESTIE COSMICĂ – VIAȚA ÎN UNIVERS TREBUIE CĂUTATĂ ÎN TOATE FORMELE POSIBILE

  de , ,

”Sunt multe motive pentru a fi modest”, obișnuia să-mi spună mama în copilărie. Dar după câteva decenii de activitate ca astronom, pot adăuga un alt motiv: bogăția universului din jurul nostru. Înaintea dezvoltărilor astronomiei moderne, oamenii tindeau să conceapă lumea fizică centrată pe OM. Soarele și stelele erau considerate a se roti în jurul Terrei. Deși era, retrospectiv, o perspectivă naivă, acesta este un punct de start natural. Copiii, la o vârstă fragedă, au tendința de a gândi lumea centrată pe ei. Dezvoltarea lor portretizează cumva o miniatură accelerată a istoriei umane. Pe măsură ce cresc, se maturizează și obțin o perspectivă mult mai complexă. Similar, observarea cerului ne atrage atenția asupra imaginii de ansamblu și ne învață să fim modești. Acum știm că Terra nu este situată în centrul Universului, pentru că planeta noastră orbitează Soarele, care se rotește în jurul centrului galaxiei Calea Lactee, care și acesta se READ MORE … Continuare …

Niciun comentariu

CENTURILE VAN ALLEN ŞI MAREA EVADARE A ELECTRONILOR!!!

  de ,

 În timpul anilor 1950 și chiar înainte de începutul ”Cursei Spațiale”, oameni de știință precum Kristian Birkeland, Carl Stormer și Nicholas Christofilos au început să acorde atenție unei teorii ce implica un inel de particule încărcate prizoniere în jurul Terrei. Această gogoașă de plasmă ținută pe loc de către câmpul magnetic al planetei noastre a fost mai târziu confirmată de către primele trei misiuni Explorer coordonate de către Dr. James Van Allen. Alimentate probabil de vânturile solare sau razele cosmice, aflarea existenței acesteia a generat serii de coșmar pentru publicul neavizat. În timp ce ”radiația” poate afecta obiectele care traversează această zonă, ea nu ajunge pe Terra însă această amenințare aparentă a fost de ajuns pentru a stimula teama de moarte. Totuși, există încă multe întrebări fără răspuns despre Centurile de Radiație Van Allen, întrebări care mistifică știința modernă. De-a lungul timpului am învățat că aceste zone de radiație sunt READ MORE … Continuare …

Niciun comentariu

PERSPECTIVE NOI ASUPRA MISTERIOSULUI CÂMP MAGNETIC AL LUNII

  de , ,

Încă din era Apollo, oamenii de știință au știut că Luna a avut în trecut un anumit câmp magnetic, pe care în prezent nu îl mai deține. Înțelegerea acestui fenomen este importantă, pentru că ne spune cum sunt generate câmpurile magnetice, cât de mult timp sunt prezente acestea și modul în care dispar. Studii recente asupra unor eșantioane lunare au răspuns unora dintre aceste întrebări însă au lansat chiar mai multe întrebări ce își așteaptă răspunsul. Eșantioanele lunare aduse de misiunile Apollo arată evidența magnetizării. Rocile sunt magnetizate atunci când sunt încălzite și apoi răcite într-un câmp magnetic. Pe măsură ce acestea se răcesc sub temperatura Curie (cam 800 grade Celsius, depinzând de material), particulele metalice ale rocii se aliniază cu mediul câmpului magnetic și îngheață în această poziție, producând o magnetizare remanentă. Această magnetizare poate fi de asemenea măsurată din spațiu. Studiile realizate cu ajutorul sateliților orbitali ne arată READ MORE … Continuare …

2 Comentarii

A fost identificat un sistem solar ce ar putea avea șapte planete. La 127 de ani lumină de Terra, în jurul stelei HD 10180, se află cea mai apropiată planetă ca mărime de cea a noastră!

  de ,

Astronomii au descoperit un nou sistem solar care pare să aibă aproape tot atâtea planete ca al nostru. Ei au identificat 5 – 7 planete care orbitează o stea similară Soarelui nostru (ca tip), incluzând o planetă care pare să fie stâncoasă și care are nu mai puțin decât 1,5 ori mărimea Terrei. Steaua, etichetată HD 10180 rezidă la 127 de ani lumină de noi, în constelația Hydra, șarpele de apă. Colecția sa de lumi cosmice a fost detectată utilizând un telescop gigant operat de către Observatorul European de Sud de la Silla, de pe un vârf de munte din Chile. Un dispozitiv foarte sensibil, numit HARPS sau ”vânătorul de planete” a fost utilizat pentru analiza luminii colectate de telescopul cu o oglindă de 3,6 metri anvergură, timp de 6 ani. Acesta a demonstrat evidența pentru cinci planete gigant similare ca dimensiune cu Uranus sau Neptun din sistemul nostru solar. READ MORE … Continuare …