POATE INGINERIA GENETICĂ SĂ PROGRAMEZE OAMENII PENTRU A SUPRAVIEȚUI MISIUNILOR PE MARTE?
Probabil că vom combina cândva ADN-ul tardigradelor în propriile noastre celule, pentru a permite rezistența corpului uman la condiții cu totul speciale.
Chris Mason, genetician și profesor asociat de fiziologie și biofizică la Universitatea Weill Cornell din New York, a investigat efectele genetice asupra zborului spațial și cum vor putea oamenii depăși toate inconvenientele pentru ca specia umană să poată ajunge departe în sistemul nostru solar. Una dintre căile mai ciudate, prin care se vor putea proteja astronauții în locații precum Marte, spune Mason, ar putea implica ADN-ul tardigradelor, micro-viețuitoare microscopice ce pot supraviețui în cele mai extreme condiții, inclusiv vidul spațial.
Mason a condus una dintre cele 10 echipe de cercetători NASA alese să-i studieze pe astronauții gemeni Mark și Scott Kelly. După lansarea din 2015, Scot Kelly a petrecut aproape un an la bordul Stației Spațiale Internaționale, în timp ce fratele său geamăn a rămas pe Terra.
Prin compararea modului în care cei doi au reacționat biologic la mediile cu totul diferite de expunere, cercetătorii au dorit să afle mai multe despre impactul misiunilor spațiale de lungă durată asupra corpului omenesc.
Viitorii astronauți probabil vor apela la medicamente prescrise sau alte unelte pentru a reduce efectele biologice ale misiunilor spațiale. Însă, noile studii au în vedere inclusiv modul în care editarea genelor umane ar putea crește capabilitatea umană de a călătorii la distanțe mari în spațiul cosmic și pe alte planete, precum Marte.
Una dintre preocupările principale privind biologia umană în spațiu este cea legată de expunerea la radiații. Dacă oamenii de știință vor găsi o soluție pentru a face celulele umane mult mai rezistente la radiații, astronauții ar putea petrece mult mai mult timp în spațiul cosmic. Teoretic, acest tip de tehnologie ar putea fi utilizat și pe Terra, pentru a combate efectele radiaței asupra celulelor sănătoase în tratamentul contra cancerului, a menționat Mason.
Cu toate acestea, ideea manipulării genelor umane creează controverse. Insă Mason subliniază că vor trece probabil 2 decenii până când această tehnologie să poată fi aplicată pe oameni.
Dar ce înseamnă inginerie genetică aplicată pe o persoană pentru a supraviețui mai bine în spațiul cosmic sau pe o altă planetă? Sunt multe abordări posibile.
Una dintre aceste căi este ingineria epigenetică, care ar putea altera prin metoda ”turn on or off” expresiile anumitor gene ale astronauților, a explicat Mason.
Alternativ, o altă metodă, chiar mai bizară, este explorarea combinării ADN-ului uman cu cel al altor specii, precum tardigradele, pentru ca celulele umane să devină mai rezistente la efectele dăunătoare ale zborului spațial, precum radiația.
Editarea genetică a celulelor umane pentru zborul spațial de lungă durată va deveni parte a modificărilor naturale în fiziologia umană, care se va produce, după un număr de ani petrecuți pe planeta Marte, a adăugat Mason. ”Nu se pune problema dacă vom evolua ci când vom evolua”, a adăugat acesta.
Dacă modificările asupra corpului uman se vor produce oricum, pe măsură ce vom expansiona în sistemul solar, există o cale de a face această știință în mod responsabil. Ingineria genetică umană ar putea fi etică în condițiile în care ar asigura omului o mai mare capacitate de a trăi pe Marte în siguranță, fără a interfera cu abilitatea acestuia de a trăi pe Terra, a încheiat Mason.
Sursa: SPACE.com; Adaptare și Traducere: Crișan Petru Ciprian
Notă: pentru lămurirea acestui aspect este recomandată și vizionarea filmului artistic ”Titan”:
