Categorie: evenimente

Vă prezentăm una dintre cele trei componente ale cerului românesc sintetizate în Tabelul sinoptic, excelent descrisă de prietenul și colaboratorul nostru Dan Uza (căruia îi mulțumim pentru implicarea în proiect) în următorul articol: Un creștinism cosmic: Biblia și constelațiile la români   „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii.” (Psalmi 19:1-4) Isus deschide cerul la Mănăstirea Cozia printr-o vesica piscis. Foto Radu Gaciu. Legendele româneşti spun că la începul vremii cerul era foarte aproape de pământ, atât de aproape încât omul a ajuns să-l pângărească prin nechibzuinţa lui. Atunci s-a întâmplat ca Dumnezeu să despartă cele două lumi, înălţând văzduhul cu mult deasupra imperfecţiunilor lumeşti, sprijindu-i poalele în patru READ MORE … Continuare …

Cunoașterea cerului, una din problemele fundamentale ale astronomiei de poziție înseamnă, în primul rând, cunoașterea stelelor celor strălucitoare precum și a constelațiilor, aceste grupuri stelare concepute în vremuri demult apuse. Omul antic și-a imaginat pe cer ființe și obiecte legate de viața lui de toate zilele și de cultele religioase, precum și cu diferite fenomene ale naturii, pe care el nu și le putea explica. În decursul vremurilor, multe dintre aceste denumiri imaginate s-au pierdut, ajungând până la noi doar cele create de vechea cultură greacă. Ele au fost transmise din generație în generație, fie prin legenda scrisă sau purtate de viul grai, fie de textele astronomice. O mare parte din denumirile constelațiilor sunt specifice poporului român, ele fiind legate de viața de zi cu zi a oamenilor care au trăit pe aceste meleaguri. Bolta cerească cu spuza ei de stele a vrăjit și a aprins imaginația oamenilor din timpuri READ MORE … Continuare …