Mai multe găuri negre hoinare s-ar putea perinda prin galaxia noastră!

Avem de-a face cu o nouă teorie a găurii negre hoinare, care sperăm că nu va poziționa ziua judecății de apoi pe o nouă tangentă. Studii recente sugerează însă existența a sute de găuri negre masive rezultate în perioada timpurie a Universului în urma construcției galaxiilor, care s-ar perinda prin Calea Lactee. Astrofizicienii Ryan O’Leary  și Avi Loeb afirmă că găurile negre hoinare erau inițial poziționate în centrul galaxiilor minuscule, de masă scăzută. De-a lungul miliardelor de ani, acele galaxii pitice s-au zdrobit reciproc pentru a forma galaxii mari și întregi precum Calea Lactee. Ei au prezis de asemenea că Terra ar trebui să fie în siguranță, deoarece aceste găuri negre hoinare rezidă probabil la mii de ani lumină depărtare. ”Aceste găuri negre sunt relicve ale trecutului Căii Lactee”, a spus Loeb de la Centrul pentru Astrofizică Harward Smithsonian. ”Puteți spune că noi suntem arheologii care studiem acele relicve pentru READ MORE … Continuare …

MULTE DIN PLANETELE TERESTRE DIN UNIVERS AR PUTEA FI COMPLET DIFERITE DE TERRA ÎN FUNCȚIE DE CHIMIA STELEI GAZDĂ

Un studiu nou, revoluționar, realizat de o echipă de astronomi sugerează că deși Universul ar putea fi populat cu planete similare Terrei, alte lumi de tip Terra ar putea fi foarte diferite de planeta noastră. Garic Israelian, astronom la Institutul de Astrofizică din Insulele Canare este unul dintre cercetătorii implicați, alături de alți cercetători de la Institutul de Știință Planetată din Tucson, Arizona și de la Universitatea Porto din Portugalia. Astronomii, secondați de studenții lor, au lucrat la acest proiect timp de 10 ani. Simulările computerizate produse de echipă arată că datorită variației de elemente abundente din stelele gazdă, planetele ce le orbitează ar butea beneficia de o gamă foarte largă de compoziții terestre. Mineralogia acestor planete ar putea fi diferențiată în funcție de elementele disponibile și cei mai importanți doi indicatori cheie sunt: raportul carbon – oxigen (care controlează distribuția siliconului către carbonați și oxizii minerali) și raportul magneziu READ MORE … Continuare …

HUBBLE ŞI ”CĂLĂTORIILE ÎN TIMP”: O GALAXIE SITUATĂ LA 10 MILIARDE DE ANI LUMINĂ A FOST CAPTURATĂ PRINTR-UN URIAŞ ARC LENTILĂ GRAVITAŢIONALĂ

Cu mai puțin de un an în urmă, Camera 3 de Câmp Larg a Telescopului Spațial Hubble a capturat o imagine unică – un uriaș arc galactic de tip lentilă. Lentila gravitațională produce un zoom natural către observații și aceasta reprezintă o privire spre una dintre cele mai strălucitoare dintre galaxiile îndepărtate cunoscute până în prezent. Situată cam la 10 miliarde de ani lumină depărtare, galaxia a fost mărită pe un arc de lumină de aproape 90 grade în contra clusterului galactic RCS2 032727 – 132623 – care se află doar la jumătatea distanței. În acest caz neobișnuit, galaxia din fundal este de peste trei ori mai strălucitoare decât galaxiile lentilă tipice … și reprezintă o privire în timp unică, la momentul unei foarte puternice formări stelare din galaxie, într- vreme când Universul avea doar o treime din vârsta actuală. O echipă de astronomi condusă de Jane Rigby de la READ MORE … Continuare …

VIAȚA EXTRATERESTRĂ BAZATĂ PE ARSENIC ARE ÎNCĂ NEVOIE DE CONFIRMARE. CĂUTĂRILE NASA CONTINUĂ PENTRU VIAȚA AȘA CUM O ȘTIM – PE BAZĂ DE FOSFOR!

La sfârșitul anului 2010, NASA a bâzait puțin internetul când a programat o conferință pentru a discuta asupra unei descoperiri astrobiologice revoluționare, cu impact asupra căutării vieții extraterestre. Eu existat multe speculații că a fost descoperită viață primitivă pe Marte sau pe unii dintre sateliții lui Saturn. Însă evidența părea să fi fost găsită chiar pe Terra; o specie de bacterie din Lacul Mon al Californiei care deținea arsenic în structura sa genetică. Această descoperire ar fi avut implicații uriașe, întrucât însemna că viața se poate dezvolta în lipsa elementelor pe care NASA le caută în spațiul extraterestru, respectiv carbon și fosfor. Însă acum, un nou studiu dorește să pună la îndoială existența formelor de viață cu ADN-ul bazat pe arsenic. Studiul publicat în 2010 anunțând viața pe bază de arsenic, care promitea redefinirea chimiei vieții, a fost scris de către o echipă de oameni de știință conduși de Felisa READ MORE … Continuare …

CENTURILE VAN ALLEN ŞI MAREA EVADARE A ELECTRONILOR!!!

 În timpul anilor 1950 și chiar înainte de începutul ”Cursei Spațiale”, oameni de știință precum Kristian Birkeland, Carl Stormer și Nicholas Christofilos au început să acorde atenție unei teorii ce implica un inel de particule încărcate prizoniere în jurul Terrei. Această gogoașă de plasmă ținută pe loc de către câmpul magnetic al planetei noastre a fost mai târziu confirmată de către primele trei misiuni Explorer coordonate de către Dr. James Van Allen. Alimentate probabil de vânturile solare sau razele cosmice, aflarea existenței acesteia a generat serii de coșmar pentru publicul neavizat. În timp ce ”radiația” poate afecta obiectele care traversează această zonă, ea nu ajunge pe Terra însă această amenințare aparentă a fost de ajuns pentru a stimula teama de moarte. Totuși, există încă multe întrebări fără răspuns despre Centurile de Radiație Van Allen, întrebări care mistifică știința modernă. De-a lungul timpului am învățat că aceste zone de radiație sunt READ MORE … Continuare …

PERSPECTIVE NOI ASUPRA MISTERIOSULUI CÂMP MAGNETIC AL LUNII

Încă din era Apollo, oamenii de știință au știut că Luna a avut în trecut un anumit câmp magnetic, pe care în prezent nu îl mai deține. Înțelegerea acestui fenomen este importantă, pentru că ne spune cum sunt generate câmpurile magnetice, cât de mult timp sunt prezente acestea și modul în care dispar. Studii recente asupra unor eșantioane lunare au răspuns unora dintre aceste întrebări însă au lansat chiar mai multe întrebări ce își așteaptă răspunsul. Eșantioanele lunare aduse de misiunile Apollo arată evidența magnetizării. Rocile sunt magnetizate atunci când sunt încălzite și apoi răcite într-un câmp magnetic. Pe măsură ce acestea se răcesc sub temperatura Curie (cam 800 grade Celsius, depinzând de material), particulele metalice ale rocii se aliniază cu mediul câmpului magnetic și îngheață în această poziție, producând o magnetizare remanentă. Această magnetizare poate fi de asemenea măsurată din spațiu. Studiile realizate cu ajutorul sateliților orbitali ne arată READ MORE … Continuare …