Femei celebre în istoria astronomiei (2)

Caroline Herschel (1750 – 1848) l-a secondat pe fratele său, William Herschel, care a descoperit planeta Uranus și a realizat contribuții de seamă în domeniul înțelegerii Universului la scară largă. Născută la Hanovra, într-o familie mare, cu înclinații muzicale, Caroline s-a bucurat doar de o educație formală, de vreme ce se aștepta de la ea să aibă în grijă întreaga familie. În 1772 s-a mutat în Anglia, pentru o eventuală carieră muzicală și pentru al asista pe fratele său William, dar numai după ce a promis că va plăti familiei pentru o servitoare care să o înlocuiască la Hanovra. Ea a gătit pentru fratele său, a făcut curățenie și l-a asistat pe William în observațiile astronomice. Printre altele, Caroline l-a ajutat esențial în confecționarea și polizarea oglinzilor folosite. Ea a înregistrat observațiile lui William, a realizat calcule, schițe și desene și a pregătit mare parte din materiale pentru publicarea catalogului READ MORE … Continuare …

Femei celebre în Istoria Astronomiei (1)

Este 1 martie … Mărțișorul și omagiul nostru adresat doamnelor și domnișoarelor va fi materializat … dincolo de surprizele pe care le-ar putea aștepta, vizitându-ne … printr-un ciclu de articole dedicat rolului femeii în astronomie. Vom încerca să creionăm câteva portrete ale doar câtorva eroine, fără de care astronomia nu ar fi ceea ce este astăzi: una dintre cele mai importante științe de graniță, care în fiece zi aduce ceva nou, perspectiva unei lumi ce așteaptă să fie descoperită, un ocean de aspirații deschise oricărui om către cunoașterea Universului! Să începem povestea noastră cu muza Urania! Astronomia are o muză care ne inspiră în orișice demers, iar aceasta este Urania, fiica lui Zeus și a lui Mnemosyne. Urania era de asemenea muza cântecului și a dansului, iar simbolistica sa în vechime era asociată, de asemenea, dragostei universale și spiritului sacru. În consecință astronomia este prin definiție – vedem – o READ MORE … Continuare …

19 februarie în istoria astronomiei. În 1473 se năștea astronomul Nicolas Copernicus, care a propus teoria conform căreia Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul Soarelui.

Nicolaus Copernicus (italian: Nicolo Copernico 19 februarie 1473 – 24 mai 1543) a fost un astronom renascentist și prima persoană care a formulat o cosmologie heliocentrică comprehensivă, care extrăgea Terra din condiția de centru al Universului. Lucrarea epocală a lui Copernicus,  De revolutionibus orbium coelestium (Despre revoluția sferelor cerești), publicată chiar înainte de moartea sa în 1543, este adesea considerată punctul de plecare al astronomiei moderne și epifania care a generat revoluția științifică. Modelul său heliocentric, cu Soarele în centrul universului, a demonstrat că mișcările observate ale obiectelor cerești pot fi explicate fără a pune Pământul în centrul Universului, în raport cu celelalte corpuri cerești. Activitatea sa a stimulat investigațiile științifice, devenind un reper în istoria științei care, de multe ori este numit Revoluția Coperniciană. Printre marii studioși multidisciplinari ai Renașterii, Copernicus a fost matematician, astronom, fizician, poliglot, savant, traducător, artist, cleric catolic, jursit, guvernator, conducător militar, diplomat și economist. Printre READ MORE … Continuare …

5 februarie în istoria astronomiei. În 1963 Astronomul Maarten Schmidt a măsurat pentru prima oară distanțele cuasarilor. Denumirea acestor obiecte îndepărtate și spectaculoase îi aparține.

Maarten Schmidt (n. 28 decembrie 1929) este un astronom olandez care a măsurat distanțele cuasarilor. A studiat sub coordonarea lui Jan Hendrick Oort și și-a obținut doctoratul de la Observatorul Leiden în 1956. În 1959 a emigrat în SUA, unde a început să lucreze la Institutul de Tehnologie California. În debutul activității aici s-a ocupat de teoriile asupra distribuției masei și asupra dinamicii galaxiilor. O notă particulară a acestei perioade o constituie formularea a ceea ce a devenit cunosut sub numele de Legea lui Schmidt, care relaționează densitatea gazului interstelar cu rata de formare a stelelor în acea zonă gazoasă. Mai târziu a început studiul spectrelor luminoase ale surselor radio. În 1963, utilizând faimosul telescop reflector de 200 de inch de la Muntele Palomar, Schmidt a identificat obiectul vizibil corespondent uneia dintre aceste surse radio, cunoscut sub numele de 3C 273, căruia i-a studiat și spectrul. În vreme aparența de READ MORE … Continuare …

4 februarie în istoria astronomiei. În 1906 se năștea astronomul William Tombaugh, care a descoperit în 1930 planeta pitică PLUTO

Clyde William Tombaugh (1906-1997) a fost un astronom american. Deși cel mai bine a fost reținut în istorie ca descoperitorul în 1930 a planetei pitice Pluto, primul obiect care avea să fie descoperit în ceea ce mai târziu va fi identificat ca Centura Kuiper, Tombaugh a descoperit de asemenea 800 de asteroizi, este creditat cu primul contact al cometei C/1931AN, iar în seria descoperirilor sale mai enumerăm sute de stele variabile, clustere stelare, clustere galactice și un supercluster galactic. Este cunoscut și pentru cercetarea științifică a obiectelor zburătoare neindentificate (OZN). Pe când lucra ca tânăr cecetător la Observatorul Lowell din Flagstaff, Arizona, Tombaugh a primit sarcina de a realiza o cercetare sistematică a planetei trans-Neptuniene (numită și Planeta X), a cărei existență fusese preconizată de către Percival Lowell și William Pickering. Tombaugh a utilizat astrograful observatorului de 13 inch pentru a fotografia aceeași secțiune a cerului timp de câteva nopți READ MORE … Continuare …

1 februarie în istoria astronomiei. Prima utilizare a Telescopului Hale de 5,1 metri, cel mai mare la momentul respectiv: anul 1949

Telescopul Hale de 5,1 m (200 inch), un reflector cu f/3,3 de la Observatorul Palomar din California, a fost numit așa după astronomul george Ellery Hale, care prin finanțarea Fundației Rockefeller a orchestrat planificarea, designul și construcția observatorului dar nu a trăit cât să-l vadă în funcțiune. Telescopul Hale era gândit să spargă granițele acelui timp, având o apertură de două ori mai mare ca anteriorul telescop Big și fiind pionierul multor noi tehnologii, precum aluminiul depozitat sub formă de vapori și lentila cu expansiune termală joasă. Hale a fost telescopul optic cu cea mai mare apertură de la finalizarea sa în 1948 și până la construcția lui BTA-6 în 1976 și al doilea cel mai mare telescop până la construcția lui Keck, în 1993. Până către 2010, telescoapele puteau surprinde direct exoplanete numai în circumstanțe excepționale. Respectiv, era mai ușor să obții imagini când planeta era specific mare (considerabil READ MORE … Continuare …