PHOBOS – DESPRE DECOPERIREA UNEI LUNI MARȚIENE

Dacă cineva ar întreba când a fost frica descoperită, răspunsul pe care l-ați putea da este 11 august 1877. La această dată, acum 134 de ani, Asaph Hall a identificat Phobos, cea mai mare dintre cele două luni ale planetei Marte. Dar – deși a primit numele zeității fricii la greci, nu aveți nici un motiv de teamă … Asaph Hall III (1829 – 1907) a fost un astronom care a lucrat la Observatorul Naval al SUA, pe malurile Râului Potomac din Washington, DC, în 1877 și era la conducerea telescopului de 26 de inch, atunci cel mai mare telescop refractor din lume. Hall a fixat o ”stea vagă în apropierea lui Marte” pe 17 august și mai târziu a identificat-o ca fiind o lună – o altă lună, de vreme ce Hall identificase deja mai mica Deimos, pe 11 august. Asta înseamnă două luni într-o singură săptămână! Nu este READ MORE … Continuare …

APA LICHIDĂ CARE AR PUTEA EXISTA PE MARTE ESTE O EXTRAORDINARĂ OPORTUNITATE – SPUN CERCETĂTORII!

Prezența apei pe planeta Marte a mai fost sugerată anterior, dar o nouă descoperire, de săptămâna trecută, a apei potențial lichide pe suprafața planetei marte a creat valuri uriașe în comunitatea științifică. Ce diferențiază noua descoperire de cele anterioare este faptul celei mai clare evidențe de până acum a apei lichide, spre deosebire de gheață, și se află pe suprafața marțiană, spre deosebire de apa considerată a exista la kilometri în adâncime, unde verificarea sa este destul de dificilă. Cercetarea este bazată pe observațiile Orbiterului Mars Reconnaissance al NASA, care a sesizat modificări sezoniere pe pantele sculptate în suprafața planetei, care par să se fi format cel mai degrabă prin scurgeri de apă sărată. ”În ultimii 15 ani, am descoperit certitudinea existenței cândva a apei pe Marte”, a spus unul dintre cercetători, geofizicianul Philip Christensen de la Universitatea Statului Arizona din Tempe, în timpul conferinței de presă de pe 4 READ MORE … Continuare …

Poveștile Cerului. Sistemul Solar. Numai de Bine despre Lună! (3)

MASA LUNII este 7,347 x 1022 kg. Pare un număr nu prea mare și pare comparabil cu masa unei singure persoane, a unei mașini sau a unei clădiri. Dar trebuie să rețineți contextul! Masa Lunii reprezintă doar 1,2% din masa Terrei. Cu alte cuvinte, ați avea nevoie de 81 de obiecte de dimensiunea Lunii pentru a potrivi masa Terrei. Diametrul Lunii este doar de ¼ din diametrul Terrei, așa încât ar părea că masa Lunii este ciudat de mică. Și aveți dreptate! Cheia acestui mister este densitatea joasă a Lunii, o densitate de numai 3.3 g/cm3. Aceasta reprezintă aproape jumătate din densitatea Terrei. Astronomii cred că un obiect de mărimea planetei Marte s-ar fi prăbușit pe Terra cam la 100 de milioane de ani după formarea Pământului. Uriașul nor de material ejectat s-a coagulat în ceea ce este astăzi Luna. Aceasta are o densitate redusă pentru că impactul a aruncat READ MORE … Continuare …

Poveștile Cerului. Sistemul Solar. Numai de Bine despre Lună! (2)

EXISTĂ APĂ PE LUNĂ!!! Luna părea uscată și prăfuită chiar și când astronauții Apollo au aselenizat și au adus înapoi pe Terra mostre de sol lunar. Este posibilă prezența apei pe Lună? Dacă ar exista apă pe Lună, aceasta ar fi un uriaș avantaj pentru viitorii astronauți și coloniști, când se va pune problema … revenirii pe Lună! De ce nu este acoperită Luna cu apă, precum Terra? Problema este că Luna nu are destulă gravitație. Vântul solar răscolește constant Luna, spulberând particulele de praf și aruncându-le în spațiu. Orice depozit de apă ar fi purtat de vântul solar departe de Lună, în spațiu. Dacă ar fi avut mai multă gravitație, Luna ar fi fost capabilă să rețină apa, precum Terra. Dar ar putea fi, totuși, câteva puncte pe suprafața Lunii unde apa să existe încă. Craterele lunare de la cei doi poli ai Lunii, care se află în zone veșnic READ MORE … Continuare …

Poveștile Cerului. Sistemul Solar. Numai de Bine despre LUNĂ!

Într-o noapte oarecare, am putea ignora că orbitează pe cer. Știm că urmează să fie acolo ori de câte ori înălțăm ochii spre cer, așa încât nu-i dăm prea multă importanță. În medie, cam toată lumea știe că omul a pus piciorul pe Lună, dar mai mult de atât nu prea cunoaștem. Sunt multe chestiuni interesante care vor fi surprinse în acest ciclu de problematizări găsite pe Universe Today. Vom deschide gura pentru început cât să suscităm interesul. Mulți cercetători cred că Luna s-a format din impactul unui obiect de mărimea lui Marte, cu Terra, acum 4,5 miliarde de ani. Ați putea să vă întrebați cum este posibil să știm așa ceva? Este un proces deductiv pe care astronomii l-au folosit pentru a ajunge la această concluzie: Luna este mult mai puțin densă decât Terra și miezul său este deficitar în fier. Aceste două caracteristici conduc spre concluzia că Luna READ MORE … Continuare …

Poveștile Cerului. Sistemul Solar (4)

Finalul mini seriei introductive a ”Sistemului Solar” revine regiunilor îndepărtate, mult mai puțin cunoscute și înțelese ca fenomenologie. Este cazul heliopauzei, al norului (ipotetic) Oort, al Sednei, al vecinătăților imediate, al contextului galactic și al proximității galactice. La final va fi creionată o istorie a formării și evoluției sistemului nostru solar. CELE MAI ÎNDEPĂRTATE REGIUNI. Punctul în care Sistemul Solar se sfârșește și începe spațiul interstelar nu este precis definit, de vreme ce granițele sale exterioare sunt profilate de către două forțe separate: vântul solar și gravitația solară. Limita exterioară a influenței vântului solar este cam la patru distante de Pluto față de Soare; această heliopauză este considerată începutul mediului interstelar. Totuși, sfera Roche a Soarelui, gama efectivă a dominației sale gravitaționale, este considerată a se extinde la o depărtare de încă o mie de ori față de această distanță. HELIOPAUZA. Heliosfera se divide în două regiuni separate. Vântul solar READ MORE … Continuare …