Categorie: constellations

Micuța constelație sudică circumpolară Octans a fost original cartografiată de către Abbe Louis de Lacaille care i-a dat numele. Mai târziu a fost adoptată de către Uniunea Astronomică Internațională ca una dintre cele 88 de constelații moderne. Octans conține polul sud ceresc și este răspândită pe o suprafață de 197 grade pătrate de cer – ocupând locul 50 ca mărime. Aceasta are 3 stele principale în asterismul său și 27 de stele cu denumiri Bayer/Flamsteed în teritoriul său. Are graniță comună cu constelațiile Tucana, Indus, Pavo, Apus, Chamaeleon, Mensa și Hydrus. Este vizibilă tuturor observatorilor situați între latitudinile +0 și -90 de grade și stelele sale primare pot fi văzute cel mai bine la culminația sa în luna Octombrie. De vreme ce Octans este considerată o constelație nouă, nu există nici o mitologie asociată cu ea – fiind doar o figurație inspirată de dragostea lui Lacaille pentru instrumentele științei, iar READ MORE … Continuare …

Micuța constelație Norma este situată la sud de planul ecliptic. A fost cartografiată inițial de către Abbe Nicolas Louis de Lacaille care a numit-o “Norma et Regula”. A fost mai târziu adoptată de către Uniunea Astronomică Internațională ca una dintre cele 88 de constelații moderne și numele său a fost scurtat în Norma. Această constelație acoperă cam 165 de grade pătrate ale cerului și este a 77 –a ca mărime. Norma are 2 stele principale în asterismul său și 13 stele cu denumiri Bayer/Flamsteed pe teritoriul său. Are graniță cu constelațiile Scorpius, Lupus, Circinus, Triangulum Australe și Ara. Norma este vizibilă tuturor observatorilor situați între latitudinile +30 de grade și -90 de grade și cel mai bine poate fi observată la culminația sa în timpul lunii iulie. Constelația Norma are și un curent meteoric asociat – Gamma Normidelor. Activitatea începe către 11 martie și durează până către 21 martie, cu READ MORE … Continuare …

Constelația Musca a fost original creată de către Petrus Plancius din observațiile astronomice ale navigatorilor olandezi Pieter Dirkszoon și Frederick de Houtman când au explorat emisfera sudică. Tiparul stelar al constelației a devenit cunoscut atunci când a apărut pe un glob celest în 1597 și a fost considerată o constelație numită Apis când a fost adăugată la catalogul lui Johann Bayer – Uranometria, în 1603,  însă a fost greșit interpretată ca o muscă în loc de albină! În 1752, Nicolas Louis de Lacaille a renumit-o Musca Australis, musca sudică – pentru a evita confuzia cu Apus. Astăzi numele rămas este cel de Musca și a supraviețuit anilor și confuziei, pentru a deveni una dintre cele 88 de constelații moderne recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională. Situată la sud de planul ecliptic și acoperind cam 138 de grade pătrate ale cerului, Musca ocupă locul al 77-lea în mărime. Are 6 stele READ MORE … Continuare …

Constelația Monoceros a fost original cartografiată într-o lucrare realizată de către Petrus Plancius devreme în anii 1600 pentru referințele sale biblice, dar prima mențiune istorică apare în harta stelară a lui Jakob Bartsch creată în 1624, unde a fost prezentată sub numele de Unicorn.  Există și o altă posibilitate, conform studiului realizat de către Heinrich Wilhelm Olbers și Ludwig Ideler asupra unor hărți vechi astrologice, ca Monoceros să fi fost numit ”Al doilea Cal”, în timp ce istoricul Joseph Justus Scaliger face de asemenea mențiuni asupra acestea (la mijlocul secolului al XVI-lea) amintind de înregistrări astrologice persane. În ceea ce privește originile sale, constelația Monoceros a fost adoptată în 1930, ca una dintre cele 88 de constelații moderne și așa a rămas până în prezent. Este o constelație relativ vagă care constă din 4 stele principale în asterismul său primar și 32 de stele cu denumiri Bayer/Flamsteed în teritoriul său. READ MORE … Continuare …

Micuța constelație Microscopium rezidă la sud de planul ecliptic și a fost creată de către Nicolas Louis de Lacaille. A fost adoptată de către Uniunea Astronomică Internațională și acceptată ca una dintre cele 88 de constelații moderne permanente. Microscopium acoperă aproximativ 210 grade pătrate ale cerului și conține 5 stele foarte vagi, în asterismul său. Are 13 stele cu denumiri Bayer/Flamsteed în teritoriul său și are graniță cu constelațiile Capricornus, Sagittarius, Telescopium, Indus, Grus și Piscis Austrinus. Poate fi văzută de toți observatorii situați între latitudinile +45 grade și -90 de grade și cel mai bine poate fi urmărită la culminație, în timpul lunii septembrie. Pentru că Microscopium este considerată o constelație ”nouă”, nu are nici o mitologie asociată cu ea, dar Nicolas Louis de Lacaille a fost un om de știință și numele constelațiilor pe care a ales să le adauge catalogului stelar sudic – Coelum Australe Stelliferum – READ MORE … Continuare …

Constelația sudică circumpolară Mensa a fost creată de către Nicolas Louis de Lacaille și original s-a numit muntele platou. Numele a fost mai târziu schimbat și constelația adoptată în seria celor 88 de constelații moderne recunoscute de Uniunea Astronomică Internațională. Mensa ocupă 153 de grade pătrate ale cerului – ocupând locul 75 în lungime. Nu posedă nici o stea luminoasă și doar 4 stele formează asterismul său în formă de cupă. Sunt totuși 16 stele cu denumiri Bayer/Flamsteed între granițele sale. Mensa are graniță cu constelațiile Chamaeleon, Dorado, Hydrus, Octans și Volans. Este vizibilă observatorilor poziționați între latitudinile +18 grade și -90 grade și cel mai bine poate fi urmărită la culminația sa, în timpul lunii ianuarie. Există un curent meteoric anual conectat cu această constelație, care este numit Delta Mensidso, nume dat de aparența radierii dintr-un punct de pe cer apropiat de steaua Delta Mensae. Dușul meteoric începe cam READ MORE … Continuare …