Categorie: constellations

Constelația sudică Phoenix a fost una dintre cele 12 create de către Petrus Plancius din observațiile navigatorilor olandezi Peter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman. A fost publicată pentru prima oară într-un glob ceresc către sfârșitul anilor 1500 și prima oară a fost reprezentată într-un atlas ceresc de către Johann Bayer în 1603. Phoenix rezidă la sud de planul ecliptic și acoperă cam 469 de grade pătrate ale cerului, fiind a 73-a constelație ca mărime. Phoenix conține 4 stele principale în asterismul său și are 25 de stele clasificate Bayer/Flamsteed. Are granițe cu constelațiile Sculptor, Grus, Tucana, Hydrus, Eridanus și Fornax. Este vizibilă tuturor observatorilor situați între latitudinile +32 și -90 grade și cel mai bine poate fi urmărită la culminația sa în timpul lunii noiembrie. Există un duș meteoric anual asociat cu constelația Phoenix care are vârful  către 5 decembrie în fiecare an – Phoenicidele. Apariția sa a fost READ MORE … Continuare …

Poziționată la nordul planului ecliptic, constelația Perseus a fost una dintre cele 48 de constelații originale aduse de Ptolemeu și a rezistat cât să se regăsească pe lista celor 88 de constelații moderne adoptate de către Uniunea Astronomică Internațională. Aceasta acoperă 615 de grade pătrate de cer și este a 24-a constelație ca mărime pe cer. Perseus conține între 6 și 22 de stele în asterismul său primar și are 65 de stele clasificate Bayer/Flamsteed. Are graniță cu constelațiile Cassiopeia, Andromeda, Triangulum, Aries, Taurus, Auriga și Camelopardalis. Perseus este vizibilă tuturor observatorilor situați între latitudinile +90 și -35 de grade și cel mai bine poate fi văzută la culminația sa în timpul lunii Decembrie. Există un duș meteoric anual asociat cu Perseus și este unul dintre cele de bază – Perseidele. Data de vârf survine către 10 august în fiecare an iar radiantul sau punctul de origine este aproape de READ MORE … Continuare …

Poziționată la nord de planul ecliptic, constelația Pegasus a fost una dintre cele 48 constelații originale listate de Ptolemeu și a rezistat cât să fie acceptată pe lista celor 88 de constelații oficializate de Uniunea Astronomică Internațională. Pegas ocupă cam 1121 de grade pătrate ale cerului fiind a 11-a constelație ca mărime. Pegas conține între 9 și 17 stele principale în asterismul său (după figura pe care o alegeți) și are 88 de stele cu denumiri Bayer/Flamsteed pe teritoriul său. Pegas are graniță cu constelațiile Andromeda, Lacerta, Cygnus, Vulpecula, Delphinus, Equuleus, Aquarius și Pisces. Este vizibilă tuturor observatorilor situați între latitudinile de +90 și -60 și cel mai bine poate fi văzută la culminația sa în timpul lunii octombrie. Exisă un duș meteoric anual asociat cu constelația Pegasus cu vârful către 12 noiembrie, în fiecare an – Pegasidele. Radiantul sau punctul de origine – pentru acest curent meteoric este apropiat READ MORE … Continuare …

Situată la sud de planul ecliptic, constelația Pavo a fost creată de Petrus Plancius din observațiile navigatorilor olandezi Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman. A apărut pentru prima oară pe globul celest al lui Plancius la sfârșitul anilor 1500 și a fost inclusă în Uranometria lui Johann Bayer din 1603. A fost mai târziu adoptată ca una dintre cele 88 de constelații moderne de către Uniunea Astronomică Internațională în 1930. Pavo acoperă 378 de grade pătrate ale cerului și este a 44-a constelație ca mărime. Are 7 stele principale în asterismul său și conține 24 de stele cu denumiri Bayer/Flamsteed în teritoriul său. Pavo are graniță cu constelațiile Octans, Apus, Ara, Telescopium și Indus. Este vizibilă tuturor observatorilor situați între latitudinile +30 grade și -90 grade și cel mai bine poate fi văzută la culminația sa în timpul lunii august. Există cu curent meteoric anual asociat cu Pavo, cu READ MORE … Continuare …

Constelația Orion rezidă pe ecuatorul ceresc și este una dintre cele mai splendide și mai recunoscute în lumea întreagă. A fost parte a hărții constelațiilor realizată de Ptolemeu și a rămas una dintre cele 88 de constelații moderne adoptate de către Uniunea Astronomică Internațională. Orion ocupă 594 de grade pătrate ale cerului, fiind a 26-a constelație ca mărime. Ea conține 7 stele principale în asterism și are 81 de stele cu denumiri Bayer/Flamsteed pe teritoriul său. Orion are graniță cu constelațiile Gemini, Taurus, Eridanus, Lepus și Monoceros. Este vizibilă tuturor observatorilor situați între latitudinile +85 și -75 de grade și cel mai bine poate fi văzută la culminația sa în timpul lunii ianuarie. Orion are asociat un duș meteoric anual carte survine ca o fereastră de 8 zile în jurul datei de 20 octombrie, cu vârful situat la orele dimineții acelei zile. Punctul de origine al Orionidelor este aproape de READ MORE … Continuare …

Constelația Ophiuchus este situată pe ecuatorul ceresc și a fost una dintre cele 48 de constelații originale cartografiate de Ptolemeu și mai târziu adoptată de către Uniunea Astronomică Internațională. Este una dintre cele 13 constelații zodiacale (constelațiile prin care Soarele trece în cursul anului). Ophiuchus este singura care nu a fost desemnată ca semn astrologic. Aceasta acoperă 948 de grade pătrate ale cerului fiind a 11-a constelație ca mărime. Conține 10 stele principale în asterismul său și are 62 de stele cu clasificări Bayer/Flamsteed pe teritoriul său. Ophiucus are graniță cu constelațiile Hercules, Serpens Caput, Libra, Scorpius, Sagittarius, Serpens Cauda și Aquila. Este vizibilă tuturor observatorilor dintre latitudinile +80 și -80 de grade și cel mai bine poate fi văzută la culminația sa, în timpul lunii iulie. Există un duș meteoric anual foarte bine documentat asociat cu constelația Ophiuchus al cărui vârf survine în fiecare an în jurul datei de READ MORE … Continuare …