Poveștile Cerului. Constelația Microscopium sau Microscopul


Micuța constelație Microscopium rezidă la sud de planul ecliptic și a fost creată de către Nicolas Louis de Lacaille. A fost adoptată de către Uniunea Astronomică Internațională și acceptată ca una dintre cele 88 de constelații moderne permanente.

Microscopium acoperă aproximativ 210 grade pătrate ale cerului și conține 5 stele foarte vagi, în asterismul său. Are 13 stele cu denumiri Bayer/Flamsteed în teritoriul său și are graniță cu constelațiile Capricornus, Sagittarius, Telescopium, Indus, Grus și Piscis Austrinus. Poate fi văzută de toți observatorii situați între latitudinile +45 grade și -90 de grade și cel mai bine poate fi urmărită la culminație, în timpul lunii septembrie.

Pentru că Microscopium este considerată o constelație ”nouă”, nu are nici o mitologie asociată cu ea, dar Nicolas Louis de Lacaille a fost un om de știință și numele constelațiilor pe care a ales să le adauge catalogului stelar sudic – Coelum Australe Stelliferum – sunt expresia respectului pentru progresul tehnologic. În timpul lui Lacaille, microscopul nu era o invenție nouă separată, microscopul fiind creat de către Hans Lippershey (care a construit și primul telescop real) cu 100 de ani în urmă, însă microscopul a fost îmbunătățit substanțial ca performanță prin activitatea lui Anton van Leeuwenhoek, pe care Lacaille a dorit să o sublinieze.

Deși această constelație vagă nu aduce nici pe departe cu forma unui microscop – cine îl poate învinovății pentru dragostea sa față de știință și optică? În fond, Lacaille a explorat emisfera sudică cu un ochean cu diametrul de ½ inch și totuși a descoperit tot felul de comori în adâncimile cerului!

Să începem turul constelației Microscopium cu steaua Alpha – simbolul ”a” de pe hartă, care abia poate fi zărită. Situată la o distanță de 380 de ani lumină de Terra, această stea gigant de clasă G strălucește cu puterea a 163 de sori. Este un client al fuziunii heliului – foarte ocupat cu dezvoltarea miezului de carbon-oxigen, o stea care pur și simplu își vede de treaba sa. Alpha s-a aprin acum 420 de milioane de ani ca o pitică de clasă B8 fuzionând hidrogen și a fost tăcută multă vreme … Dar priviți-o mai de aproape în telescop! Vedeți steaua companion de magnitudine 10?  Spuneți HELLO companionului Alpha B. În timp ce multă lume argumentează că Alpha B nu este o stea companion dublu adevărat, cercetarea a demonstrat că aceasta s-a deplasat cam 7 secunde de arc către primara sa, din 1834 și până acum. Acesta este un indiciu al unei mișcări orbitale, nu-i așa?

Acum să privim cu binoclurile către Theta 1 Microscopii – forma ”U1” de pe hartă. Aici avem o stea variabilă dar nu … foarte variabilă! Theta 1 Microscopii este o stea de tip Alpha CV cu o foarte mică modificare de magnitudine de la 4,77 la 4,87 la fiecare 2 zile, 2 ore și 55 de minute. Nu apare pe hartă (pentru că simbolurile ar fi prea apropiate) Theta 2, doar puțin către sud-est (21h 24.4m, -41 00′). Theta 2 este o stea binară drăguță dar este necesar un telescop cu mărire puternică pentru a despărți această pereche de magnitudine 6,4 respectiv 7. Theta 1 și Theta 2 vor apărea ca o stea dublă mare în binocluri!

Să luăm acum telescopul cel mare și să privim către NGC 6925 (RA 20h 34.3m, Dec. -31 59′). La o magnitudine puțin mai mică decât 11, acestă galaxie spirală înclinară va necesita un cer întunecat pentru a se face vizibilă, dar va merita! NGC 6925 este gazdă pentru un maga-maser = vaporii de apă colectați în gaura neagră a unui nucleu galactic activ.

Doriți mai mult? Atunci încercați-vă norocul cu NGC 7057 (RA 21h 24m 58.5s Dec -42° 27′ 38.0″). Această micuță galaxie eliptică evoluează la o magnitudine de 12 și nu va fi ușor de surprins, de asemenea. Ce provocare este? De vreme ce este o eliptică foarte izolată, a fost utilizată în studii pentru a compara rata de formare a stelelor între interacțiunile galactice și fuziunile galactice, în opoziție cu galaxiile fără companion. Concluzia ar fi  că diferența între cele două clase este neglijabilă.

Ce spuneți acum de IC 5105 (21h 24m 22.0s Dec -40° 32′ 14.0″)? Spuneți-ne dacă ați găsit ceva acolo! Este presupusă aici o galaxie ecliptică care a fost studiată pentru populația sa stelară și emisiunile infraroșu! Poate că ar trebui să privim în infraroșu pentru a o putea vedea, să o privim cu un microscop electronic, avansat, din zilele noastre!

Sursa: UniverseToday

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s