CÂT DE NOROCOS A FOST HUBBLE SĂ SURPRINDĂ CEA MAI ÎNDEPĂRTATĂ GALAXIE VĂZUTĂ VREODATĂ?

CÂT DE NOROCOS A FOST HUBBLE SĂ SURPRINDĂ CEA MAI ÎNDEPĂRTATĂ GALAXIE VĂZUTĂ VREODATĂ?

”Am reușit să călătorim în trecut, foarte departe, dincolo de orice așteptări pe care le-am fi avut, cu Hubble. Vedem GN-z11 la un moment temporal când Universul însuși avea doar trei procente din vârsta sa actuală.” – Pascal Oesch

Dacă punem la treabă cel mai puternic telescop spațial din prezent și focalizăm în abisul cosmic timp de mai multe zile, colectând toată lumina posibilă, vom vedea ceva de-a dreptul fantastic.

Însă nu vom vedea cea mai îndepărtată galaxie din Univers.

Cea mai îndepărtată galaxie descoperită în toate timpurile surprinde Universul când avea o vârstă de numai 400 milioane de ani, respectiv 3% din vârsta actuală.

Pentru ca această descoperire să fie posibilă, au fost necesare patru circumstanțe diferite.

1. Universul este în expansiune și asta înseamnă că lungimea de undă a luminii emise se întinde pe măsură ce călătorește prin Univers. Trebuie să privim în infraroșu lumina care a fost emisă în ultraviolet, la mai mult de dublul limitei lungimii de undă a luminii vizibile.

2. Galaxia se întâmplă să fie situată într-o locație unde gazul neutral nu interferează, care altfel ar bloca lumina pe care am putea-o vedea. O regiune de reionizare atât de timpurie este rară și cu adevărat uimitoare.

3. A trebuit să privim în apropierea unei mase foarte mari, așa încât efectul lentilei gravitaționale einsteiniene să poată mări galaxia din fundal. Și …

4. Am avut nevoie de confirmare spectroscopică, pentru a știi sigur că nu a fost vorba de un obiect roșu/infraroșu intrinsec.

Hubble a stabilit prin fotografierea acestui obiect, GN-z11, un nou record pe care doar viitorul telescop spațial James Web ar putea să-l depășească, când va deveni activ.

Sursa: Medium.com, By Ethan Siegel; Starts With a Bang! – stories; Credits for photos: NASA, ESA, P. Oesch (Universitatea Yale)
Traducere și Adaptare: Ciprian Crișan
Original article in english: HERE


Hubble a fotografiat cea mai îndepărtată galaxie văzută vreodată
Versiune audio - via Ruxandra Munteanu

PRINTUL ANIVERSAR HUBBLE 25

0105-4x5color.ai

Printul aniversar a fost prezentat aproape simultan în sute de locații din lumea întreagă, printre care și la Complexul Astronomic Baia Mare. Care a fost imaginea selecționată pentru a celebra în 2015 cei 25 de ani în spațiu a Telescopului Spațial Hubble?

”FOCURI DE ARTIFICII” LA ANIVERSAREA TELESCOPULUI HUBBLE

Tapiseria strălucitoare de stele tinere debordând de viată, în această nouă imagine a Telescopului Spațial Hubble al NASA-ESA seamănă, pe bună dreptate, cu un înveliș ce explodează într-un foc de artificii. Această imagine vibrantă a roiului stelar Westerlund 2 a fost publicată pentru a celebra 25 de ani pe orbită a lui Hubble şi un sfert de secol de noi descoperiri, imagini uluitoare şi realizări remarcabile ale științei.

Pe 24 aprilie 1990, Telescopul Spațial Hubble, al NASA-ESA a fost lansat pe orbită de la bordul navetei spațiale Discovery, fiind primul telescop spațial de acest fel. Acesta a oferit o nouă perspectivă asupra universului și a depășit toate așteptările, colectând date şi imagini care au modificat înțelegerea cosmosului de către specialiști și percepția publicului despre Univers.

În această imagine, piesa centrală strălucitoare a focului de artificii ce însoțește aniversarea de argint a lui Hubble este un roi gigant ce cuprinde peste 3000 de stele, numit Westerlund 2. Acest roi stelar este situat într-o zonă de formare stelară foarte activă, numită Gum 29, la 20.000 de ani lumină depărtare de noi, în constelația Carina.

Pepiniera stelară este dificil de observat întrucât este înconjurată de praf, dar Wide Field Camera 3 a lui Hubble a scrutat via aproape-infraroşu, prin vălul de praf, oferind astronomilor o vedere clară a roiului. Vederea ageră a lui Hubble rezolvă cu succes concentrarea de stele din roiul central, care are un diametru de 10 ani lumină.

Acest roi stelar gigant are o vârstă de numai 2 milioane de ani, dar conține câteva dintre stelele cele mai strălucitoare, mai fierbinți şi mai masive, care au fost vreodată descoperite. Unele dintre aceste stele voinice generează cavități adânci în materialul înconjurător, eliberând torente puternice de lumină ultravioletă şi curenți foarte puternici de particule încărcate, vânturi stelare. Acestea destramă şi pune în mişcare norul anvelopă de hidrogen în care stelele s-au născut şi sunt responsabile pentru formele ciudate, dar minunate ale norilor de gaz şi praf din imagine.

Imaginea sugerează un peisaj fantastic cu piloni, creste şi văi. Pilonii, compuşi din gaz dens și praf, rezistă eroziunii radiației extraordonare și vânturilor puternice. Acești monoliți gazoși au o înălțime de câțiva ani lumină și sunt orientați către centrul roiului. Alte regiuni dense înconjoară pilonii, incluzând filamentele întunecate de praf și gaz.

În afară de a sculpta terenul gazos, stelele strălucitoare pot, de asemenea, ajuta la crearea unei generații în succesiune de noi vlăstare. Când vânturile stelare lovesc pereții denși de gaze, acestea creează șocuri, generând un nou val de formare stelară de-alungul peretelui cavității. Punctele roșii împrăștiate în peisaj reprezintă o populație bogată de stele în formare, care sunt încă în captivitatea gazului propriu și al coconilor de praf. Acești fetuși stelari nu au încă pornite motoarele nucleare de hidrogen în nucleele lor, pentru a lumina ca stele. Cu toate acestea, capabilitatea infraroșu a lui Hubble permite astronomilor să identifice acești puișori. Stelele strălucitoare albastre vizibile în imagine sunt situate în prim-plan, cel mai adesea.

În zona centrală a imaginii, ce cuprinde roiul stelar, sunt combinate şi suprapuse datele obţinute de către Advanced Camera for Surveys, în spectrul luminii vizibile şi expuneri în regiunea aproape infraroşu din spectrul electromagnetic, cu Wide Field Camera 3. Regiunea înconjurătoare este compusă din observaţii în lumină vizibilă realizate cu Advanced Camera for Surveys.

Această imagine este un testament al puterii observaționale al lui Hubble și demonstrează că, deși numără 25 de ani pe centura sa, povestea telescopului spațial Hubble este departe de a se fi încheiat. Hubble a pregătit scena pentru companionul său – James Webb Space Telescope – programat pentru lansare în 2018 – dar nu va fi înlocuit imediat de către noua minune tehnologică spațială, ci va lucra în tandem cu aceasta. Acum, la 25 de ani după lansare, este timpul să celebrăm atât potențialul pentru viitor al lui Hubble, cât și istoria sa remarcabilă.

Credit: NASA, ESA, the Hubble Heritage Team (STScI/AURA), A. Nota (ESA/STScI), and the Westerlund 2 Science Team

Coloana sonora video: YouTube

HARTA ANIVERSĂRII TELESCOPULUI HUBBLE 25 ÎN EUROPA – HARTA ȚĂRILOR CE GĂZDUIESC EVENIMENTE

A map of the countries hosting Hubble 25th anniversary unveiling

Țările cu programe educaționale ce vor găzdui evenimente ale celebrării celor 25 de ani pe orbită a Telescopului Spațial Hubble, incluzând dezvelirea unui print aniversar de înaltă calitate pus la dispoziție de ESA/Hubble, sunt evidențiate în această hartă.

Aceste țări sunt Bulgaria, Republica Cehia, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Italia, Lituania, Olanda, Norvegia, Portugalia, România, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Slovacia, Turcia și Marea Britanie.

Hubble 25mmic

În România, centrul aniversar oficial este Complexul Astronomic Baia Mare. Partenerul principal al evenimentului nostru este Palatul Copiilor Baia Mare – cercul de astronomie, iar evenimentul va fi acompaniat muzical – pe teme spațiale, de un voluntar, artist și elev la Liceul de Arte Baia Mare: Sergiu Gliga.

Posibilitatea de a vă fotografia cu printul aniversar, o expoziție cu amintiri de la Hubble, o demonstrație specială în cupola planetariului, filmul documentar al lui Hubble, improvizații muzicale tematice, jocuri și concursuri și, nu  în ultimul rând, observații astronomice – iată cu ce vă așteptăm Joi, 23 aprilie 2015, de la ora 18.00 și până la miezul nopții, la Complexul Astronomic Baia Mare, pe str. George Coșbuc, nr. 16 – Baia Mare, Maramureș, România. 

Credit imagine: ESA/Hubble

Lista tuturor instituțiilor europene care celebrează HUBBLE

O NOUĂ DEMONSTRAȚIE A VIRTUOZITĂȚII SALE: NEBULOASA CAP DE CAL SURPRINSĂ DE TELESCOPUL SPAȚIAL HUBBLE CU OCAZIA ÎMPLINIRII A 23 DE ANI DE LA LANSAREA PE ORBITA PĂMÂNTULUI

A FOST 19 APRILIE. ZIUA LUI HUBBLE. ACEST EXTRAORDINAR INSTRUMENT ASTRONOMIC, OCHIUL CU CARE CIVILIZAȚIA UMANĂ A SCRUTAT UNIVERSUL VIZIBIL PÂNĂ LA LIMITELE POSIBILITĂȚII, DEGAJÂND UMBRELE MIRACULOASE A PESTE 100 DE MILIARDE DE GALAXII … A ÎMPLINIT 23 DE ANI. LA MULȚI ANI, NASA/ESA HUBBLE SPACE TELESCOPE!

Acest episod Hubblecast celebrează 23 de ani ai Telescopului spațial Hublle ale NASA/ESA, prin dezvăluirea unei imagini frumoase și șocante a nebuloasei Horsehead (cap de cal).

Gazda Hubblecast-ului este Dr. Joe Liske (alias Dr. J) care explică secretele norilor de gaz și praf cosmic ale nebuloasei care a fost în timp subiectul unor imagini astronomice spectaculoase. Nebuloasa Cap de Cal este una dintre cele mai semnificative nebuloase, și este acum prezentată într-o nouă lumină, datorită unei capturi extraordinare în spectru infraroșu – revelând mănunchiuri delicate de gaz care în mod obișnuit sunt ascunse de praful subțire care au făcut faimoasă această formă familiară de cap de cal.

Credit: ESA/Hubble

Prima utilizare a lentilelor cosmice sau gravitaționale pentru cercetarea energiei întunecate!

Astronomii au perfecționat o nouă metodă pentru măsurarea celui mai complex puzzle din Univers – energia neagră. Această forță misterioasă, descoperită în 1998, generează expansiunea universului nostru cu viteze incredibil de mari.

Astronomii au reușit în premieră, prin intermediul telescopului spațial Hubble NASA/ESA, utilizând avantajul oferit de o uriașă lentilă spațială – un cluster masiv de galaxii – să se apropie de natura energiei negre. Calculele lor, combinate cu datele oferite prin alte metode, au crescut semnificativ acuratețea măsurătorilor asupra energiei negre. Aceasta ar putea chiar conduce către o explicație a acestui fenomen foarte greu de sesizat.

”Trebuie să abordăm problema energiei negre din toate unghiurile posibile”, a afirmat Eric Jullo, astronom la Laboratorul Jet Propulsion al NASA, din Pasadena. ”E important să avem mai multe metode, și noi am intrat în posesia uneia noi, foarte puternice”. Jullo este autorul coordonator al lucrării care prezintă descoperirile în jurnalul Știința, din 20 august a.c.

Cercetătorii nu sunt edificați asupra a ceea ce este energia neagră, dar ei cunosc faptul că aceasta reprezintă aproximativ 72% din Univers. O altă bucată, respectiv în proporție de 24%, ar fi constituită din materie neagră, de asemenea misterioasă dar mai ușor de studiat decât energia neagră, datorită influenței gravitaționale asupra materiei, pe care noi o putem sesiza. Restul universului, aproape 4% este este reprezentat de planete, stele și cam tot ce este constituit pe bază de atomi, deci și noi, oamenii, am intra tot aici!!!

În noul lor studiu, echipa științifică, a utilizat imagini de la Hubble, pentru a examina un cluster masiv de galaxii, numit Abell 1689, care acționează ca o lentilă de mărire sau o lentilă gravitaţională. Gravitaţia clusterului a provocat distorsionarea şi repetarea reprezentării galaxiilor din spatele său, asemenea unei oglinzi „mincinoase” de la circ, capabilă să ofere reflexii distorsionate.

Utilizând aceste imagini distorsionate, oamenii de ştiinţă au putut să înţeleagă cum lumina de la galaxiile îndepărtate  din fundal au fost curbate de către cluster – o caracteristică care depinde de natura energiei întunecate. Această metodă cumulează şi măsurători precise de la sol asupra distanţei şi vitezei cu care galaxiile din fundal se îndepărtează de noi. Echipa a utilizat aceste date pentru a cuantifica forţa energiei întunecate care cauzează accelerarea Universului nostru.

„Noua metodă îmi place mai ales pentru că este foarte vizuală”, a spus Jullo. ”Poți literal vedea gravitația și energia neagră distorsionând, în arcuri, imaginile galaxiilor de fundal”.

Potrivit oamenilor de știință, metoda lor solicită mai multe etape, realizate cu meticulozitate. Ei au petrecut ultimii ani dezvoltând modele matematice specializate și hărți precise ale materiei Universului – atât materie neagră cât și materie normală – ale clusterului Abell 1689.

”Acum putem aplica tehnica noastră și pe alte lentile gravitaționale”, continuă coautorul Priya Natarajan, un cosmolog de la Universitatea Yale din New Haven. Profităm de un fenomen frumos din natură (lentilele gravitaționale) pentru a afla mai multe despre rolul pe care energia întunecată îl joacă în Universul nostru.

Coautori ai materialului publicat: Jean-Paul Kneib, Carlo Schimd și Marceau Limousin de la Laboratorul de Astrofizică din Marseille, Franța; Anson D’Aloisio de la Yale University; și Johan Richard de la Universitatea Durham din Marea Britanie..

Sursa: News Release Number STScI-2010-26 – First Use of Cosmic Lens to Probe Dark Energy on Hubblesite.org – Newscenter – August 19, 2010 02:00 PM (EDT)

Infopedia:

Materie întunecată

Energie întunecată

Cluster

Lentile gravitaționale (aplicații în astrofizică ale Teoriei Generale a Relativității):

Devierea luminii de către câmpurile gravitaționale este răspunzătoare pentru o nouă clasă de fenomene astronomice. Dacă un obiect masiv se situează între astronom și un alt obiect aflat la distanță, astronomul va vedea mai multe imagini distorsionate ale obiectului din depărtare. Aceste efecte se numesc „lentile gravitaționale”. În funcție de configurație, scară, și distribuție de masă, pot apărea două sau mai multe imagini, un inel luminos, denumit inel Einstein, sau inele parțiale, denumite arce. Primul exemplu a fost descoperit în 1979; de atunci, au fost observate peste o sută de lentile gravitaționale. Chiar dacă multiplele imagini sunt prea apropiate pentru a fi distinse, efectul tot poate fi măsurat, de exemplu, ca o mărire a strălucirii obiectului observat; s-au observat mai multe astfel de evenimente.

Lentilele gravitaționale sunt utilizate în astronomia observațională pentru a detecta prezența și distribuția materiei întunecate, drept „telescop natural” pentru observarea galaxiilor îndepărtate, și pentru a obține o estimare independentă a constantei lui Hubble. Evaluări statistice ale datelor obținute cu ajutorul lentilelor gravitaționale furnizează informații valoroase despre evoluția structurală a galaxiilor.