Discul gros al galaxiei noastre: un proiect de construcție galactică sau resturi rezultate din fuziunea cu alte galaxii?

Discul galaxiilor în formă de spirală reprezintă consolidarea a două componente: discul subțire în care se regăsește majoritatea stelelor și gazului, respectiv imaginea a ceea ce este vizibil atunci când anticipăm o galaxie în spirală. Situat în jurul acestuia este discul gros de stele, mult mai puțin populat. Acesta din urmă se diferențiază de primul din mai multe puncte de vedere: stelele de acolo sunt mai bătrâne, deficitare în metal și orbitează centrul galactic mult mai încet. Dar de unde provine această populație de stele a fost un mister rămas nedezlegat încă din anii 1970, când au fost identificate. Una dintre ipoteze este că acestea sunt resturi ale unor galaxii pitice canibalizate, care nu au fost așezate niciodată pe orbite mai standardizate. Alții sugerează că aceste stele au fost aruncate din discul galactic gros prin intermediul șocurilor gravitaționale produse sau de către supernove. Un studiu recent pune sub lupa testului READ MORE … Continuare …

De ce atmosfera solară este mai fierbinte decât suprafața sa? Sonda NASA Solar Probe Plus va doborî recordul apropierii de Soare, realizând experimente de la numai 5,9 milioane de km de suprafața Soarelui!

NASA a anunțat recent intenția sa de a realiza experimente la bordul navei spațiale SOLAR PROBE PLUS, care este programată pentru lansare nu mai târziu de 2018. Acestă navă spațială va realiza un task fără precendent, acela de a zbura în interiorul atmosferei Soarelui – sau coroana solară – pentru a lua măsurători asupra plasmei, câmpurilor magnetice și prafului ce înconjoară cea mai apropiată stea de Terra. Va fi primul satelit realizat de om care se va apropia de Soare atât de mult. Recordul anterior al unei misiuni de proximitate față de Soare, este deținut de Helios2, care s-a apropiat până la 43,5 milioane km de soare, în 1976. Solar Probe Plus va spulbera acest record, zburând la 5,9 milioane km de suprafața Soarelui, la cea mai mare apropiere. În zborul său atât de aproape de Soare, nava spațială va culege informații foarte cuprinzătoare asupra structurii atmosferei care înconjoară Soarele. READ MORE … Continuare …

Supernova cea mai apropiată de Terra, a explodat acum 163.010 de ani şi are un inel lucios cu un diametru de 10 triliarde de km.

Supernova 1987, descoperită în 1987, este cea mai apropiată stea în explozie de Pământ care a putut fi detectată din 1604 și rezidă în apropierea Marelui Nor al lui Magellan, o galaxie pitică adiacentă Căii Lactee. În afară de ejectarea unor masive cantități de hidrogen, 1987A a aruncat heliu, oxigen, nitrogen şi elemente grele mai rare precum sulf silicon şi fier. Supernovele sunt responsabile pentru separaţia unor elemente biologice fundamentale, precum oxigenul, carbonul şi fierul care poate fi găsit în plantele şi animalele de pe Terra de astăzi. De vreme ce supernova se află cam la 163.000 de ani lumină depărtare, explozia a survenit cam prin 161.000 î.Chr (1 an lumină înseamnă cam 10 triliarde de kilometri). Deşi, în medie, există numai o supernova per galaxie, într-un secol, tot înseamnă ceva dacă avem în vedere 100 de miliarde de galaxii în universul observabil. Dacă socotim 10 miliarde ani vârsta Universului READ MORE … Continuare …

Între ipoteză și anticipație: există un companion binar invizibil al Soarelui care trimite comete spre Terra?

Unii oameni de știință cred că ar putea exista ceva ascuns dincolo de marginile sistemului nostru solar, la o distanță de 50.000 și până la 100.000 de unități astronomice, adică la 1-2 ani lumină, dincolo de norul Oort. Numită ”Nemesis” sau ”steaua Morții”, acest obiect nedetectat ar putea fi o stea pitica rosie sau maro, sau chiar o prezenţă mai închisă care ar avea de mai multe ori masa lui Jupiter. În cazul în care Soarele nostru ar face parte dintr-un sistem binar în care două stele conectate gravitational orbitează un centru comun de masă, interacţiunea lor ar putea perturba Norul Oort pe o bază periodică, provocând direcţionarea unor comete spre noi. Sistemele stelare binare sunt lucru comun în galaxia noastră. Se estimează că o treime din stelele galaxiei noastre fac parte din sisteme binare sau sisteme stelare multiple. Iniţial, Nemesis a fost sugerată ca o explicaţie a ciclului de READ MORE … Continuare …

O nouă misiune de depistare în atmosfera marțiană a indiciilor vieții

”Pierderea atmosferei marțiene a fost mereu un mister nedezlegat” (Doug McCuistion, director al Programului NASA de explorare a planetei Marte) ”ExoMars Mars Climate Sounder” este un instrument al Orbiterului MARS RECONNAISSANCE care în 2016 va cartografia distribuția temperaturilor, a prafului, a vaporilor de apă și a norilor de gheață din atmosfera marțiană, perioadă când orbiterul va zbura aproape de orbita polară în căutarea unor indicii ale vieții pe Marte. Alte două instrumente sunt spectrometrele, provenind deopotrivă din Europa și SUA – a căror misiune este detectarea concentrațiilor foarte slabe de metan și alte urme de gaze în atmosofera marțiană. ”Pentru a putea pune măsurătorile urmelor de gaz într-un context, trebuie să cunoști structura de background și circulația din atmosferă”, a spus Tim Schofield, cercetător principal pentru programul EXOMARS Climate Sounder. ”Vom obține informația necesară înțelegerii distribuției urmelor de gaze identificate de spectometre, prin caracterizarea rolului circulației atmosferice și a aerosolilor, READ MORE … Continuare …

O poveste mai veche? Poate o auziți în premieră. De ce Pluto nu este o planetă?

De ce PLUTO nu este o planetă? Aceasta s-a dovedit a fi una dintre cele mai înduioșătoare întrebări care mi-a fost adresată. Și mi-a fost adresată de multe ori! Mă așteptam ca, la câțiva ani după decizia controversată a Uniunii Astronomice Internaționale, dezbaterea să se stingă și oamenii să accepte în sfârșit argumentele oferite. Dar nu s-a întâmplat asta și mulți preferă să creadă și în zilele noastre că Pluto este în continuare o planetă, a noua planetă de la Soare! În acest articol, vom explica evenimentele care au condus la decizia UAI, și ce speranțe sunt pentru viitor, în ce-l privește pe Pluto. Haideți să aflăm de ce Pluto nu mai este considerată o planetă. Pluto a fost descoperit în 1930 de către Clyde W. Tombaugh, de la Observatorul Lowell din Flagstaff, Arizona. Astronomii suspectaseră de mai mult timp că trebuie să existe în sistemul nostru solar o a READ MORE … Continuare …