Categorie: U-News

Galaxiile în formă de inel reprezintă unul dintre cele mai ciudate tipuri galactice. Exemplificarea este făcută de Obiectul lui Hoag (imaginea de mai sus), Galaxia ”Roata Carului” și AM0644-741. Aceste forme neobișnuite sunt cauzate de o coliziune galactică în care o galaxie mai mică plonjează aproape drept către centrul unei galaxii mai mari. Agitația gravitațională produce un val de formări de stele într-o undă ce pornește dintre centru. În cele mai multe dintre cazuri, galaxia intrus se pierde pentru totdeauna, dar o descoperire întâmplătoare, în cadrul unui sondaj recent, a schimbat puțin problema, întrucât unele asemenea obiecte au fost descoperite împreună cu partenerul de coliziune urmându-și propria cale. Înaintea acestei descoperiri, astronomii identificaseră numai 127 de galaxii inel, cele mai multe aflându-se în universul relativ apropiat, adică nu mai departe de 1 miliard de ani lumină. Persistența structurii de inel este relativ scurtă și se disipează odată ce densitatea de READ MORE … Continuare …

Utilizând Telescopul Spațial Hubble, astronomii au descoperit o a patra lună orbitând mica planetă înghețată: Pluto. Micuțul satelit nou – temporar numit P4 – a fost observat într-un sondaj de investigare a lui Hubble, în căutarea unor inele în jurul planetei pitice. Noua lună, cu un diametru estimat de 13-34 km, este cel mai mic satelit al lui Pluto descoperit până în prezent. Prin comparație, cel mai mare satelit al lui Pluto, Charon, are un diametru de  1043 km, iar celelalte două luni, Nix și Hidra, au diametre cuprinse între 32 și 113 km. ”Este remarcabil că Hubble ne-a permit să putem vedea, foarte clar, un obiect atât de mic, aflat la o distanță de peste 5 miliarde de km”, a spus Mark Showalter, de la Institutul SETI din Mountain  View, California, coordonatorul acestui program derulat cu ajutorul lui Hubble. Descoperirile sunt un rezultat unei activități de suport derulate pentru READ MORE … Continuare …

O metodă de a înțelege mai bine o planetă este cunoașterea caracteristicilor suprafeței sale. Prin măsurarea impactului craterelor, cercetătorii planetelor sunt capabili, de pildă, să obțină informații despre originea și evoluția suprafeței lui Mercur. Știm că este o problemă ce implică numerele, însă cu poate fi exact rezolvată atunci când nu te poți afla fizic acolo? Dimensiunea, forma și structura craterelor este legătura comună a celor mai multe dintre corpurile cerești din sistemul nostru solar. Prin înțelegerea fizicii modului în care au fost create, cercetătorii pot trage concluzii prin modelare. Experimentele lor de impact din laborator și simulările numerice pot oferi relativ facil rezultate altfel greu de realizat la scară planetară. Pentru o precizie mai mare, rezultatele experimentelor noilor cratere sunt apoi comparate cu informații ale craterelor puternic erodate. Aceste informații ne oferă o idee clară asupra proprietăților suprafeței, precum depozitele de minerale, compoziția solului, depozitele de gheață, proporții și READ MORE … Continuare …

Până de curând, astronomii erau extrem de sceptici asupra posibilității existenței planetelor în sisteme stelare multiple. Așteptarea era că forța gravitațională cu variații constante ar putea în cele din urmă expulza o asemenea planetă din orbită. Însă, în ciuda îndoielilor, astronomii au găsit câteva planete în asemenea sisteme solare. Recent, astronomii au anunțat o nouă descoperire, de astădată în sistemul stelar triplu HD 132563. Detectarea  noii planete a devenit parte a unui studiu mai cuprinzător asupra acestui sistem triplu, pe o perioadă de un deceniu. Cele două stele principale ce compun sistemul sunt amândouă similare Soarelui ca și masă, deși cumva mai sărăcăcioase în metale și se orbitează una pe cealaltă la o depărtare de aproximativ 400 UA. Steaua principală HD 132563A este de asemenea, ea înseși, o binară. Această situație necunoscută anterior, a fost de asemenea raportată de către echipa condusă de Silvano Desidera, de la Observatorul Astronomic din READ MORE … Continuare …

Noua hartă sugerează că în jur de 1,2% dintre toate stelele galaxiei ar putea fi capabile să suporte viața complexă, în anumite puncte ale istoriei galaxiei. Astrobiologii au dezbătut mult timp asupra ideii că planetele pot fi capabile să susțină viața numai în condițiile prezenței apei lichide al suprafață. Evident, acest lucru este posibil numai dacă temperatura pe o planetă este similară cu cea de pe Terra și implică – în consecință – o anumită distanță a acelei planete față de steaua mamă. Căutarea planetelor în așa numita zonă locuibilă a fost intensificată în anii din urmă, după lansarea telescoapelor spațiale, precum Kepler care identifică noi exoplanete cu o rată formidabilă. Însă ideea că ar putea exista anumite zone din interiorul galaxiei, care sunt foarte mult pretabile pentru a susține viața, este o idee mult mai recentă. Viziunea aici este că planete capabile de a suporta viața se găsesc mai READ MORE … Continuare …