O metodă de a înțelege mai bine o planetă este cunoașterea caracteristicilor suprafeței sale. Prin măsurarea impactului craterelor, cercetătorii planetelor sunt capabili, de pildă, să obțină informații despre originea și evoluția suprafeței lui Mercur. Știm că este o problemă ce implică numerele, însă cu poate fi exact rezolvată atunci când nu te poți afla fizic acolo?
Dimensiunea, forma și structura craterelor este legătura comună a celor mai multe dintre corpurile cerești din sistemul nostru solar. Prin înțelegerea fizicii modului în care au fost create, cercetătorii pot trage concluzii prin modelare. Experimentele lor de impact din laborator și simulările numerice pot oferi relativ facil rezultate altfel greu de realizat la scară planetară. Pentru o precizie mai mare, rezultatele experimentelor noilor cratere sunt apoi comparate cu informații ale craterelor puternic erodate. Aceste informații ne oferă o idee clară asupra proprietăților suprafeței, precum depozitele de minerale, compoziția solului, depozitele de gheață, proporții și chiar mai mult. Verificarea formelor și dimensiunilor pe Mercur cu observații obținute de la sonda MESSENGER reprezintă doar începutul.
De ce investigarea unor cratere de pe Mercur este atât de importantă? Poate pentru că accelerația gravitațională la suprafața sa (3.7 m/s2) este aproape identică cu cea a planetei Marte. În acest caz, gravitația joacă un rol important, pe măsură ce diametrul de tranziție este afectat.
Conform studiului, ”craterele simple tind să aibă o formă de castron adâncit, în timp ce craterele complexe au pereții terasați și pot conține un vârf central. Dacă gravitația a fost factorul dominant de control al diametrului de tranziție, așteptările ar fi ca acest diametru să fie similar pe Mercur și pe Marte”. Aceste diametre de tranziție observate pe Mercur sunt importante pentru că ne oferă indicii asupra crustei marțiene. Diferențele ar putea consta într-o suprafață mai slabă datorită gheții situată aproape de suprafață
Altimetrul cu Laser Mercurian (MLA) și Sistemul de Scanare duală Mercurian (MDIS), realizează eforturi substanțiale pentru a oferi date fotografice necesare pentru studiul craterelor. Acum putem obține o perspectivă din interiorul vârfurilor centrale, pereților și bazei craterelor. În plus, avem o măsurare precisă a diametrelor. Ca și în cazul Lunii, cercetătorii pot face aprecieri asupra adâncimii craterelor, prin măsurarea umbrelor. Chiar dacă MLA nu poate întotdeauna fi folosit pentru aceste tipuri de măsurători, aceste noi date ne pot conduce spre înțelegerea pe mai departe a proprietăților craterelor – atât de pe planeta Mercur, cât și în ce privește toate corpurile din sistemul nostru solar.
Sursa: UniverseToday
Crișan Petru Ciprian
