Categorie: descoperă marele U

Câteva noi achiziții pentru familia exoplanetelor au fost anunțate săptămâna trecută de către astronomii de la Penn State University. Dacă descoperirea de exoplanete, în zilele noastre, poate fi considerată ”doar o altă zi obișnuită la serviciu”, astronomii au descoperit acum trei planete unice și un obiect misterios. Surpriza unică legată de aceste planete este faptul că stelele pe care le orbitează sunt foarte vechi și muribunde, stele gigant roșii care își măresc volumul și dimensiunea, înghițind totul în jur, pe măsură ce se apropie de sfârșitul vieții lor, care în mod obișnuit conduce către consumarea nefericitelor planete care se află prea aproape pentru a scăpa … Cele trei stele sunt HD 240237, BD +48 738, și HD 96127; cea de-a doua are de asemenea un obiect misterios în orbita sa, care ar putea fi o altă planetă, o stea de masă redusă sau o pitică brună – oricum ceva al READ MORE … Continuare …

Ce a cauzat uriașa explozie, acum aproape 2000 de ani, văzută de astronomii chinezi? Cercetătorii știu de mult timp că o ”stea vizitatoare”, care a apărut misterios pe cer și a rămas prezentă cam 8 luni, în anul 185 – a fost prima supernova documentată. Dar acum, eforturile combinate a patru observatoare spațiale au oferit o viziune nouă asupra acestei explozii stelare, explicații asupra mărimii mari a acesteia și de ce rămășițele acestui obiect, cunoscut sub numele de RCW 86 – s-au răspândit extrem de mult. ”Aceste rămășite ale supernovei au devenit foarte mari, într-adevăr, într-un timp foarte scurt”, a spus Brian Williams, astronom la Universitatea de Stat din Raleigh, Carolina de Nord. ”Este cam de trei ori mai mare decât ne-am fi așteptat de la o supernova ce este martorul unei explozii de acum aproape 2000 de ani. Acum suntem într-adevăr capabili să sesizăm cauza.” Prin studierea noilor observații READ MORE … Continuare …

Nu, nu este un cozonac vechi cu floare de aspirină, pe care l-ați descoperit în spatele cutiei cu pâine. Este o asemănare uluitoare cu un mineral foarte rar, numit jarosit … un compus de sulfat de fier hidratat, care capătă uneori proprietăți foarte specifice, prin expunere la un mediu umed. Acesta a fost descoperit pe Terra în 1852, într-o râpă a unei coaste de munte din sud-estul Spaniei – iar pe Marte acesta, are o contrapartidă la marginea stâncoasă – numită El Capitan – din craterul Meridiani Planum, unde Oportunity a amartizat. Această structură cristalină roșcovană este atât de incitantă pentru că ea poate data momentul când apa ar fi existat pe Marte. Dacă v-ați gândit la jarosit ca la o rămășiță a prezenței apei, atunci presupunerea dumneavoastră este corectă. Este, de fapt, un produs secundar realizat prin umidificarea rocilor expuse, care se formează atunci când în ecuație se realizează READ MORE … Continuare …

Cu un deceniu în urmă, modelele cosmologice standard au întâmpinat o mică problemă când s-a încercat aplicarea lor pe galaxia noastră Calea Lactee: lipsa galaxiilor satelit! Calculele preziceau un număr de peste 500 de galaxii satelit, însă numai 10 sunt documentate iar alte 10 par să poată fi cuprinse în această listă, conform unor predicții recente. Așa încât, ne putem întreba ce s-a întâmplat cu restul de 480 de galaxii care ar trebui să fie prezente? Fie nu există, fie nu le putem vedea din anumite motive. Grație cercetării realizate prin proiectul LIDAU și a doi cercetători de la Observatorul Astronomic din Strasbourg, ar putea exista un răspuns la această întrebare. Cam la 150 de milioane de ani după Big-Bang, au apărut primele stele ale Universului, desprinse din hidrogenul rece și neutru, precum și din heliu. Pe măsură ce lumina lor intensă străbătea atomii de hidrogen, i-a readus pe aceștia READ MORE … Continuare …

Cunoașterea convențională a galaxiilor presupune ca acestea să aibă în centrul lor o gaură neagră masivă (CMBH). Prezența unor asemenea obiecte a fost confirmată în galaxia noastră, precum și în numeroase alte galaxii, incluzând galaxia Andromeda (M31) și chiar în câteva galaxii pitice. Masa unor asemenea obiecte, de câteva milioane de ori mai mare decât masa Soarelui, a fost considerată a fi un principiu legat de multe proprietăți ale galaxiilor, ca întreg, indicând că prezența găurilor negre centrale au putea fi critică în formarea și evoluția galaxiilor. Ca urmare, descoperirea unei galaxii masive fără o gaură neagră în centrul său ar putea fi chiar surprinzătoare. Cu toate acestea, recent, un studiu al astronomilor de la Universitatea Ann Arbor, din Michigan pare să fi descoperit o asemenea excepție. Și este vorba de binecunoscuta galaxie M85. Pentru a determina masa CMBH, echipa științifică a utilizat spectrograful de la bordul telescopului spațial Hubble, READ MORE … Continuare …