Cunoașterea convențională a galaxiilor presupune ca acestea să aibă în centrul lor o gaură neagră masivă (CMBH). Prezența unor asemenea obiecte a fost confirmată în galaxia noastră, precum și în numeroase alte galaxii, incluzând galaxia Andromeda (M31) și chiar în câteva galaxii pitice. Masa unor asemenea obiecte, de câteva milioane de ori mai mare decât masa Soarelui, a fost considerată a fi un principiu legat de multe proprietăți ale galaxiilor, ca întreg, indicând că prezența găurilor negre centrale au putea fi critică în formarea și evoluția galaxiilor. Ca urmare, descoperirea unei galaxii masive fără o gaură neagră în centrul său ar putea fi chiar surprinzătoare. Cu toate acestea, recent, un studiu al astronomilor de la Universitatea Ann Arbor, din Michigan pare să fi descoperit o asemenea excepție. Și este vorba de binecunoscuta galaxie M85.
Pentru a determina masa CMBH, echipa științifică a utilizat spectrograful de la bordul telescopului spațial Hubble, pentru a examina atracția pe care ar putea-o avea obiectul central asupra stelelor din imediata vecinătate. Cu cât masa este mai mare, cu atât stelele ar trebui să orbiteze cu viteză mai mare. Această velocitate orbitală este detectată ca o schimbare în culoarea luminii, albastră pentru stelele care se deplasează către noi, roșie pentru stelele care se îndepărtează. Cantitatea luminii modificate depinde de viteza deplasării lor.
Această tehnică a fost utilizată anterior în studiul altor galaxii, incluzând o altă galaxie cu eliptică mare și cu strălucire similară din catalogul Messier: M84. Pentru această galaxie, Hubble a sondat în 1997 gaura neagră centrală și a determinat o masă echivalentă cu 300 de milioane de mase solare. Când această metodă a fost aplicată la M85, echipa nu a descoperit o modificare care să indice prezența unei găuri negre cu o masă așteptată pentru o galaxie de asemenea mărime. Utilizând o altă metodă, indirectă, de măsurare a masei CMBH, prin evaluarea cantității generale de lumină provenită de la galaxie, care în general este corelată cu masa găurii negre, ar fi fost de așteptat ca M85 să conțină o gaură neagră cu echivalența a 300 milioane sau cel mult până în 65 de milioane de mase solare.
Acest studiu nu reprezintă prima raportare a non-detecției CMBH pentru M85, un studiu din 2009 condus de Alessandro Capetti de la Observatorul Astronomic din Torino, Italia, a cercetat emisii de semnale radio provenind de la regiunea găurii negre a galaxiei M85. Studiul lor nu a putut detecta unde radio semnificative din centrul galactic, unde care – dacă M85 ar fi avut o gaură neagră mare – ar fi trebuit să fie prezente, chiar și numai ca reflectare a unei cantități mici de gaz alimentând centrul găurii negre.
În rezumat, aceste studii demonstrează o deficiență semnificativă a estimarea masei găurilor negre prin metode secundare. Asemenea metode indirecte au fost anterior utilizate cu încredere și au fost puse la baza studiilor care au conectat evoluția galaxiilor cu masa găurilor negre centrale. Dacă galaxii asemănătoare cu M85 sunt mai comune decât s-a crezut anterior, asta i-ar putea conduce pe astronomi către regândirea relației obiective dintre găurile negre centrale și proprietățile galaxiilor.
Sursa: UniverseToday
Crișan Petru Ciprian
