Categorie: constellations

Localizată la nordul planului ecliptic, fiind o constelație circumpolară pentru cei mai mulți dintre observatori, Draco a fost una dintre cele 48 de constelații cartografiate de Ptolemeu și mai târziu adoptată în seria constelațiilor moderne recunoscute de Uniunea Astronomică Internațională. Constelația este una larg desfășurată, acoperind 1083 de grade pătrate ale cerului dar posedă numai 3 stele strălucitoare. Asterismul dragonului este realizat din 14 stele principale și alte 75 de stele cu denumiri Bayer/Flamstees care se află în interiorul lui Draco. Această constelație are graniță cu Bootes, Hercules, Lyra, Cygnus, Cepheus, Ursa Minor, Camelopardalis și Ursa Major.   Draco este ușor accesibilă vederii între latitudinile +90 și -15 grade și cel mai bine poate fi observată în timpul culminației sale din iulie. Există trei dușuri meteorice anuale asociate cu Draco – începând cu Delta Draconidele. În fiecare an, între 28 martie și 7 aprilie, Terra parcuge curentul meteoric și dungi READ MORE … Continuare …

Situată la sud de planul ecliptic, constelația Dorado a fost una dintre cele 12 constelații create de către Petrus Plancius, din observațiile navigatorilor olandezi Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman și au apărut pentru prima oară publicate pe un glob ceresc către 1597-1598. Dorado a început să fie luată chiar mai în serios după includerea în atlasul Uranometria lui Johann Bayer din 1603 și apoi a rezistat cât să fie înscrisă în lista celor 88 de constelații moderne oficiale. Acoperind 179 de grade de cer, aceasta constă din trei stele principale și conține 14 membri stelari cu denumiri Bayer/Flamsteed. Polul Sud Ecliptic rezidă în cadrul constelației Dorado și aceasta are graniță cu constelațiile Caelum, Horologium, Reticulum, Hydrus, Mensa, Volans și Pictor. Este vizibilă între latitudinile +20 și -90 de grade și cel mai bine poate fi observată la culminație în timpul lunii ianuarie. Datorită poziției sale sudice, Dorado a READ MORE … Continuare …

Micuța constelație Delphinus a fost una dintre cele 48 de constelații originale ale lui Ptolemeu și a supraviețuit de-a lungul timpului, cât să fie recunoscută de IAU în seria celor 88 de constelații moderne. Localizată foarte aproape de ecuatorul ceres, acest asterism cu forma unui zmeu este o cuprindere a 5 stele principale și conține 19 membre stelare cu denumiri Bayer/Flamsteed. Delphinus este mărginită de constelațiile Vulpecula, Sagitta, Aquila, Aquarius, Equuleus și Pegaus. Este vizibilă pentru toți observatorii situați între latitudinile +90 grade și -70 grade și cel mai bine poate fi observată la culminația sa în timpul lunii septembrie. Cât despre mitologie, Delphinus reprezintă un delfin. Odată ce ai văzut Delphinus, nu este greu să-ți imaginezi un mic delfin sărind din apele Căii Lactee. Conform legendelor grecești, Poseidon a dorit să se căsătorească cu Amfitrite, o nereidă sau o nimfă de mare. Poseidon a trimis căutători care să o READ MORE … Continuare …

Întinsa constelație Cygnus a fost una dintre cele 48 de constelații originale ale lui Ptolemeu și a rămas înscrisă și pe lista celor 88 de constelații oficiale recunoscute de către IAU. Zburând pe cer, îndepărtându-se parcă de Calea Lactee care apare pe fundal, Cygnus constă din 6 stele strălucitoare care formează asterismul unei cruci care comprimă 9 stele principale și 84 de stele cu denumiri Bayer/Flamsteed. Este învecinată cu constelațiile Cepheus, Draco, Lyra, Vulpecula, Pegasus și Lacerta. Cygnus este vizibilă pentru toți observatorii între latitudinile +90 și -40 de grade și cel mai bine poate fi observată la culminația sa din luna septembrie. Pentru o perioadă de 15 zile, cu vârful către data de 20 august, priviți dușul meteoric al Kappa Cygnidelor. Acest curent meteoric anual are radianța în apropierea stelei strălucitoare Deneb și o medie de cădere de 12 meteori pe oră. Este menționată ca având multe bile de READ MORE … Continuare …

In timp ce micuța constelație Crux este cea mai mică dintre cele 88 de constelații moderne, ”Crucea Sudului” – precum ”Carul Mare” este una dintre cele mai larg recunoscute tipare stelare ale cerului. Aceste grupări stelare au fost cunoscute mai ales asterisme, dar tiparele lor asociate devenind larg acceptate și granițele definite, au fost recunoscute de Uniunea Astronomică Internațională și au devenit oficial constelații. Crux a fost inițial considerată parte a constelației Centaurus, dar precesia echinocțiilor au coborât gradual aceste stele sub orizontul european și au devenit locații dispărute … La un moment dat, către anul 1000 î.Chr, stelele lui Crux au fost vizibile pentru emisfera nordică, dar către 400 d.Chr au alunecat sub orizont pentru cele mai multe zone. Constelația în sine constă din patru stele strălucitoare și 19 stele care au denumiri Bayer/Flamsteed. Are graniță cu constelațiile Centaurus și Musca. În prezent, Crux este vizibilă pe latitudini între READ MORE … Continuare …

Crater aparține celor 48 de constelații originale ale lui Ptolemeu și a fost păstrată și în seria celor 88 de constelații moderne recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională. Crater este o constelație mică în zona sudică a planului ecliptic și nu are stele strălucitoare de marcaj. Cuprinde numai 4 stele principale și 12 stele cu designații Bayer/Flamsteed. Are graniță comună cu constelațiile Leo, Sextans, Hydra, Corvus și Virgo. Crater este vizibilă la latitudini între +65 grade și -90 de grade și cel mai bine poate fi văzută la culminația sa în timpul lunii Aprilie. În mitologie, Crater reprezintă Cupa lui Apollo – zeul Cerurilor … Apollo. Și cine poartă această cupă îmbrăcat în negru? Corbul … Corvus. Povestea este una tristă. Povestea unei creaturi trimisă să aducă apă pentru stăpânul său dar care a întârziat așteptând pofticios să se coacă smochinele pentru a le mânca. Când și-a dat seama de READ MORE … Continuare …