Categorie: constellations

Corvus aparține uneia dintre cele 48 de constelații originale ale lui Ptolemeu și a rezistat pentru a face parte și din seria celor 88 de constelații moderne recunoscute de Uniunea Astronomică Internațională. Acest asterism mic, asemănător unei cutii, nu are nici o stea strălucitoare și constă din 11 stele care sunt vizibile cu ochiul liber dar, în ciuda acestui fapt, Ptolemeu a menționat numai 7. Există 4 stele pricipale și 10 stele desemnate Bayer/Flamsteed. Corvus are la graniță constelațiile Virgo, Crater și Hydra. Este vizibilă la latitudinile între +60 și – 90 de grade și cel mai bine poate fi observată la culminație în timpul lunii mai. În mitologie, Corvus reprezintă Corbul … și avem o legendă aici. Legenda amintește constelația Crater ca fiind cupa zeilor. O ceașcă potrivită pentru zeul cerurilor … Apollo. Și cine ține această, înveșmântat în negru? Corbul … Corvus! Povestea este una tristă! Povestea creaturii READ MORE … Continuare …

Corona Borealis a fost una dintre cele 48 de constelații definite de Ptolemeu, cunoscută numai ca și ”Corona” și a rezistat destul de bine, cât să fie încadrată și în seria celor 88 de constelații moderne, recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională. Corona Borealis – ”Coroana Nordului” – este corespondentul constelației Corona Australis – ”Coroana Sudului”. Este o constelație mică, obscură, fără stele strălucitoare, cu 6 stele principale și 24 de stele desemnate Bayer/Flamsteed. Are graniță comună cu constelațiile Hercule, Bootes și Serpens Caput. Corona Borealis este vizibilă de pe latitudini cuprinse între +90 și -50 grade și cel mai bine poate fi observată la culminație, în timpul lunii iulie. În mitologie, Corona Borealis a fost presupusă a reprezenta coroana primită de Ariadne în dar de la Dionysos. În credinițele celtice, era cunoscută ca și Caer Arianhod sau ”Castelul Cercului de Argint”, casă pentru Lady Arianrhod. Destul de ciudat, aceasta READ MORE … Continuare …

Corona Australis este una dintre cele 48 de constelații originale cartografiate de Ptolemeu și a rezistat destul de bine cât să fie integrată și în lista celor 88 de constelații moderne recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională. Corona Australis – ”Coroana Sudului” – este echivalentul ”Coroanei Nordului”, respectiv Corona Borealis. Este o constelație mică și vagă, care nu are stele strălucitoare și constă din 6 stele primare, conținând de asemenea 14 stele membre cu designații Bayer/Flamsteed. Este mărginită la granițe cu constelațiile Sagittarius, Scorpius, Ara și Telescopium. Corona Australis este vizibilă între latitudinile +40 grade și -90 grade și cel mai bine poate fi observată la culminație, în timpul lunii August. Există și un curent meteoric asociat cu Corona Australis – Corona Australidele, care culminează către 16 martie în fiecare an și care este activ între 14 și 18 martie. Rata căderilor este minimă, cu o medie de 5-7 meteori READ MORE … Continuare …

Coma Berenices a fost cândva un asterism aparținând constelației Leo, dar mai apoi a devenit o constelație. In ciuda faptului că este destul de vagă, Coma Berenices este importantă pentru că ea conține locația polului nord galactic. Comprimă doar trei stele principale dar conține 44 de membri cu designații Bayer/Flamsteed. Coma Berenices are graniță cu constelațiile Canes Venatici, Ursa Major, Leo, Virgo şi Bootes. Este vizibilă aproape din orice loc de pe Terra şi cel mai bine poate fi văzută între latitudinile +90 grade şi -70 de grade, în timpul culminației în din luna mai. Există numai un singur curent meteroric asociat cu constelația Coma Berenices – dușul meteoric al coma berenicidelor care survine către 18 ianuarie în fiecare an. Rata sa este însă foarte scăzută – de 1-4 pe oră, dar aceștia sunt cei mai rapizi meteori cunoscuți, cu o viteză de peste 65 km per secundă. În mitologie READ MORE … Continuare …

Micuța constelație Columba a apărut pentru prima oară pe hărțile constelațiilor lui Petrus Plancius – un astronom și cartograf olandez din secolul al XVI-lea. În 1589 el a creat un glob ceresc utilizând informația limitată obținută de la exploratorii vremii pentru al ajuta să umple zona goală din jurul polului sud ceresc. Columba a fost atunci introdusă într-o hartă de perete mare a constelațiilor, în 1592 și mai târziu inclusă în atlasul ceresc Uranometria a lui Johann Bayer. Se află și astăzi pe lista celor 88 de constelații recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională. Columba constă dintr-o stea strălucitoare și 5 stele primare, cu 18 stele membre ce au designații Bayer/Flamsteed. Are la graniță constelațiile Lepus, Caelum, Pictor, Puppis și Canis Major. Columba este cu prioritate vizibilă observatorilor aflați între latitudinile +45 grade și -90 de grade și cel mai bine poate fi observată la culminație în timpul lunii februarie. READ MORE … Continuare …

Micuța constelație sudică Circinus este creația lui Nicholas de Lacaille din timpul șederii sale la Capul Bunei Speranțe cam pe la mijlocul secolului al 18-lea și a rezistat, regăsindu-se pe lista celor 88 de constelații recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională. Nu are stele strălucitoare și constă din 3 stele principale și 9 stele desemnate Bayer/Flamsteed, având la graniță constelațiile Centaurus, Musca, Apus, Triangulum Australe, Norma și Lupus. Circinus este vizibil pentru observatorii dintre latitudinile +10 grade și -90 de grade , cu maximum de vizibilitate la culminație în timpul lunii Iunie. Pentru că Circinus era necunoscut anticilor greci și romani, nu are nici o mitologie asociată. Cele trei stele mai strălucitoare formează un triunghi îngust. Forma este reminiscența unei compas de desenat sau calculat precum cele utilizate pentru marcarea mărilor sau cartografierea cerului. Lacaille avea o fascinație pentru știința seculară și gândul de a numi o constelație sau un READ MORE … Continuare …