Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian
Se pot, oare, stelele transforma în fluturi, precum omizile? Nu, dar în cazul Nebuloasei Fluture, pare cu siguranță că s-a întâmplat așa. Deși aripile sale întinse acoperă un spațiu de 3 ani lumină și se estimează o temperatură de suprafață mai mare de 200.000 grade Celsius, steaua centrală muribundă a nebuloasei planetare prezentate, NGC 6302, a devenit excepțional de fierbinte, strălucind puternic în lumina vizibilă și ultravioletă, fiind totuși ascunsă vederii directe de către un torus de praf. Această vedere clară de aproape a fost înregistrată de Telescopul Spațial Hubble și este reprocesată aici pentru a arăta detaliile remarcabile ale nebuloasei planetare complexe, evidențiind în particular lumina emisă de fier, ilustrată în roșu. NGC 6302 rezidă la 4.000 ani lumină în constelația Scorpius. Nebuloasa planetară este o evoluție produsă din atmosfera exterioară a unor stele precum Soarele, care însă – de obicei – încep să pălească în strălucirea lor după aprox. 20.000 de ani.
