Femei celebre în istoria astronomiei (8)

Jacqueline van Gorkom, profesor asociat la departamentul de astronomie al Universității Columbia, expert în investigarea mișcării și evoluției galaxiilor și structurilor la scară largă ale Universului, cu telescoape radio. A studiat modul în care galaxiile apar în diverse lungimi de undă pentru a determina masa lor și dacă tipul lor morfologic (spiral, spiral barat, eliptic etc) are influență asupra distribuției relative a materiei luminoase sau întunecate. Ea a explorat efectele mediilor galactice (de la clusterele dense ale galaxiilor până la zonele de vid) în evoluția galactică.

Van Gorkom a crescut în Olanda, unde o profesoară de chimie a ținut un curs de evoluție stelară și originea elementelor din interiorul stelelor, curs care i-a reținut atenția. Dar coordonatorii săi școlari i-au spus că, în ciuda rezultatelor geniale la olimpiadele de matematică cu care îi întrecea pe băieți, cariera de cercetător științific nu este adecvată pentru o femeie. După absolvire,  a petrecut un an de zile în Noua Zeelandă mulgând vaci și gândindu-se la viitorul său. A înțeles că dorește cu adevărat să studieze astronomia și a fost încurajată de câțiva radio-astronomi pe care i-a întâlnit în drumul spre casă, din Olanda.

Și-a făcut doctoratul la Universitatea Groningen din Olanda, construind în teza sa imagini ale regiunilor compacte HII (zone de hidrogen ionizat în spațiul interstelar) pe diferite lungimi de unde radio. Ea s-a aflat printre primii care au realizat asemenea scanări cu telescopul de Sinteză Westerbork, o rețea de radio-telescoape de 25 m din Olanda. Până când și-a finalizat doctoratul în 1981, VLA (Rețeaua radio-telescopică foarte mare), operată de către Observatorul Astronomic Radio Național din Socorro, New Mexico – era finalizat și a căpătat aici un job. VLA constă din 27 de telescoape radio, fiecare având 25 de metri în diametru, fiecare putând fi mutat sau orientat, într-o configurație complexă. Parabolicele radio sunt conectate electronic și pot rezolva detalii la fel de fine ca un telescop cu diametrul mare cât distanța dintre cele mai îndepărtate parabolice. În cele mai multe din cazuri, VLA lucrează ca un singur radio-telescop  cu diametrul de 36 de km.

Van Gorkom s-a aflat în staff-ul VLA pentru o perioadă de peste 10 ani, trecând prin diversele grade de la cercetător post-doctoral la cercetător titular. După un an de colaborare la Princeton, ea a descoperit plăcerea de a preda și a reușit să-și împartă timpul lucrând atât la Universitatea Columbia, cât și la VLA, în New Mexico. În 1990 a renunțat la legăturile formale cu VLA, petrecând totuși câteva luni în fiecare an aici, pentru cercetări.

(va urma)

Lasă un răspuns