Constelația Horologium este una dintre cele 14 constelații create de către Nicolas Louis de Lacaille pentru a cartografia cerul emisferei sudice. Numită original “Horologium Oscillitorium” pentru a-l onora pe Christiaan Huygens, mai târziu numele său a fost prescurtat în cel prezent și așa a fost admisă în seria celor 88 de constelații moderne recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională.
Horologium ocupă cam 249 de grade pătrate ale cerului și constă din 6 stele principale în asterism, cu alte 10 stele ce au denumiri Bayer/Flamsteed. Are la graniţă constelaţiile Eridanus, Hydrus, Dorado şi Caelum. Horologium este vizibilă pentru toţi observatorii aflaţi între latitudinile +30 grade și -90 grade și cel mai bine poate fi urmărită la culminația sa în timpul lunii Decembrie.
Horologium a fost numită așa în onoarea lui Christiaan Huygens, matematician olandez, astronom și fizician. Pe când călătorea în emisfera sudică și cartografia cerul, Nicolas de Lacaille (care aprecia foarte mult științele) a găsit această constelație vagă care i-a părut asemănătoare noului ceas cu pendulă inventat de către Huygens. Ceasul lui Huygens încorpora primul oscilator armonic – crescând precizia cu peste 15 secunde pe zi. Această inovație ”orologică” l-a impresionat atât de mult pe Lacaille, încât acesta s-a străduit să găsească modelul acestei invenții printre stele.
Cu aproape nici o stea strălucitoare pe care să o putem vâna, să începem călătoria prin această constelație cu Alpha Horologii – simbolul a de pe hartă. Localizată cam la 193 de ani lumină de Terra, această foarte obișnuită gigantă portocalie de tip K1 – fuzionează liniștită miezul său de heliu către carbon și oxigen. În apropiere este Delta, simbolul ”8” de pe hartă dar și aceasta este o stea obișnuită. Delta este o stea binară spectroscopică, situată la 175 de ani lumină distanță de noi. Astfel încât, într-o constelație atât de mică și cu puține stele, și acestea obișnuite, ce ai putea face cu un telescop?
Păi, haideți să încercăm NGC 1261 (RA: 03:12:15.3; Dec: -55:13:01), pentru început. Acest cluster globular de magnitudine 8 este foarte bine comprimat, fiind locația unei priveliști încântătoare. Mica minune se găsește la poziția 87 de pe lista Caldwell. Căutați o regiune cu un miez foarte luminos și cu lanțuri de stele foarte bine rezolvate, la marginile acestui simpatic cluster stelar.
Pentru telescoape mai mari, încercați NGC 1512 (RA 4:03.9 Dec -43:21). Cu o luminozitate ce depășește numai puțin magnitudinea 11, această galaxie spirală barată aparține grupului Dorado și este situată la 30 de milioane de ani lumină depărtare.
În timp ce nu veți găsi prea multe detalii aici, Explorerul NASA privind evoluția galaxiilor arată galaxia NGC 1512 rezidând foarte aproape de galaxia eliptică NGC 1510. Cele două galaxii sunt despărțite în prezent de mai puțin de 68.000 de ani lumină, conducându-i pe mulți astronomi la presupunerea că impactul dintre cele două este actualmente în progres.
O altă provocare? Atunci încercați NGC 1433 (RA 3:42.0 Dec -47:13). Această galaxie de magnitudine 10 este un exemplu de spirală barată cu inele. În timp ce fizic ați putea sesiza doar un nucleu luminos și o bară fină, stelele orbitând discul acestei galaxii arată aproape fotografic mișcările interne. Un mic inel eliptic se poate dezvolta aproape de nucleu – dovada albastră a formării stelare. Stați pe aproape, pentru că această galaxie a avut un eveniment supernova în 1985!
Sursa: UniverseToday; Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian
