CEA MAI APROPIATĂ GAURĂ NEAGRĂ DE TERRA
O echipă de astronomi de la Observatorul European Sudic (ESO) și alte instituții au descoperit o gaură neagră rezidând la 1000 ani lumină depărtare de Terra. Această gaură neagră cea mai apropiată Sistemul solar din toate cele cunoscute până în prezent și este parte a unui sistem triplu care poate fi observat cu ochiul liber. Echipa a descoperit dovezi ale existenței unui obiect invizibil prin urmărirea celor două stele companion – utilizând telescopul MPG/ESO de 2,2 metri al Observatorului ESO La Silla din Chile. Ei afirmă că acest sistem ar putea fi doar vârful unui aisberg, astfel că multe alte găuri negre similare ar putea fi găsite în viitor.
”Am fost surprinși total realizând că acesta este primul sistem stelar cu o gaură neagră, care poate fi observat cu ochiul liber,” a precizat Petr Hadrava, cercetător emerit al Academiei de Științe din Republica Cehia, din Praga și co-autor al cercetării. Situat în constelația Telescopium, sistemul este atât de apropiat de noi încât stelele sale port fi observate din emisfera sudică terestră, pe un cer întunecat și senin, fără ajutorul unui binoclu sau telescop. ”Sistemul conține cea mai apropiată gaură neagră de noi pe care o cunoaștem,” a spus cercetătorul ESO Thomas Rivinus, care a coordonat studiul publicat în ”Astronomy&Astrophysics”.
Echipa a observat inițial acest sistem, numit HR 6819, ca parte a unui studiu al sistemelor cu stele duble. Analizând mai atent observațiile lor, au fost uluiți de relevarea unui al treilea corp, invizibil în HR: 6819, o gaură neagră. Observațiile cu spectrograful telescopului MPG/ESO de 2,2 metri de La Silla au arătat că una dintre cele două stele vizibile orbitează un obiect nevăzut la fiecare 40 de zile, în timp ce a doua stea este la o distanță relativ mare de această pereche interioară.
Dietrich Baade, astronom emerit al ESO la Garching și co-autor al studiului afirmă: ”Observațiile necesare pentru determinarea perioadei de 40 de zile trebuiau extinse pe mai multe luni. Acest lucru a fost posibil doar datorită schemei de pionierat a ESO privind serviciile de observare, în caza căreia observațiile sunt realizate de ESO în numele oamenilor de știință care au nevoie de acestea.”
Gaura neagră ascunsă din HR 6819 este una dintre primele găuri negre cu masă stelară descoperite, care nu interacționează violent cu mediul din jur, și – ca atare – apar cu adevărat negre. Dar echipa speră să îi poată surprinde prezența și să-i calculeze masa studiind orbita stelei din perechea interioară. ”Un obiect invizibil cu o masă de cel puțin patru ori masa Soarelui nu poate fi decât o gaură neagră”, a concluzionat Rivinus, cu serviciul în Chile.
Astronomii au descoperit până în prezent doar câteva zeci de găuri negre în galaxia noastră, aproape toate interacționând puternic cu mediul lor și onorându-și prezența prin eliberarea de raze X puternice, în această interacțiune. Dar oamenii de știință estimează că, în istoria Căii Lactee, multe alte stele au colapsat în găuri negre ca mod de a-și încheia secvențele de viață. Descoperirea unei găuri negre silențioase și invizibile în HR 6819 oferă indicii despre locațiile în care s-ar putea afla numeroase găuri negre ascunse din Calea Lactee. „Probabil că există acolo sute de milioane de găuri negre, dar acum cunoaștem doar câteva. Știind după ce anume să privim, ar trebui să ne ușureze sarcina de a le găsi ”, spune Rivinius. Baade adaugă că găsirea unei găuri negre într-un sistem triplu, atât de aproape de Terra, indică faptul că vedem doar „vârful unui aisberg interesant”.
Deja astronomii consideră că această descoperire ar putea elucida misterele unui al doilea sistem. ”Am înțeles că un alt sistem, numit LB-1, ar putea fi, de asemenea, un sistem triplu, deși sunt necesare mai multe observații pentru a avea această certitudine,” a spus Marianne Heida, co-autor al studiului. ”LB-1 este situat mult mai departe de Terra dar, nu foarte departe – în termeni astronomici – ceea ce înseamnă că, probabil, multe alte asemenea sisteme există și așteaptă să fie descoperite. Prin identificarea și studierea lor, putem învăța foarte multe despre formarea și evoluția acelor stele rare care își încep viața având masa de 8 ori mai mare ca a Soarelui și sfârșesc într-o explozie Supernova, care lasă în urmă o gaură neagră.”
Descoperirea acestor sisteme triple cu o pereche interioară și o stea distantă ar putea oferi indicii și despre fuziunile cosmice violente care eliberează unde gravitaționale suficient de puternice pentru a fi detectate pe Terra. Unii astronomi consideră că fuziunile se pot produce în sisteme cu o configurație similară sistemelor Hr 6819 și LB-1, dar acolo unde perechea interioară este formată din două găuri negre sau o gaură neagră și o stea neutronică. Celălalt obiect distant poate afecta gravitațional perechea interioară într-un asemenea fel încât poate provoca o fuziune și eliberarea undelor gravitaționale. Deși HR 6819 și LB-1 dețin doar o singură gaură neagră și nici o stea neutronică , aceste sisteme îi pot ajuta pe astronomi să înțeleagă cum coliziunile stelare se pot produce în sisteme stelare triple.
Sursa: EurasiaReview; Credit foto: ESO/L Calcada; Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian
