Cu 6 milioane de ani în urmă, când primii strămoși ai omului pe Terra își căutau calea spre supraviețuire, gaura neagră din centrul Căii Lactee se afla în faza sa de ferocitate. În prezent această gaură neagră, cu o vechime medie, din centrul nostru galactic, este în hibernare, înghițind alene doar cantități mici de hidrogen. Însă la momentul când primii hominizi pășeau pe Terra, Sagittarius A înghițea materie și expulza gaze cu viteze de peste 1000 km/secundă. Dovada acestei faze hiperactive din viața obiectului Sagittarius, cea a unui Nucleu Galactic Activ (AGN), a apărut pe măsura cercetărilor adiacente, legate de masa lipsă din Calea Lactee.
Atunci când dorim să înțelegem mediul galactic, survine un paradox, un puzzle comic, care se cere dezlegat. Problema este că se poate calcula câtă materie ar trebui să vedem în galaxia noastră dar, când facem acest lucru, materia calculată nu este acolo! Iar acest puzzle nu este aplicabil doar Căii Lactee, fiind o problema și pentru alte galaxii, de fapt, pentru întregul univers.
Măsurătorile oamenilor de știință arată că galaxia noastră are o masă de 1-2 triliarde mai mare decât cea a Soarelui. Materia întunecată, acel ceva misterios și invizibil de coșmar pentru cosmologi, reprezintă cinci din șase părți ale masei. De obicei, materia obișnuită reprezintă ce-a de-a șasea parte din masa galaxiei, cam 150-300 miliarde de mase solare. Însă noi putem găsi doar 65 miliarde de mase solare din acea materie obișnuită, compusă din elemente familiare: protoni, neutroni și electroni. Restul se află în acțiune!
Astrofizicienii de la Centrul de Astrofizică Harward-Smithsonian au căutat masa lipsă și au publicat rezultatele cercetărilor lor într-un nou studiu.
”Ne-am jucat de-a v-ați ascunselea la nivel cosmic. Și ne-am întrebat unde se poate ascunde masa lipsă?”, a scris prim autorul Fabrizio Nicastro, cercetător asociat la Centrul de Astrofizică Harward-Smithsonian și astrofizician al Institutului Național de Astrofizică din Italia.
”Am analizat arhivele cu observații în raze X de la sonda XMM-Newton și am descoperit că masa lipsă se află într-o ceață de gaze cu o temperatură de un milion de grade ce învăluie galaxia noastră. Acea ceață absoarbe razele X de la mai multe surse îndepărtate din fundal,” a continuat Nicastro.
Nicastro și alți cercetători implicați în studiu au analizat modul în care razele X au fost absorbite și au calculat cantitatea și distribuția materiei obișnuite în acea ceață. Echipa s-a bazat pe modele computerizate și pe informațiile de la XMM-Newton. Însă rezultatele lor nu s-au potrivit cu o distribuție uniformă a gazelor din această ceață. În loc de asta, există o ”bulă” goală, unde nu există gaz deloc. Iar acea bulă se extinde de la centrul galactic două treimi din calea spre Terra.
Ce anume poate explica această ”bulă”? De ce această ceață de gaze nu este răspândită mai uniform prin galaxie? Dispersarea gazului dintr-o regiune atât de mare ar necesita o cantitate enormă de energie, iar autorii au subliniat că o gaură neagră activă ar putea face asta. Ei au presupus că Sagittarius A era foarte activă la acel moment, alimentându-se cu gazul absorbit și ejectând în același timp curenți de gaz fierbinți cu o viteză de peste 1000 km/sec.
Ceea ce ne conduce în prezent când, după 6 milioane de ani, unda de șoc cauzată de acea activitate a călătorit 20.000 de ani lumină, creând bula din jurul centrului galactic.
”Liniile diferite ale evidenței se combină împreună foarte bine”, precizează co-autorul studiului Martin Elvis. ”Această fază activă a durat între 4 și 8 milioane de ani, interval rezonabil pentru un cuasar.”
Numerele par să se potrivească de asemenea, în acest scenariu. Gazul cuantificat în modelele și observațiile echipei a însemnat adăugarea a peste 130 miliarde mase solare. Iar acest număr pare să acopere destul de bine totalul, de vreme ce masa lipsă din galaxie este considerată a cuprinde între 85 – 235 miliarde de mase solare.
Această ”revelație” este interesantă deși nu reprezintă ultimul cuvând în ceea ce privește masa lipsă din Calea Lactee. Două misiuni spațiale viitoare – Observatorul Athena X-ray al Agenției Spațiale Europene – planificat pentru lansare în 20128 și X-Ray Surveyor al NASA – ar putea furniza mai multe răspunsuri.
Cine știe? Poate că informațiile legate legate de această chestiune a materiei lipsă din Calea Lactee și alte galaxii vor putea fi completate cu date ale activității din centrul galaxiei și ce anume a modelat evoluția galactică.
Sursa: UniverseToday; Photo: SAGITTARIUS A: Gaura neagră supermasivă din centrul galaxiei. Credit foto: Discovermagazine.com
Traducere și adaptare: Ciprian Crișan
