Cercetătorii au descoperit o nouă planetă orbitând o stea asemănătoare Soarelui, iar aceasta este cea mai mică exoplanetă identificată până în prezent de misiunea Kepler. Planeta Kepler 37b este mai mică decât Mercur, dar ușor mai mare decât Luna. Descoperirea acestei planete se datorează colaborării dintre cercetătorii Kepler și un consorțiu internațional de cercetători care angajează măsurători astroseismologice, măsurând oscilațiile în luminozitatea stelelor, cauzate de cutremurele stelare și apoi transformând acele mici variațiuni în sunete.
”Aceasta înseamnă să ascultăm steaua măsurând undele de sunet,” a spus Steve Kawaler, de la Universitatea de Stat din Iowa, membru al echipei de cercetători. ”Cu cât este steaua mai mare, cu atât este mai joasă frecvența, sau acordul cântecului său.”
Măsurătorile realizate de astroseismologi au permis echipei de cercetare să cuantifice cu mai mare precizie micuța Kepler 37b, precum și identificarea altor două planete în același sistem planetar: una ușor mai mică decât Terra și o alta de două ori mai mare decât Pământul.
Dacă Kepler 37b este probabil o planeta telurică, aceasta ar ar fi o locație locuibilă foarte grozavă. Este foarte fierbinte la suprafață și nu are deloc atmosferă.
”Datorită dimensiunilor extrem de mici, similare satelitului natural al Terrei – Luna, și suprafeței puternic iradiate, Kepler 37b este probabil o planetă de rocă fără atmosferă și apă, similară lui Mercur”, a notat echipa în materialul publicat săptămâna aceasta în revista Natura. ”Detectarea unei planete atât de mici demonstrează pentru prima oară că sistemele stelare pot găzdui planete mult mai mici sau mult mai mari decât tot ce am văzut noi în sistemul nostru solar.”
Steaua gazdă Kepler 37 este situată la 210 ani lumină de Terra, în constelația Lyra. Toate cele trei planete orbitează steaua mamă la o distanță mai mică decât cea a lui Mercur față de Soare, ceea ce sugerează că acestea sunt lumi fierbinți și inospitaliere. Kepler 37b orbitează steaua mamă o dată la 13 zile, la o apropiere de o treime din distanța lui Mercur față de Soare. Temperatura de suprafață estimată a acestei planete focoase, la peste 800 grade Fahrenheit (700 grade Kelvin), ar fi de ajuns pentru a topi zincul dintr-un penny. Kepler 37c și Kepler 37d orbitează la 27 respectiv 40 de zile – steaua lor mamă.
Mărimea unei stele este importantă pentru determinarea cu acuratețe a dimensiunilor planetei. Pentru a afla mai multe despre proprietățile stelei kEPLER 37, cercetătorii au examinat undele de sunet generate de mișcarea de boiler de sub suprafața stelei.
”Această tehnică pentru seismologia stelară este analogă cu determinarea de către geologi prin undele seismice generate de către cutremure, pentru a sonda structura interioară a Terrei”, a spus Travis Metcalfe, care este parte a Consorțiului de Știință Astroseismică Kepler.
Undele de sunet călătoresc in interiorul stelei și aduc informație înapoi la suprafață. Undele produs oscilații pe care Kepler le observă ca pulsații rapide în luminozitatea stelei. Abia sesizabile, osscilațiile de înaltă frecvență în luminozitatea stelelor mici sunt cele mai greu de măsurat. Acesta este motivul pentru care cele mai multe obiecte care au fost analizate anterior astroseismic sunt stele mai mari decât Soarele.
”Studiul acestor oscilații a fost realizat mult timp pe Soarele nostru”, a precizat Metcalfe pentru UniverseToday, ”dar misiunea Kepler a extins acest studiu pe sute de stele asemănătoare Soarelui. Kepler 37 este cea mai specială, precum și cea mai mică stea care a fost măsurată astroseismologic”.
Kepler 37 are o rază de 3/4 din cea a Soarelui. Metcalfe spune că raza stelei este cunoscută foarte bine, cu o marjă sub 3%, ceea ce se traduce printr-o excepțională acuratețe în determinarea dimensiunii planetei.
Metcalfe a creat o organizație non-profit penrtu a ajuta la strângerea de fonduri pentru Consorțiul de Știință Astroseismică Kepler. Proiectul lui Metcalfe permite oamenilor să adopte o stea, contracost – pentru a suporta finanțarea astroseismologică.
”O mare parte parte a expertizei astroseismologice vine din Europa, nu din Statele Unite, așa încât una din măsurile NASA a fost să taie fondurile pentru această cercetare particulară a misiunii,” Metcalfe ”și NASA neputând finanța cercetători din alte țări”.
Sonda Kepler poartă la bord un fotometru sau un instrument de măsurare a luminii – pentru evaluarea modificărilor în luminozitatea stelelor din regiunea Cygnus, asupra cărora se concentrează.
Metcalfe a spus că descoperirea a luat mult timp pentru a fi verificată, ca și semnătura acestei exoplanete foarte mici – care a fost greu de confirmat, pentru că o asemenea semnătură putea proveni de la alte surse, cum ar fi o stea binară în eclipsă.
Potrivit lui Kawaler, Kepler transmite astronomilor informații fotometrice care sunt ”probabil cele mai bune care au fost văzute în timpul vieții noastre”, iar aceste recente descoperiri dovedesc ”că deținem o tehnologie de probare a identificării planetelor mici din jurul altor stele”.
”Noi am dezvăluit o planetă mai mică decât oricare dintre planetele sistemului nostru solar, orbitând una dintre cele câteva stele, doar, care sunt atât strălucitoare cât și tăcute, unde detectarea semnalului a fost posibilă”, a spus Thomas Barclay, coordonatorul studiului publicat în Natura. ”Această descoperire arată că planetele apropiate de stelele pe care le orbitează pot fi mai mici sau mai mari decât planetele ce orbitează Soarele nostru”.
Și acolo există mult mai multe planete mici, așteptând să fie descoperite.
”Dacă descoperirea numai unui caz reprezintă prea puțin pentru a putea determina ratei de apariție, putem totuși desprinde că
În timp ce doar o planetă reprezintă un eșantion prea mic pentru determinarea ratelor de apariție, aceasta totuși poate greutate convingerii că apariția planetei crește exponențial cu micșorarea dimensiunii planetei”.
Sursa: UniverseToday
Trad și adapt.: C. Crișan
