Betelgeuse este unul dintre obiectele pe care merită cu siguranță să le țintești cu telescopul, parțial datorită culorii sale roșii și tot parțial pentru că îți poate stimula imaginația … Acea stea roșie strălucitoare, umărul lui Orion, este o supergigantă ce are masa de zeci de ori mai mare decât a Soarelui și este gata-gata să detoneze în orice clipă (deși asta s-ar putea întâmpla într-un interval de câteva milioane de ani).
Dar încercați să priviți Betelgeuse cu un telescop cu adevărat puternic, precum telescopul Herschel al Agenției Spațiale Europene și veți vedea ceva de genul acesta: supergiganta roșie Betelgeuse ciocnindu-și vânturile sale solare feroce cu mediul său.
În această fotografie, abia dată publicității de Agenția Spațială Europeană, puteți vedea puternicile vânturi solare creând un arc de șoc în jurul stelei pe măsură ce evoluează în mediul interstelar cu o viteză medie de 30 km/s.
Mai aproape de stea sunt structuri asimetrice în care materialul vărsat de stea se fixează și apoi se deplasează în vecinătăți, precum bulele de convecție care aleatoriu se deplasează către partea de superioară a unui vas cu apă clocotită.
Este interacțiunea dintre steaua supergigantă și mediul înconjurător, pe care astronomii au dezvăluit-o într-un studiu numit: ”Natura enigmatică a anvelopei circumstare și arcul de șoc din jurul lui Betelgeuse așa cum a fost revelat de Herschel”. Cercetătorii de la câteva universități europene, au combinat datele de la Herschel, observatorul spațial Galex, WISE și chiar undele radio pentru a studia Betelgeuse și mediul său înconjurător. Au studiat steaua, arcul de șoc și smocurile asimetrice de material ce o înconjoară.
În stânga fotografiei este vizibilă o misterioasă structură asemănătoare unui perete de praf către care Betelgeuse este îndreptată. Pentru că această structură de praf nu are curbe, precum arcul de șoc din jurul lui Betelgeuse, astronomii apreciază că aceasta nu este creația în sine a stelei. Conform oamenilor de știință: Bara lineară ar putea fi marginea unui nor interstelar luminat de către Betelgeuse sau un filament linear a cărui origine posibilă este legată de câmpul magnetic al Galaxiei.
Betelgeuse este responsabilă pentru iluminarea acestei structuri, ca o lanternă ce luminează prin ceață. Și conform calculelor astronomilor, arcul de șoc al stelei va intra în coliziune cu acel zid în aproximativ 5.000 de ani, cu corpul stelei în sine urmând această suită aproximativ 12.500 de ani mai târziu.
Original Source: ESA News Release
Posted on UniverseToday – By Frasier Cain – 23 ian 2013
Traducere și adaptare: C. Crișan
