ASTRONOMII AU DESCOPERIT PATRU GALAXII ULTRA-ROȘII CU VÂRSTA DE 13 MILIARDE DE ANI

O echipă de astronomi, condusă de Jiasheng Huang (de la Centrul pentru Astrofizică Smithsonian-Harvard) a descoperit, utilizând Telescopul Spațial Spitzer, patru galaxii ”ultra-roșii”, formate cam pe când Universul nostru avea vârsta de 1 miliard de ani. Huang și echipa sa s-a folosit de modele computerizate, în încercarea de a înțelege de ce aceste galaxii apar atât de roșii și a precizat că ”a trebuit să mergem până la extrem pentru a obține modele care să se potrivească observațiilor noastre”.

Rezultatele cercetării lui Huang au fost recent publicate în Jurnal Astrofizic. Utilizarea Telescopului Spațial Spitzer a permis ca această descoperire să fie posibilă, deoarece este mult mai sensibil la lumina în infraroșu decât alte telescoape spațiale, precum Hubble. Galaxiile nou descoperite sunt de șase ori mai luminoase în infraroșu decât sunt cele pe care este capabil Hubble să le detecteze în infraroșu pe această bandă de lungimi de undă.

Ce procese sunt active pentru a crea aceste obiecte de un roșu extrem și de ce acestea sunt interesante pentru astronomi?

Sunt câteva motive pentru care o galaxie poate apărea foarte roșie. Pentru început, galaxiile extrem de îndepărtate pot avea lumina deplasată spre roșu datorită expansiunii Universului. Dacă o galaxie conține mari cantități de praf, aceasta va apărea mai roșie decât o galaxie ce conține mai puțin praf. În sfârșit, galaxiile mai vechi au tendința de a fi mai roșii, datorită unei concentrații mari de stele roșii bătrâne și mai puține stele tinere, albastre.

Conform studiului publicat, Huang și echipa sa au creat trei modele (simulări) pentru a determina de ce aceste galaxii apar atât de roșii. În cadrul acestor simulări, modelul ce a sugerat o populație de stele foarte bătrâne este cel mai apropiat de observațiile directe. Susținând această concluzie, co-autorul Giovanni Fazio a precizat că ”Hubble ne-a arătat câteva dintre primele proto-galaxii care s-au format, dar nimic care să arate așa. Într-un fel, aceste galaxii ar putea fi legătura ce lipsea din evoluția galactică.”

Studierea acestor galaxii extrem de îndepărtate îi ajută pe astronomi să înțeleagă cu mult mai bine universul timpuriu, în special cum s-au format galaxiile timpurii și ce condiții erau prezente atunci când s-au format primele stele. Următorul pas în înțelegerea acestor galaxii ”ERO” este de a obține o deplasare în roșu și mai precisă a galaxiilor, utilizând telescoape mult mai puternice, precum Telescopul Large Milimeter sau Large Milimeter Array din Atacama.

Huang și echipa sa plănuiesc să caute mai multe galaxii similare cu cele patru recent descoperite. Huang și co-autorul Giovanni Fazio adaugă că ”există indicii ale unor asemenea galaxii în alte regiuni ale cerului. Vom analiza mai multe observații ale lui Spitzer și Hubble, pentru a le detecta.”

Sursa: UniverseToday

Crișan Ciprian - Șef Serviciu Marketing - PR - Educație Muzeală

Lasă un răspuns