O nouă enigmă a Universului, dezlegată de către Observatorul Spațial Heschel: supernovele alimentează cu material galaxiile … Cazul SN1987A!


 

Noi observații de la Observatorul Spațial Herschel pentru Infraroșu a evidențiat că o stea în explozie a aruncat în spațiu echivalentul a 230.000 de mase terestre de praf proaspăt. Această cantitate enormă sugerează că stelele în explozie, numite supernove, sunt răspunsul pentru un foarte îndelungat puzzle cu întrebări privind modul în care universul timpuriu a fost aprovizionat cu material.

”Această descoperire ilustrează puterea combativă a unei probleme abordate în astronomie prin perspective diferite ale luminii, respectiv lungimi de undă a luminii”, a spus Paul Goldsmith, cercetătorul științific al proiectului Herschel de la Laboratorul Jet Propulsion al NASA din Pasadena, California. ”Ochiul lui Herschel, pentru lungimi de undă în infraroșu ne-a oferit unelte noi pentru abordarea unui mister cosmic profund.”

Praful cosmic conține elemente variate, precum carbon, oxigen, fier și alți atomi mai grei decât hidrogenul și heliul. Este materialul de bază din care sunt compuse atât planetele, cât și ființele vii, iar acest praf este esențial pentru formarea stelelor. Stele precum soarele nostru, acumulează pete de praf pe măsură ce îmbătrânesc, care stau la originea altor generații de stele și planete care le orbitează.

Astronomii s-au întrebat decade întregi cum a apărut praful în universul timpuriu. Înainte vreme, stele precum soarele nu erau foarte multe și nu dăinuiau cât să producă enorme cantități de praf observat în galaxiile timpurii, foarte îndepărtate. Supernovele, pe de altă parte sunt explozii ale stelelor masive care nu trăiesc foarte mult.

Noile observații Herschel sunt cea mai bună dovadă că într-adevăr supernovele sunt, de fapt, mașinăriile producătoare de praf ale universului timpuriu.

”Pământul pe care stăm este constituit aproape în întregime din materialul creat în interiorul unei stele”, a explicat investigatorul principal al proiectului de sondare, Margaret Meixner, de la Institutul Științific de Telescopie Spațială, din Baltimore. ”Acum avem la dispoziție o măsurare directă a modului în care supernovele îmbogățesc spațiul cu elemente care se condensează în praf care este necesar atât stelelor, cât și planetelor și vieții”.

Acest studiu, publicat în topicul din 8 iulie al jurnalului Știința, s-a concentrat asupra rămășițelor celei mai recente supernova, pe care o putem privi și cu ochiul liber de pe Terra. Numită SN 1987A, această rămășiță este rezultatul unei explozii stelare ce a survenit la 170.000 de ani lumină depărtare și a fost văzută în premieră de pe Terra în 1987. Pe măsură ce steaua a explodat, ea a devenit luminoasă pe cerul de noapte și apoi, încet, s-a estompat în următoarele luni. Pentru că astronomii sunt capabili să fie martori ai acestor faze ale morții acestei stele, de-a lungul timpului, SN 1987A este unul dintre cele mai intens studiate obiecte de pe cer.

O nouă imagine de la Telescopul Spațial Hubble arată cu supernova 1987A s-a iluminat recent.

Inițial, astronomii nu au fost siguri dacă telescopul Herschel poate chiar vedea rămășițele supernovei. Herschel a detectat lungimile de undă cele mai mari în infraroșu, ceea ce înseamnă că poate vedea obiecte foarte reci care emit extrem de puțină căldură, precum praful. Dar s-a întâmplat că SN 1987A a fost scanată în timpul unui sondaj al obiectelor din galaxia gazdă – o mică galaxie vecină numită Marele Nor al lui Magellan.

După ce cercetătorii au primit imaginile din spațiu, ei au fost surprinși să vadă că SN 1987A era plină de lumină. Calcule foarte stricte au revelat că această lumină provenea de la niște nori enormi de praf – ce conțineau de 10.000 de ori mai mult material decât s-a estimat anterior. Acest praf are temperaturi între – 221 și 213 grade Celsius – fiind mai rece decât Pluto, care are cam 204 grade Celsius.

”Descoperirea prafului în SN 1987A de către Herschel poate determina o înțelegere semnificativă a prafului din Marele Nor al lui Magellan”, a spus Mikako Matsuura de la Colegiul Universității din Londra, Marea Britanie – autorul lider al materialului publicat. ”În plus față de dezlegarea misterului apariției prafului în universul timpuriu, aceste rezultate ne oferă noi indicii cauzelor misterioase ce au făcut ca Marele Nor al lui Magellan și chiar galaxia noastră Calea Lactee să devină atât de prăfoasă.”

Studiile anterioare au oferit ceva dovezi că supernovele sunt capabile să producă praf. De exemplu, Telescopul Spațial Spitzer al NASA, care detectează lungimi de unde mai scurte decât Herschel, a găsit o aglomerare de praf proaspăt comparabil cu 10.000 de mase terestre în jurul unei supernove numite Cassiopeia A. Herschel poate detecta material chiar mai rece, și de ceea poate vedea cele mai reci rezervoare de praf. ”Această descoperire a unei mase de praf comparabile cu 230.000 de mase terestre în jurul SN 1987A este ceam mai bună dovadă că aceste explozii monstruoase sunt într-adevăr super-creatorii prafului”, a spus Eli Dwek, co-autor al studiului – de la Centrul de Zbor Spațial Goddard al NASA din Greenbelt.

Proiectul Herschel este condus de Agenția Spațială Europeană, cu importante contribuții ale NASA.

Sursa: UniverseToday

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s