Când am punctat ultima oară date asupra planetei Gliese 581d, o echipă de la Universitatea din Paris a sugerat că această planetă populară ar putea fi locuibilă. Acest Super-Pământ este situat chiar la marginea Zonei de Aur care face posibilă prezența apei lichide la suprafață în condiții atmosferice optime.
Ei bine, activitatea echipei pariziene s-a bazat pe simulări dimensionale ale unei coloane pe care se află o atmosferă ipotetică în partea însorită a planetei. Pentru o înțelegere mai bună a cum ar putea fi Gliese 581d, s-a propus o simulare tridimensională. Din fericire, un nou studiu al aceleiași echipe a fost solicitat pentru a da mai multe clarificări.
Noua investigație a fost solicitată pentru că Gliese 581d este suspectată a fi blocată mareic, asemănător cu Mercur, în sistemul nostru solar. Dacă așa stau lucrurile, asta ar însemna o parte permanent întunecată a planetei. Pe această parte, temperaturile ar fi semnificativ mai scăzute, iar gazele precum CO2 și H2O s-ar putea afla într-o regiune unde ele nu ar mai rămâne gazoase, ci s-ar transforma în cristale de gheață la suprafață. De vreme ce acea suprafață nu ar vedea niciodată lumina zilei, aceste gaze nu ar putea fi încălzite și eliberate înapoi în atmosferă, pentru răspândirea pe planetă pentru a o încălzi, cauzând ceea ce astronomii numesc ”colaps atmosferic”.
Pentru realizarea simulării, echipa a presupus că climatul a fost dominat de efectul de seră realizat de CO2 și H2O, de vreme ce acesta este natural pentru toate planetele telurice cu atmosfere semnificative din sistemul nostru solar. La fel ca în studiul anterior, ei au efectuat mai multe iterații, fiecare cu compoziție și presiune atmosferică diferită. Pentru atmosferele cu mai puțin de 10 bari, simulările au sugerat că atmosfera ar putea colapsa, fie pe partea întunecată a planetei, fie în zona polilor. În această schemă, gazele cu efect de seră au prevenit înghețarea atmosferică și au devenit stabile. Formarea de gheață a intervenit, totuși, în câteva modele stabile, în care CO2 ar fi înghețat în atmosfera sueperioară, formând nori în modul în care se întâmpla pe Marte. Totuși, aici efectul de încălzire netă ar fi fost de aproximativ 12 grade Celsius.
În alte simulări, echipa a adăugat oceane cu apă lichidă care ar fi putut ajuta la moderarea climatului. Un alt efect al acestei simulări a fost că vaporizarea apei din aceste oceane a produs de asmenea încălzire care poate servi ca un gaz pentru efectul de seră, dar formarea norilor ar fi putut conduce la scăderea temperaturii globale, de vreme ce norii de apă cresc albedo-ul unei planete, în mod special în regiunea roșu a spectrului, care este cea mai importantă formă de lumină de la steaua părinte, o pitică roșie.
Cu toate acestea, la fel ca în cazul modelelor fără oceane, punctul de basculare pentru atmosfera stabilă a avut tendința de fixare către presiunea de 10 bari. Sub aceasta, ”efectele de răcire au dominat și o glaciație rapidă a intervenit, urmare a colapsului atmosferic”.
La nivele de peste 20 de bari, captura suplimentară a căldurii din vaporii de apă a generat creșterea temperaturilor, în comparație cu o întreagă planetă telurică.
Concluzia: Gliese 581d este potențial habitabilă. Potențialul pentru surse de apă la suprafață este dat de o bandă largă de cauze plauzibile. Final, toate depind de grosimea și compoziția atmosferei. De vreme ce planeta nu tranzitează steaua părinte, analizele spectrale prin intermediul transmisiunii luminii stelare în atmosferă nu sunt posibile. Însă echipa a sugerat că, de vreme ce sistemul Gliese 581 se află relativ aproape de Terra (numai 20 de ani lumină), ar putea fi posibilă observarea direct în porțiunea infraroși a spectrului utilizând generații viitoare de instrumente. Dacă observațiile se vor potrivi cu modelele sintetice spectrale prezise pentru variate planete habitabile, aceasta ar constitui o puternică dovadă a habitabilității planetei Gliese 581d.
Sursa: UniverseToday
Crișan Petru Ciprian
