Luna 10 (din seria E-6S) aparținând programului Luna, a fost o misiune spațială robotică, numită de asemenea Lunik 10. Naveta spațială Luna 10 a fost lansată către Lună de pe o platformă orbitală a Terrei pe 31 martie 1966. Luna 10 a fost și primul satelit artificial al Lunii. Naveta a intrat pe orbita lunară pe 3 aprilie 1966 și a completat prima sa orbită lunară 3 ore mai târziu, pe 4 aprilie (timpul Moscovei). Instrumentele științifice au inclus un spectrometru de raze gamma pentru energii între 0,3 și 3 MeV (50-500 pJ), un magnetometru triaxial, un detector meteoritic, instrumente pentru studii de plasmă solară și dispozitive pentru măsurarea emisiilor în infraroșu ale Lunii și a condițiilor de radiație ale mediului lunar. Studii gravitaționale au fost de asemenea realizate. Naveta a redat ”Internaționala”, în timpul celui de-al 23-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Luna 10 a fost alimentată cu baterii și a operat 460 de orbite lunare și 219 transmisiuni active de date, înainte ca semnalele radio să înceteze pe 30 mai 1966. După o corecție minoră de curs, pe 1 aprilie, Luna 10, a doua dintre cele două sonde sovietice Ye-6S preparate în grabă de sovietici (da, aceasta a fost backup-ul!) a reușit cu succes să intre pe orbita lunară două zile mai târziu, la 18.44 UT, devenind astfel primul obiect realizat de om care a intrat pe o orbită în jurul altui corp planetar. Un instrument de 245 kg, compartimentat separat față de modulul principal, care a fost într-o orbită de 350 x 1000 de kilometri, inclinată cu 71,9 grade față de ecuatorul lunar.
Naveta a purtat un set de oscilatori solizi care au fost programați să reproducă notele ”Internaționalei”, așa încât să poată fi transmisă live către Congresul 23 al PCUS. În timpul unei repetiții din seara de 3 aprilie, playback-ul s-a consumat normal, dar în dimineața următoare, controlorii au descoperit o notă lipsă și au reprodus către congres înregistrarea din seara trecută, pretinzând că transmisiunea era live de pe Lună. Luna 10 a realizat o cercetare extinsă din orbita lunară, obținând importante informații asupra câmpului magnetic lunar precum și asupra naturii rocilor lunare (care au fost găsite a fi comparabile cu rocile de bazalt terestre), asupra radiației cosmice și densității micro meteorilor. Poate că cel mai important rezultat a fost evidența unei concentrări de masă – zonă de înaltă densitate dedesubtul bazinelor mare care distorsionează traiectoriile lunare orbitale. Descoperirea lor a fost însă mult timp acreditată seriilor Orbiterului Lunar American. Ultimul contact s-a realizat pe 30 mai 1966.
Sursa: Wikipedia
Crișan Petru Ciprian
„controlorii au descoperit o notă lipsă și au reprodus către congres înregistrarea din seara trecută”… :))) totusi, bine ca s-a auzit „internationala” si nu „stars and bars”…