Voyager 1 este o sondă spațială de 722 kg, lansată de NASA la 5 septembrie 1977, în prezent încă în funcțiune. A vizitat planetele Saturn și Jupiter, fiind prima sondă care a transmis imagini cu sateliții acestor planete. La data de 7 decembrie 2007 se afla la o distanță de 104,7 UA de Soare, fiind cel mai îndepărtat obiect făcut de oameni, și își va păstra această caracteristică, deoarece are cea mai mare viteză față de Soare și Pământ dintre toate sondele lansate. În acest moment semnalele radio transmise au nevoie de aproximativ 14 ore pentru a ajunge pe Pământ. După ce va trece de heliopauză (2015) va transmite primele măsurători din mediul interstelar.
În ianuarie 1979 Voyager 1 a început să facă fotografii ale planetei Jupiter, apropierea maximă fiind atinsă la 5 martie, la 349.000 km de centrul ei. O descoperire surprinzătoare a fost activitatea vulcanică de pe satelitul Io.
Io este al cincilea satelit al lui Jupiter și cel de-al treilea ca mărime. Este puțin mai mare decât Luna (satelitul natural al Terrei). Numele lui vine de la iubita lui Zeus, Io, transformată de acesta într-o junincă (vacă tânără) astfel încercând să o ascundă de Hera. Io mai este poreclit planeta pizza deoarece este atât de colorat.
Io este unul din cei patru sateliți Galileeni a lui Jupiter, având un diametru de 3642 km și fiind unul din cei mai mari sateliți din Sistemul Solar. Având peste 400 de vulcani activi, Io este cel mai activ corp ceresc din Sistemul Solar din punct de vedere geologic. Aceasta activitate geologica este rezultatul încălzirilor mareice generate de forțele de frecare interioare sub influența atracției variabile a lui Jupiter.
Câțiva vulcani produc nori sulfuroși cu conținut de dioxid de sulf ce ating și 500 km înălțime. Suprafața lui Io este de asemenea pictată cu 100 de munți ce au fost ridicați de compresia puternică a scoarței silicate a satelitului. Unele vârfuri sunt mai înalte ca Muntele Everest. Spre deosebire de majoritatea sateliților ce sunt compuși din apă înghețată, Io este format din piatra silicată ce învelește un miez de fier topit sau sulfit de fier topit. Suprafața sa este caracterizată de întinderi de sulf si dioxid de sulfura înghețat.
Vulcanismul său este responsabil pentru multe din trăsăturile sale. Norii săi vulcanici și scurgerile de lava produc mari schimbări ale suprafeței și o vopsesc în diverse nuanțe de roșu, galben, alb, negru si verde, în principal din cauza compușilor de sulf. Multe curgeri de lava extinse, undele de peste 500km lungime, de asemenea marchează suprafața. Din cauza acestor caracteristici, Io este cunoscută ca planeta pizza.
Acesta a jucat un rol important in astronomia secolului XVII si XVIII. A fost descoperit in 1610 de Galileo Galilei, împreuna cu ceilalți sateliți Galileeni. Aceasta descoperire a încurajat adoptarea sistemului solar Copernican, dezvoltarea legilor de mișcare ale lui Kepler, și măsurarea vitezei luminii. De pe Pământ, Io nu a rămas decât un punct luminos până în sec. XIX când a devenit posibil să-i fie observate trăsăturile la scară mare, cum ar fi regiunile polare și ecuatoriale de culoare roșu închis. În 1979, Voyager a descoperit că este o lume vulcanică activă, cu munți și o suprafață relativ nouă fără cratere de impact vizibile. Nava Galilei a făcut câteva zboruri prin apropiere în 1990 si 2000, colectând date despre interiorul și suprafața satelitului.
Aceste nave de asemenea au descoperit legătura dintre acesta și magnetosfera lui Jupiter și existența unei centuri de radiații centrată pe orbita lui Io. Acesta primește 3600 rem radiații pe zi. Explorarea lui Io a continuat în 2007 cu un zbor mai îndepărtat al navei New Horizons ce se îndrepta spre Pluto.
Sursa: Wikipedia
Crișan Petru Ciprian
