Micuța constelație Sculptor este situată la sud de planul ecliptic. A fost original cartografiată de către Abbe Nicolas Louis de Lacaille cu numele ”Apparatus Sculptoris” sau Studioul Sculptorului. A fost mai târziu adoptată de către Uniunea Astronomică Internațională ca una dintre cele 88 de constelații moderne, cu numele scurtat în Sculptor. Constelația acoperă 475 de grade pătrate ale cerului, ocupând locul 36 ca mărime. Sculptor are 4 stele principale în asterismul său și conține 18 obiecte cu denumiri Bayer/Flamsteed. Are graniță cu constelațiile Cetus, Aquarius, Piscis Austrinus, Grus, Phoenix și Fornax. Sculptor este vizibil tuturor observatorilor situați la latitudini între +50 de grade și -90 de grade și cel mai bine poate fi urmărită la culminația sa în timpul lunii noiembrie.
De vreme ce Sculptor este considerată o constelație nouă, nu există o mitologie asociată cu ea – ci doar o poveste a numirii acestei constelații. Astronomul francez Nicolas Louis de Lacaille a cartografiat cerul emisferei sudice din Capul Bunei Speranțe în anii 1751-1752 și dragostea sa pentru artă și știință l-a inspirat în sensul denumirii constelațiilor. Reprezentată pe harta sa ca un tripot cu un bust sculptat și cu uneltele artistului, ”Atelierul Sculptorului” a fost mai târziu prescurtată în termenul Sculptor și adoptată de Uniunea Astronomică Internațională ca o constelație permanentă.
Să începem turul nostru cu binocluri prin constelația Sculptor, respectiv cu cea mai strălucitoare stea a sa – Alpha, simbolul ”a” de pe hartă. Situată la aproximativ 680 de ani lumină de Terra, Alpha Sculptoris este o gigantă alb-albastră de tip B, clasificată ca variaiblă de tip SX Arietis, iar magnitudinea sa variază cu 0,01. Dacă schimbările în strălucire și compoziția spectrală nu sunt detectabile cu ochiul liber, la un moment dat s-a crezut în cauza orbitării unei găuri negre – dar mai târziu au fost identificate variații chimice în atmosfera sa. Chiar dacă nu pare mare … Alpha strălucește de 1700 de ori mai puternic decât Soarele, deși nu este decât de 7 ori mai mare! Estre una dintre cele mai ciudate stele pe care le veți vedea vreodată – o stea de heliu slab care se rotește foarte încet. Datorită mișcării stranii, Alpha poate genera un câmp magnetic stelar uraș care permite concentrarea elementelor chimice în anumite zone – și chiar schimbarea polilor săi magnetici.
Pentru alte atracții binoculare, să privim spre Beta Sculptoris – simbolul ”B” de pe hartă. Este o sub gigantă alb-albastră de tip B, poziționată cam la 178 de ani lumină de sistemul nostru solar. Sau la Gamma, simbolul „Y” – este o gigantă portocalie de tip K care rezidă la 197 de ani lumină depărtare. Sau chiar Delta, simbolul „8”. Delta este un sistem stelar triplu situat la 139 de ani lumină depărtare, iar prima componentă, Delta Sculptoris A este o stea pitică albă de tip A, în secvență principală. Acum luați telescopul și priviți după un companion estompat de magnitudine 11, Delta Sculptoris B, la depărtare de 4 secunde de arc sau mai mult de 175 de unități astronomice. Orbitând această pereche la o distanță mai mare, de 74 de secunde de arc, este al treilea jucător din această piesă, steaua galbenă de tip G, Delta Sculptoris C, care are o magnitudine aparentă de 9,4.
Pentru observatorii cu telescoape, una dintre cele mai mari încercări va fi interacțiunea cu Galaxia Pitică Sculptor (RA 01 : 00.0 Dec -33 : 42). Descoperită de către Harlow Shapley pe plăcile fotografice, în 1937, această galaxie eliptică cu lumiozitate foarte scăzută este membră a grupului nostru local de galaxii și se află cam la 290.000 de ani lumină depărtare. Utilizați un telescop cel puțin de 150 mm și o magnificare minimă absolută pentru a puncta doar o compresie în câmpul stelar din această locație.
Acum să aruncăm o privire spre Grupul Sculptor – un grup pierdut de galaxii aproape de polul sud galactic și unul dintre cele mai apropiate grupuri galactice de Grupul Local Calea Lactee. Deasupra acestei clase este Galaxia Sculptor – NGC 253 – o galaxie spirală intermediară (RA 0 : 47.6 Dec -25 : 17). Descoperită de către Caroline Herschel, această frumusețe de magnitudine 7 este o galaxie ”starburst”, traversând perioade de intensă formare stelară și poate ușor fi văzută cu un telescop mic sau cu binocluri. Totuși, galaxiile companion NGC 247, PGC 2881, PGC 2933, Sculptor-dE1, și UGCA 15 vor necesita telescoape mari. Această asociație formează o conexiune gravitațională undeva aproape de centrul grupului și toate celelalte galaxii asociate cu Grupul Sculptor sunt legate slab de acest centru.
Dacă tot sunteți aici, priviți și spre NGC 288 (RA 00:52:47.5 Dec -26:35:24). Acest cluster globular de magnitudine 8 a fost descoperit de către Sir William Herschel și poate fi ușor fixat în același câmp binocular cu NGC 253. Dacă acest mic globular nu pare să merite prea multă atenție, mai gândiți-vă … La sfârșitul anilor 1980 s-a descoperit că are o vârstă cu 3 miliarde de ani mai mare ca celelalte clustere globulare.
Doriți să vedeți casa unei supernova? Atunci opriți-vă la NGC 150 (RA 0 : 34.3 Dec -27 : 48). Această galaxie în spirală a găzduit un eveniment în 1990 și este de asemenea un formidabil emițător radio. Chiar dacă necesită un telescop mai mare pentru a surprinde ceva de magnitudine 11, ea va oferi o frumoasă prezentare alungită cu o regiune nucleică luminoasă.
Pentru o altă galaxie dedicată binoclurilor și telescoapelor mici, priviți către NGC 55 (RA 0 : 14.9 Dec -39 : 11). Această uriașă galaxie neregulată cu magnitudine 8 are o prezentare excelentă a marginilor și este considerată a fi similară cu Marele Nor Magellanic (LMC). Cu o răspândire pe o suprafață de 50.000 dse ani lumină, telescoapele mari vor putea rezolva regiunile luminoase de emisii ale nebuloaselor – mari regiuni de formare a stelelor care produc stele noi.
Pentru telescoapele de mărime medie, avem în meniu NGC 7793 (RA 23 : 57.8 Dec -32 : 35). La magnitudine 9 și cu o dimensiune de 9 minute de arc, veți găsi la distanța de 10 milioane de ani lumină frumoasa spirală a lui Bennet 140 împreună cu un nucleu clar și rotund. Aceasta a fost descoperită de James Dunlop și este de asemenea parte a Grupului Sculptor. În 2005, telescopul spațial Spitzer a reușit o pătrundere prin norii săi și ne-a oferit o privire de aproape asupra formării de stele, în sensul evoluției galaxiei.
Nu uitați să priviți prin telescoapele mari către ținte dificile precum NGC 7713 (RA 23 : 36.5 Dec -37 : 56) – o galaxie în spirală de magnitudine 12, NGC 7755 (RA 23 : 47.9 Dec -30 : 31), de asemenea de magnitudine 12, dar fiind o mult mai mică galaxie eliptică. Sau să privim către micuța și vaga NGC 24 24 (RA 0 : 09.9 Dec -24 : 58), ori mult mai îndepărtata NGC 134 (RA 0 : 30.4 Dec -33 : 15). Aceste galaxii așteaptă să fie sculptate și îndrăgite!
Sursa: UniverseToday; Traducerea și adaptarea: Crișan Petru Ciprian
