Este galaxia noastră Calea Lactee casa altor planete de mărimea Terrei? … Planetele precum Terra sunt comune sau rare? Cercetătorii de la NASA au găsit răspunsuri acestor întrebări prin cea mai recentă descoperire a lor.
”Am pornit de la zero și acum avem 68 de planete candidate care au dimensiunea Terrei; de la zero în ce privește candidatele în zona habitabilă și acum avem 58 de asemenea planete. Zona habitabilă este o regiune unde apa în stare lichidă poate exista pe suprafața unei planete. Unele dintre candidate ar putea avea chiar sateliți, luni pe care să existe apă în stare lichidă”, a spus William Borucki de la Centrul de Cercetare Ames al NASA din California. ”Cinci dintre planetele candidate sunt copii ale Terrei, atât din punctul de vedere al dimensiunii, precum și situării în zona habitabilă de unde-și orbitează steaua mamă”. Planetele candidate solicită însă verificări alternative pentru a vedea dacă sunt într-adevăr planete.
”Noi am găsit peste 1200 de planete candidate – maai mult decât oricine a găsit vreodată în istorie”, a precizat Borucki. ”Acum acestea sunt în faza de candidate, dar multe dintre ele, sunt convins, vor fi confirmate ca planete în următoarele luni și ani”.
Recentele descoperiri sporesc numărul planetelor candidate, identificare de către Kepler, totalul cuprinzând 1235. Dintre acestea, 68 sunt aproximativ de mărimea Terrei; 288 sunt de mărime mult mai mare ca Terra (Super-Pământuri); 662 sunt de mărimea lui Neptun; 165 sunt de mărimea lui Jupiter și 19 sunt mai mari decât Jupiter. Din cele 54 de noi planete candidate găsite în zona habitabilă, 5 sunt aproape de mărimea Terrei. Cele 49 de candidate rămase, din zona habitabilă au dimensiunea dublă a Terrei, sau mai mare și până la unele mai mari decât Jupiter. Rezultatele obținute au la bază observațiile realizate între 12 mai și 17 septembrie 2009, a peste 156.000 de stele din câmpul de observație al lui Kepler, care acoperă cam 1/400 din suprafața cerului.
”Faptul că noi am găsit atât de multe planete candidate într-o fracțiune atât de mică a cerului sugerează un număr exorbitant de planete care orbitează ztele precum soarele nostru, în galaxia Calea Lactee”, a spus Borucki. ”Kepler poate găsi numai un mic procent din planetele aflate în jurul stelelor pe care le cercetează, pentru că orbitele nu sunt totdeauna aliniate favorabil. Dacă luați în considerare acești doi factori, rezultatele noastre indică existența a milioane de planete orbitându-și stelele lor.”
”Ne aflăm actualmente cam la jumătatea misiunii Kepler, așa cum a fost programată”, a spus Roger Hunter, managerul proiectului Kepler. ”Anunțul de astăzi este foarte incitant și promite multe alte descoperiri în viitorul apropiat. Pare că galaxia noastră este presărată cu foarte multe planete”.
Printre stelele cu candidate planetare, 170 arată evidența uinor candidate multiple, incluzând cazul Kepler-11, confirmat de către cercetători că are nu mai puțin de 6 planete.
”O altă descoperire incitantă este variația extraordinară a structurii planetelor confirmate – unele având densitatea styrofoamului iar altele fiind mai dense decât fierul. Densitatea Terrei se află undeva la mijloc”.
”Reușitele pionierești pe care Kepler le face cu fiecare nouă descoperire vor determina cursul de urmat pentru fiecare exoplanetă”, a precizat Douglas Hudgins, expertul științific al programului Kepler de la Cartierul General al NASA din Washington.
Kepler este un observator spațial care caută semnături de date ale planetelor prin măsurarea micilor descreșteri în luminozitatea stelelor atunci când planetele trec în fața acestora sau le tranzitează. Mărimea unei planete poate fi derivată din schimbările în strălucirea stelelor. Temperatura poate fi estimată din caracteristicile stelei pe care o orbitează, precum și prin perioada orbitală a planetei.
Echipa Științifică Kepler utilizează telescoape de la sol, precum și Telescopul Spațial Spitzer, pentru realizarea observațiilor asupra candidatelor planetare și asupra altor obiecte de interes identificate de către sondă. Câmpul stelar pe care Kepler îm observă în constelațiile Cygnus și Lyra poate fi văzut de observatoarele astronomice de la sol din primăvară și până la începutul toamnei. Informațiile culese din observațiile suplimentare pot ajuta la determinarea candidatelor care pot fi considerate planete.
Kepler va continua seria operațiunilor științifice până cel puțin în noiembrie 2012, în căutarea unor planete mici, de dimensiunea Terrei, incluzând cele care orbitează stele în zona habitabilă, unde apa lichidă ar putea exista la suprafața planetei. De vreme ce transitul planetelor din zona habitabilă, în sisteme solare precum al nostru, survine doar o dată pe an și sunt necesare trei asemenea tranzitări pentru verificare, sunt probabil necesari cam trei ani de zile pentru a localiza și verifica o planetă de dimensiunea Terrei.
”În următorii ani, capacitățile lui Kepler ne vor permite să găsim planete de dimensiunea Terrei în zona habitabilă a altor stele”, a spus Borucki. ”Misiuni viitoare au în vedere studiul compoziției atmosferelor planetare, pentru a determina dacă acestea sunt compatibile cu prezența vieții. Designul acestor misiuni depinde de descoperirile lui Kepler, respectiv dacă planetele de dimensiunea Terrei din zona habitabilă sunt obișnuite sau sunt comune”.
Misiunea Kepler a descoperit un total de 15 exoplanete (confirmate), incluzând cea mai mică exoplanetă cunoscută Kepler-10b.
”Kepler oferă informații de 100 de ori mai bune și mai corecte decât orice demers anterior”, a continuat Borucki. ”Acesta explorează o nouă dimensiune a fazei spațiale, o nouă dimensiune a Universului, care nu a putut fi explorată anterior cu o asemenea precizie, încât este normal să producă informații formidabile. Acum vedem variabilitatea stelelor cum nimeni nu a reușit vreodată înainte. Găsim planete mai mici decât oricine înainte, datorită calității excelente a datelor”.
”Într-o singură generație am trecut de la stadiul planetelor extraterestre ca subiect favorit al domeniului Science Fiction, către prezentul în care Kepler transformă ficțiunea în realitate”, a spus Adminsitratorul NASA, Charles Bolden. ”Aceste descoperiri subliniază importanța misiunilor științifice ale NASA, care aduc un aport consistent la înțelegerea locului nostru în Cosmos.”
Kepler este a zecea misiune NASA de descoperire. Ames este responsabil pentru dezvoltarea sistemului la sol, operațiunile misiunii și analiza datelor științifice. Laboratorul Jet Propulsion al NASA, din Pasadena, California, asigură dezvoltarea misiunii Kepler. Ball Aerospace and Tehnology Corp., Boulder Colombia a fost responsabila pentru dezvoltarea sistemul de zbor Kepler, și împreună cu Laboratorul pentru Fizică Atmosferică și Spațială de la Universitatea Colorado, sisțin operațiunile misiunii. Observații de la sol necesare pentru confirmarea descoperirilor sunt conduse de către Telescopul Keck I în Hawaii, Hobby-Ebberly și Harlan J Smith – 2,7 m în Texas, Hale și Shane în California, WIYN, MMT și Tillinghast în Arizona, iar Nordic Optical în Insulele Canare, Spania.
Sursa: NASA
Crișan Petru Ciprian
