SONDA SPAȚIALĂ KEPLER A NASA A DESCOPERIT UN SISTEM PLANETAR EXTRAORDINAR: KEPLER11

Oamenii de știință, utilizând telescopul spațial Kepler al NASA, au descoperit recent 6 planete, care sunt un mixaj de rocă și gaze, orbitând o stea asemănătoare Soarelui nostru, cunoscută sub numele de Kepler-11, care este situată la aproximativ 2000 de ani lumină de Terra.

”Sistemul planetar Kepler -11 este uimitor”, a afirmat Jack Lissauer, cercetător planetar și membru al echipei științifice al NASA, de la Centrul de Cercetare Ames, Meffet Field, California. ”Este surprinzător de compact, uimitor de plat și avem aici un număr foarte mare de planete orbitând aproape de steaua lor – nici nu am știut că asemenea sisteme ar putea exista”. Cu alte cuvinte, Kepler-11 deține cel mai deplin și mai compact sistem planetar care a fost vreodată descoperit, dincolo de sistemul nostru solar.

”Doar câteva stele sunt cunoscute a avea mai mult de o planetă în tranzit, iar Kepler 11 este prima stea care are mai mult de 3 planete”, a precizat Lissauer. ”Așa încât noi cunoaștem că sisteme precum acesta nu sunt obișnuite. Există cu siguranță sub 1% dintre stele care să aibă sisteme precum Kepler-11. Dar fie că este una dintr-o mie, una din zece mii sau una dintr-un milion, nu putem ști asta, doar pentru că am observat doar una dintre acestea.”

Toate planetele care orbitează Kepler-11, o stea pitică galbenă, sunt mai mari decât Terra, cele mai mari fiind comparabile cu Uranus și Neptun. Planeta cea mai interioară, Kepler-11b, este de 10 ori mai apropiată de steaua sa decât este Terra față de Soare. Deplasându-ne spre exterior, celelalte planete sunt Kepler-11c, Kepler-11e, Kepler-11f și cea mai exterioară, Kepler-11g, care este de două ori mai apropiată de steaua sa decât este Terra față de Soare.

”Cele cinci planete interioare sunt toate mmai apropiate de steaua lor decât orice altă planetă din sistemul nostru față de soare, iar cea de-a șasea este și ea destul de aproape”, a spus Lissauer.

Dacă am plasa-o în sistemul nostru solar, Kepler-11g ar orbita între Mercur și Venus, iar celelalte cinci planete ar orbita între Soare și Mercur. Orbitele celor cinci planete interioare ale sistemului planetar Kepler-11 sunt mult mai apropiate, împreună, decât orbita oricăreia dintre planetele sistemului nostru solar. Cele cinci exoplanete interioare au perioade orbitale între 10 și 47 de zile în jurul stelei pitice, în timp ce Kepler-11g are o perioadă de 118 zile.

”Prin măsurarea dimensiunii și maselor celor cinci planete interioare, noi am determinat că ele se clasează printre cele mai mici exoplanete confirmate, sau planete dincolo de sistemul nostru solar”, a adăugat Lissauer. ”Aceste planete sunt mixturi de rocă și gaze, incluzând probabil apă. Materialul stâncos este de bază pentru masa celor mai multe planete, în timp ce gazul conferă mare parte din volumul acestora”.

Conform lui Lissauer, Kepler-11 este un sistem planetar remarcabil a cărui arhitectură și dinamică oferă indicii asupra formării sale. Planetele Kepler-11d, Kepler-11e și Kepler-11f au o cantitate semnificativă de gaz luminos care, potrivit lui Lissauer indică că cel puțin aceste trei planete s-au format de timpuriu în istoria acestui sistem planetar, respectiv cu o marjă de câteva milioane de ani.

Un sistem planetar se naște atunci când miezul unui nor molecular colapsează pentru a forma o stea. În acest timp, discurile de gaz și praf în care planetele se formează, numite discuri protoplanetare, înconjoară steaua. Discurile protoplanetare pot fi văzute în jurul celor mai multe dintre stele care au o vârstă sun un milion de an, dar sunt și câteva stele vechi de peste 5 milioane de ani care au aceste discuri. Aceasta a condus echipa pe terenul teoretizării că planetele care conțin semnificative cantități de gaze se formează relativ mai repede, obținând gazele necesare înainte ca discul să se disperseze.

Sonda Kepler va continua să furnizeze date științifice despre noul sistem planetar Kepler-11. Pe măsură ce Kepler vede mai multe tranzitări, cercetătorii pot estima dimensiunile și masele planetelor.

”Aceste informații ne vor permite să calculăm cu mai multă acuratețe estimările asupra dimensiunii și masei planetelor și ne-ar putea oferi șansa de a detecta mai multe planete orbitând steaua Kepler-11”, a continuat Lissauer. ”Probabil că vom identifica și o a șaptea planetă în sistem, fie prin tranzit, fie prin impactul gravitațional pe care îl exercită asupra celor 6 planete pe care le putem vedea deja. Suntem pe cale de a învăța foarte multe lucruri despre diversitatea planetelor care se găsesc acolo, în jurul stelelor din cadrul galaxiei noastre”

Kepler este un observator spațial care caută semnături de date ale planetelor prin măsurarea micilor descreșteri în luminozitatea stelelor atunci când planetele trec în fața acestora sau le tranzitează. Mărimea unei planete poate fi derivată din schimbările în strălucirea stelelor. Temperatura poate fi estimată din caracteristicile stelei pe care o orbitează, precum și prin perioada orbitală a planetei.

Echipa Științifică Kepler utilizează telescoape de la sol, precum și Telescopul Spațial Spitzer, pentru realizarea observațiilor asupra candidatelor planetare și asupra altor obiecte de interes identificate de către sondă. Câmpul stelar pe care Kepler îm observă în constelațiile Cygnus și Lyra poate fi văzut de observatoarele astronomice de la sol din primăvară și până la începutul toamnei. Informațiile culese din observațiile suplimentare pot ajuta la determinarea candidatelor care pot fi considerate planete.

Kepler va continua seria operațiunilor științifice până cel puțin în noiembrie 2012, în căutarea unor planete mici, de dimensiunea Terrei, incluzând cele care orbitează stele în zona habitabilă, unde apa lichidă ar putea exista la suprafața planetei. De vreme ce transitul planetelor din zona habitabilă, în sisteme solare precum al nostru, survine doar o dată pe an și sunt necesare trei asemenea tranzitări pentru verificare, sunt probabil necesari cam trei ani de zile pentru a localiza și verifica o planetă de dimensiunea Terrei.

”Kepler poate vedea doar 1/400 din cer”, a afirmat William Borucki de la Centrul de Cercetare Ames al NASA, principal investigator al misiunii științifice. ”Kepler poate găsi doar un mic procent din planetele situate în jurul stelelor la care privește, doarece orbitele nu sunt aliniate bine. Dacă luăm în considerare acești doi factori, rezultatele noastre pot indica că ar trebui să fie milioane de planete orbitând stele care evoluează precum soarele nostru”.

Kepler este a zecea misiune NASA de descoperire. Ames este responsabil pentru dezvoltarea sistemului la sol, operațiunile misiunii și analiza datelor științifice. Laboratorul Jet Propulsion al NASA, din Pasadena, California, asigură dezvoltarea misiunii Kepler. Ball Aerospace and Tehnology Corp., Boulder Colombia a fost responsabila pentru dezvoltarea sistemul de zbor Kepler, și împreună cu Laboratorul pentru Fizică Atmosferică și Spațială de la Universitatea Colorado, sisțin operațiunile misiunii. Observații de la sol necesare pentru confirmarea descoperirilor sunt conduse de către Telescopul Keck I în Hawaii, Hobby-Ebberly și Harlan J Smith – 2,7 m în Texas, Hale și Shane în California, WIYN, MMT și Tillinghast în Arizona, iar Nordic Optical în Insulele Canare, Spania.

Sursa: NASA

Lasă un răspuns