Gemini este o constelație a zodiacului, poziționată pe planul ecliptic, între Taurus, la vest și Cancer la est. Numai stelele sale Alpha și Beta – Castor și Polux – sunt ușor de recunoscut. Aceștia reprezintă gemenii. Gemini este una dintre cele 48 de constelații originale cartografiate de către Ptolemeu, regăsindu-se și printre cele 88 de constelații moderne recunoscute de către Uniunea Astronomică Internațională. Aceasta acoperă 54 de pătrate de grade pătrate de cer și conține 17 stele principale în asterism, cu 80 de stele posedând denumiri Bayer/Flamsteed. Gemini are graniță cu constelațiile Lynx, Auriga, Taurus, Orion, Monoceros, Canis Minor și Cancer. Poate fi urmărită de toți observatorii aflați între latitudinile +90 și -60 de grade și cel mai bine poate fi văzută la culminație în timpul lunii Februarie. Există două dușuri meteorice anuale asociate cu constelația Gemini. Primele vârfuri apar în jurul datei de 22 martie, și poartă numele de Geminidele din Martie. Acest duș meteoric a fost pentru prima oară descoperit în 1973 și apoi confirmat în 1975. Rata medie a căderilor este de 40 de meteori pe oră, dar acest curent meteoric nu este încă studiat și poate varia. Aceștia par să fie meteori foarte înceți care intră în atmosfera noastră fără grabă, lăsând în urmă dâre persistente. Al doilea duș meteoric asociat cu Gemini sunt chiar Geminidele, cu vârful către 14 decembrie, cu activitate ce începe cu două săptămâni înainte și persistă câteva zile după această dată. Geminidele sunt unul dintre cele mai frumoase, mai misterioase și mai vânate artificii celeste din timpul anului – prima oară menționate în 1862 de către Robert P. Greg în Anglia și B.V. Marsh și Prof. Alex C. Twining din SUA, în studii independente. Apariția anuală a curentului Geminidelor a fost inițial slabă, producând doar câțiva meteori pe oră, dar a crescut în intensitate în timpul ultimului secol și jumătate. Din 1877, astronomii au înțeles că acesta era un nou duș anual – producând peste 14 meteori pe oră. Către începutul ultimului secol, rata a crescut către 20, și în anii 1930 până la 70 de meteori pe oră. La numai un deceniu după aceea, observatorii au înregistrat o rată extraordinară de 110 meteori pe oră, în timpul unei nopți fără lună. Deci, de ce sunt Geminidele un asemenea mister? Cele mai multe dintre dușurile meteorice sunt istorice, documentate și înregistrate de sute de ani și noi cunoaștem că sursa originară este una cometară. Dar când astronomii au început să caute cometa sursă a Geminidelor, nu au găsit nici una. Asta până pe 11 octombrie 1983, când Simon Green și John K. Davies, utilizând date de la Satelitul Astronomic Infraroșu al NASA, au detectat un obiect (confirmat în următoarea noapte de către Charles Kowal) care se plia pe orbita curentului meteoric al Geminidelor. Dar nu era o cometă, ci era un asteroid – de fapt un asteroid de magnitudine 14 care trece pe lângă Terra în acea seară la o distanță de numai 18 milioane de kilometri.
Acum considerat un asteroid potențial periculos (PHA), 3200 Phaeton se apropie de orbita Terrei cu 3,2 milioane de kilometri la fiecare 17 luni. Inițial desemnată ca 1983 TB, mai târziu renumit 3200 Phaeton, acest aparent membru stâncos al sistemului solar are orbita eliptică foarte înaltă care îl plasează între 0,15 UA de Soare în timpul fiecărui tur al sistemului solar. Dar asteroizii nu se pot fragmenta ca o cometă – sau se pot? Ipoteza iniţială a fost că devremem ce orbita lui Phaeton trece prin centura de asteroizi, probabil a intrat în coliziune cu unul sau mai mulţi asteroizi creând fluxuri din resturile acestora. Aceasta suna bine, dar pe măsură ce studiem mai mult, am înțeles că traseul meteoritic a intervenit când Phaeton s-a apropiat de Soare. Așa încât acum asteroidul nostru se poartă ca o cometă și … totuși nu are o coadă. Deci, ce este totuși acest obiect? Ei bine, cunoaștem că diametrul de 5,1 kilometri al orbitei lui Phaeton îl aseamănă cu o cometă, deși are semnătura spectrală a unui asteroid. Studiind fotografii ale dușurilor meteorice, cercetătorii au determinat că meteorii sunt mai denși decât materialul cometar, totuși nu la fel de denși precum fragmentele de asteroizi. Aceasta i-a condus la presupunerea că Phaeton este probabil o cometă distrusă care a achiziționat o pătură subțire de praf interplanetar în timpul călătoriilor sale, reținând totuși nucleul de gheață pe care pare să-l aibă. Până ce vom fi în măsură să obținem probe fizice ale acestui mister, nu vom înțelege pe deplin ce este Phaeton, dar putem aprecia spectacolele anuale pe care le produce. Datorită căii largi a curentului, oameni din lumea întreagă pot beneficia de oportunitatea acestui show meteoric. Perioada tradițională când atinge vârful este noaptea de 13 spre dimineața de 14 decembrie – imediat după apariția constelației Gemini, la mijlocul serii. Radiantul dușului este aproape de strălucitoarea stea Castor, dar meteorii pot fi originați din mai multe puncte de pe cer.
În mitologie, Gemini este asociată cu mitul lui Castor și Polydeuces. Cei doi frați, Castor și Polux erau gemeni, nedespărțiți. Conform legendei, ei s-au asociat expediției lui Iason la bordul corăbiei Argo prin Marea Neagră, în căutarea Lânii de Aur.
Când corabia Argo s-a oprit la intrarea în regatul regelui Amycus, regele i-a provocat la un meci de box, în principal pentru că nimeni nu a supraviețuit vreodată. Se știa că frații sunt pregătiți pentru o asemenea încercare, așa încât Pollux a fost primul argonaut care a primit provocarea. Pollux a așteptat ocazia potrivită și cu o singură lovitură a zdrobit capul lui Amycus, astfel sfârșindu-se bătălia. Totuși povestea are un final mai degrabă trist. Aventura lor extraordinară i-a dus pe tărâmul Arcadiei împreună cu doi veri (foști argonauți), călărind vite. Când prada lor necinstită a fost împărțită, verii au luat toată prada și s-au făcut nevăzuți. Desigur, Castor și Polux le-au luat urma, și au mers pe o scurtătură pentru a-i aștepta. Din nefericire, unul dintre veri l-a descoperit pe Castor primul și l-a ucis. Când Polux și-a răzbunat fratele, celălalt văr l-a lovit cu o piatră şi l-a lăsat fără cunoştinţă, urmând să-l ucidă. Zeus însă a surprins scena şi a încheiat-o cu un fulger. Când Polux şi-a recăpătat cunoştinţa şi a înţeles drama morţii fratelui său, l-a implorat pe Zeus să îi îndepărteze imortalitatea. Zeus i-a îndeplinit dorinţa şi i-a plasat pe gemeni în cer pentru a ne aminti această dragoste frăţească.
Pentru observatorii cu binocluri, Gemini are o bogăţie de comori. Dar pentru a găsi comorile, trebuie să cunoaştem drumul care ne va conduce la ele. Să începem cu Alpha Geminorum – simbolul „a” de pe hartă. Aceasta este Castor. Deşi ar putea arăta ca o singură stea în binocluri, în telescop este vizibil un sistem stelar triplu extraordinar. Aici veţi găsi două stele de magnitudine similară, separate de doar câteva secunde de arc – fiecare dintre acestea fiind o binară. Micuța, distanta, steluță portocalie Castor C, este de asemenea o stea dublă, ce constă din două stele M aproape identice, de masă joasă, pitice roșii, și niciuna sau ambele sunt stele sunt pâlpâitoare. Remarcabil, nu-i așa?
Acum să purcedem la mai strălucitoarea Beta Geminorum, simbolul ”B” de pe hartă. Pollux este a 17-a cea mai strălucitoare stea de pe cer, și această stea gigantă portocalie este de asemenea neobișnuită. Aici avem un emițător de raze X. Pollux are o coroană fierbinte, magnetizată, similară probabil cu cea care înconjoară Soarele nostru. Dar asta nu este totul! Beta Geminorum are o planetă care o orbitează. DA! O planetă care are de trei ori dimensiunea lui Jupiter și își orbitează Soarele cam de la distanța de la care Marte orbitează Soarele nostru. Deci, dacă ne-am afla acolo, cât de mare ar arăta gigantul portocaliu Pollux pe cer? Cam de 6 ori mai mare!
Următoarea noastră țintă este Delta Geminorum – forma ”8” de pe hartă. Delta este numită tradițional Wasat, ceea ce însemnă mijloc. Este chiar realitatea, în ce privește poziția sa. Wasat este poziționată foarte aproape de planul ecliptic, și este o stea importantă, de amintit, de vreme ce este des ocultată de către Lună. Dar aceasta nu este totul. Wasat este de asemenea o terifiantă stea dublă, de asemenea. Luați telescopul și aruncați o privire către această finuță stea albă cu companionul său portocaliu.
Acum, urmați mai departe linia pentru Gamma Geminorum – forma ”Y” de pe hartă. Numele său este Almeisan și se află cam la 150 de ani lumină depărtare de Terra. Stea binară? Bineînţeles! Steaua mai mare este o binară spectroscopică, dar căutaţi şi un companion vag, de asemenea. Săltaţi apoi, către Theta Geminorum, forma ”n” de pe hartă. Numită des Nageba, această stea de clasă A3, aflată la 200 de ani distanță de noi, este de asemenea o binară care poate fi separată cu un telescop. Uitați-vă după componente de magnitudine 3,60 și 5,18, separate de 2,9 secunde de arc.
Ultima de pe lista noastră de stele este Epsilon Geminorum, forma ”3”. Numele său este Mebsuta și se află cam la 900 de ani lumină depărtare de sistemul nostru solar. Mebsuta este o stea super gigantă de clasă spectrală G5, cam de 150 de ori mai mare ca Soarele nostru. Precum Delta, de pe cealaltă parte a lui Gemini, Epsilon se află de asemenea foarte aproape de planul ecliptic și poate fi de asemenea ocultată de Lună sau planete. Rețineți atenția și asupra Zetei Geminorum! Este o stea variabilă cepheidă, cu modificări de magnitudine foarte simpatice de la 3,62 la 4,18 la fiecare 10,15 zile.
Înainte să puneți deoparte binoclurile, călătoriți înapoi către Theta și faceți un hop stelar către magnificul Messier 35. Listat de asemenea ca NGC 2168, extraordinarul cluster stelar deschis a fost descoperit de către Philippe Loys de Cheseaux în 1745 și – independent – de către John Bevis, înainte de 1750. Optica mai puternică va arăta progresiv tot mai multe stele … câteva sute de stele într-o regiune cu dimensiunea unei luni pline. Cu o vechime probabil de 100 de milioane de ani, această colecție de pietre prețioase conține câteva stele gigant galbene și portocalii care pot încânta ochiul – dar telescoapele mari vor surprinde cu totul altceva. Aflat la 15 minute de arc sud-vest de M35 este un alt cluster galactic – NGC 2158. La mărire mică, el va apărea aproape ca orice alt cluster globular vag – și asta dintr-o rațiune bună. NGC 2158 este aproape de 10 ori mai bătrân și de cinci ori mai îndepărtat decât M35. Cam la 50 de minute de arc vest de M35, abia perceptibil, pierdut, poate fi găsit și clusterul deschis IC2157. Pentru cei cu optică de câmp foarte larg, avantajul este că toate cele trei obiecte vor apărea simultan în același câmp vizual.
Pentru telescoape, nu există nici un loc precum NGC 2392 (RA 7:29; Dec 20:55), cam la 4 grade est/sud-est de Wasat. Cunoscută mai bine sub numele de ”Nebuloasa Eskimos”, această nebuloasă planetară are o regiune centrală strălucitoare și o structură de inel înconjurător. Magnificația mare este necesară pentru acest obiect. Această relicvă stelară a fost pentru prima oară surprinsă de William Herschel în 1787 și este o bulă de material care este expandată în spațiu de către vântul stelar central de mare viteză. Adăugați un filtru pentru nebuloase pentru a surprinde detalii și mai fine.
Orientați acum spre NGC 2266 (RA 06 43.2 Dec +26 58), un cluster stelar cu o vechime probabilă de 1 miliard de ani – aproape toate membrele fiind in fază de evoluție stelară spre gigantă roșie. Din poziția sa foarte înaltă deasupra planului galactic, metalicitatea joasă a NGC 2266 a permis evadarea mixturii de praf și gaze, conținute în restul Căii Lactee și a devenit laboratorul perfect pentru studierea evoluției stelare. Focalizați către o zonă bine comprimată de stele cu o magnitudine combinată de 10.
Nerăbdători să încercați NGC 2420? Îl veți găsi la RA 07 38.5 Dec +21 34. Acest cluster stelar, de magnitudine 8 este bogat în stele de tip solar – o altă platformă științifică pentru înțelegerea originilor și evoluției Căii Lactee. Cu aproape 100 de stele împachetate dens împreună într-o regiune mică, NGC 2420 a aparținut inișial unei alte galaxii mici care a fost canibalizată de către a noastră. Cu o vârstă estimată de 1,7 miliarde de ani, aceasta rămâne o curiozitate pentru că se mișcă rapid prin spațiu – și pentru că nu a fost total separată de către discul nostru galactic. Bucurați-vă de această vedere unică!
Sunt și alte clustere stelare în constelația Gemini care merită toată atenția Dumneavoastră. Deci, știți ce este de făcut: o hartă stelară și … transmiteți salutul nostru Gemenilor!
Sursa: UniverseToday; Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian
